Reforma, în (de)zbatere publică. Tratament pentru spitale

Economistul nr. 4 (serie nouă), 6 Februarie 2012

      FLORIN ANTONESCU

      În (de)zbaterea privind reglementarea sistemului de sănătate a populaţiei, a provocat o strângere de inimă proiectata prevedere ca spitalele să poată fi organizate ca instituţii publice, asociaţii, fundaţii sau societăţi comerciale. Tocmai ce se desfiinţaseră nişte spitale, pe motiv de utilizare eficientă a resurselor umane şi materiale, ca să li se adAuge acum, celor rămase, spectrul privatizării – căci privatizare este cuvântul care sperie, chiar nescris şi nerostit. De fapt, mecanismul de funcţionare pe care legea şi reforma îl pregătesc pentru spitale este ceva mai complex, cu legături de natură economică, administrativă şi socială.      

      PREMISE ECONOMICE. Mai bună gospodărire a fondurilor, degrevare bugetară la nivel central, management apropiat de realităţi şi necesităţi la nivel local sunt motive determinante pentru preconizatele reglementări în sectorul medical. Temerile care însoţesc proiectele şi discuţiile din această perioadă se referă mai ales la nivelul costurilor. Puţin se discută despre competenţă, acoperire cu specializări, dispunere teritorială.

      Realitatea este că, şi în prezent, pacienţii îşi plătesc internările şi tratamentele, pe piaţa ad-hoc a marilor şi micilor servicii din spitale, ca şi cu acte-n regulă.

      În perspectiva legii care se discută, autorităţile locale sunt aşteptate, chiar provocate, să investească în unităţi medicale, după cerinţele comunităţilor. Controlul asupra statutului organizatoric al fiecărui spital (public, societate comercială, asociaţie, fundaţie) va aparţine Ministerului Sănătăţii. Marile spitale (judeţene, universitare) vor rămâne la statutul şi la anvergura care le-au consacrat şi care vor continua să le justifice investiţiile şi responsabilităţile.

      AUTORIZARE, ACREDITARE, CLASIFICARE. Indiferent de forma organizatorică a spitalelor, acestea vor avea de respectat integral reglementările referitoare la acordarea serviciilor medicale. Orice spital va fi obligat să se supună criteriilor de evaluare, autorizare, acreditare şi clasificare. Imaginea primarilor care vor aloca fonduri pentru înfiiţare de spitale, nu pentru plantat panseluţe, are expresivitatea ei sugerând sensibilitate şi provocând anumite sentimente la revenirea actualizată a unor imagini poetice de acum 50-60 de ani, însă, ca întotdeauna, poezia nu are cum să fie altceva decât transfigurare. În realitate, înfiinţarea şi desfiinţarea de spitale vor fi normate şi, în mod corespunzător, supuse rigorilor dorite a fi cât mai profesionale.

      Spitalele vor fi clasificate pe categorii de competenţe. Va exista o autorizare, cu caracter inevitabil provizoriu, cu necesitatea acreditării ulterioare, drept condiţie a funcţionării în continuare. Este foarte probabilă legiferarea unei perioade pentru parcurgerea procedurii de acreditare, de maximum 5 ani. Răspunzătoare profesional vor fi organisme specializate în calitate, autorizare şi acreditare pentru domeniul de sanatate. Ca în orice proces de acest fel, se va institui o taxă de acreditare.

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!