Economistul: Reportaj. Luna Pădurii s-a încheiat, continuă eternitatea codrilor... Un dangăt cât clopotul lumii...

EMIL CIULEI

oricât s-ar scrie şi povesti despre Măria Sa Bucovina – spaţiul Marelui şi Sfântului Ştefan poate fi gratulat cu un astfel de apelativ –, imaginea zonei nici măcar într-o viziune palidă nu se poate realiza dacă nu e descoperită străbătând-o pas cu pas, sentiment cu sentiment, privire cu privire, idee cu idee. Percepţia despre mirific, fabulos şi unicitate se căpătă numai într-un astfel de cumul al stărilor.

A încercat prozatorul Cezar Straton în lucrarea „Măria Sa, Arborele”, evident atingând – nu numai – zestrea aurului verde dominantă în Bucovina, acolo unde un dangăt vibrează cât clopotul lumii, foşnetul unei frunze poate acompania prohodul răstignirii unui stejar...

ÎNZĂPEZIŢI ÎN IARBĂ... Obcinile Bucovinei au, în acest sfârşit de aprilie, o policromie nu stridentă, dar oricum bizară, în spaţiile unde două culori – albul zăpezii şi verdele ierbii – se intersectează într-un echilibru feeric.

„Luna plantării arborilor” se sfârşeşte oficial scriind, aici, pe raza OS Pojorâta, actul final omagiat de către oficialităţile judeţene, acoperind toate structurile funcţionale, şi de către reprezentanţii instituţiilor centrale. Printr-o abnegaţie de un optimism contaminant, cu toţii purced la plantarea puieţilor care, conform informaţiilor furnizate de către ing. Valerian Solovăstru, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, bucovinean autentic, „vor ocupa viitoarea pădure, două hectare, urmând ca la nivelul Regiei să se planteze câte un hectar, în perimetrele celor 326 de ocoale silvice pe care le administrăm. Apreciem că este o acţiune începută sub bune auspicii, iar termenul «încheierea lunii...» mi se pare puţin anacronic. Noi, aici, de-abia deschidem o acţiune pentru care ne-ar trebui cel puţin două luni. La nivelul întregii ţări sunt prevăzute a fi plantate – numai prin regenerare – 7.600 de hectare, asigurate prin cele 57 milioane de puieţi de care dispunem la nivel naţional, sincronizate cu alte structuri, ROMSILVA putând chiar tripla cantităţile de puieţi, în funcţie de solicitări”.

La rândul său, renunţând pentru o clipă la manipularea hârleţului şi a lopeţii, ing. Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor, ne declară: „În două ore, se pot planta aici două hectare, echivalentul a 800 mc lemn. O acţiune, aşa cum aţi reţinut, demarată în cadrul fiecărui ocol silvic, obligat să împădurească câte un hectar. Participarea Romsilva şi a ministerului, inclusiv a celorlalte structuri din teritoriu, la Anul Internaţional al Pădurii, se doreşte a fi una marcată de acţiuni practice, nu declarative. Cele peste 2.500.000 de hectare din fondul forestier certificate, formă solicitată de marile companii, demonstrează managementul durabil pe care îl practicăm.

Pentru noi, tot ceea ce se întâmplă în pădurea românească este foarte important. Şi în special actele de vandalism, de agresare a fondului forestier. Am declanşat acţiuni comune cu organele MAI pentru descurajarea hoţilor de pădure. După controalele efectuate în Harghita şi Argeş, am dispus măsuri severe privind tăierile ilegale, în acest sens propunând schimbarea legislaţiei, astfel încât să fie reduse considerabil cantităţile, sacrificate fraudulos.

De peste 40 de ani nu dispunem încă de un inventar la zi, întocmit corect, al lemnului din pădurea românească. De circa cinci ani alocăm fonduri imense şi pentru acest obiectiv, în dorinţa de a dispune de toate datele necesare pentru un astfel de document. Au fost aprobate proiectele respective şi sperăm ca într-un timp optim să-l finalizăm”. Cedăm soarelui ocrotirea puieţilor plantaţi – cu speranţa că vor scăpa de furia drujbelor, celebrându-şi anii senectuţii, păstrând verdele ierbii, care cotropeşte albul zăpezii, îndreptându-ne spre... luciul apei din care răzbate o întrebare:

GHICI CUI I-A RĂMAS PĂSTRĂVUL ÎN GÂT? Nimănui. Doar celui care a rămas numai cu imaginaţia lui. S-a înecat cu gustul. Păstrăvăria Valea Putnei, aflată în administrarea OS Pojorâta, este una dintre cele mai vechi din ţară, pe certificatul de naştere fiind trecut anul 1880. Având doar rol de producere a puietului de păstrăv indigen, în vederea repopulării apelor de munte, în cele 10 bazine din pământ, la vremea aceea, îşi duceau efemera existenţă doar câteva zeci de exemplare.

După modernizări succesive, păstrăvăria, situată la o altitudine de 1.000 mp, dispune astăzi de 28 de bazine şi un luciu de apă de 4.300 mp, având o capacitate de 10 tone de peşte anual, valorificând cinci tone suplimentar. În păstrăvărie se găsesc atât reproducători din păstrăvul curcubeu, cât şi din specia fântânel. Situată într-o zonă deosebit de pitorească, pe traseul turistic spre Giumalău şi Rarău, păstrăvăria Valea Putnei reprezintă nu atât un loc de popas, cât o oglindă a sufletului silvicultorilor din această zonă.

În Sfânta Noapte a Învierii Domnului, dangătele tuturor clopotelor din Bucovina sunt reunite într-unul singur, din catedrala creştinătăţii planetare. În magia luminii vestitoare a momentului unic, auzim, totuşi, de 2000 de ani, cu smerenie vibraţiile sufletelor tuturor acelora care au fost mântuiţi printr-o jertfă unică. La ceasul împărtăşaniei, să nu uităm spovedania care ar trebui să ne aducă, în timp, „sărăcia” păcatelor...