Economistul nr. 6 (serie nouă), 20 Februarie 2012
DAN
PĂLĂNGEAN
SEC, STATISTIC, SĂNĂTATEA ESTE PLASATĂ MULT MAI SUS ÎN TOPUL PRIORITĂŢILOR ALTOR STATE EUROPENE, CARE, ORICUM, AU UN PIB PER CAPITA MAI MARE CA ROMÂNIA.
România se situează la coada unui clasament al ţărilor civilizate în ceea ce priveşte resursele alocate sectorului sanitar. Deşi înţelepciunea populară pune în fruntea dorinţelor „sănătatea, că-i mai bună decât toate”, faptele guvernanţilor contrazic această aserţiune.

Mai mult, efectele asupra morbidităţii şi mortalităţii, inclusiv prin descurajarea adresării din timp la medic, deşi dificil de evaluat, vor presupune costuri viitoare însemnate. Ceea ce înseamnă că ce am economisit azi pe mere vom da mâine înzecit pe pere.
Realitatea statistică a cifrelor seci arată că sănătatea este plasată mult mai sus în topul priorităţilor altor state europene, care, oricum, au un Produs Intern Brut pe locuitor mai mare decât România (vezi tabelul). Asta, deşi particularitatea majoră a acestui sector, care ar trebui să ne dea serios de gândit, este că resursele materiale importante necesare sunt aproximativ la acelaşi cost, doar plata forţei de muncă fiind diferită.
Practic, situaţia din România este cu totul anormală dacă privim alocările procentual, ca pondere într-un PIB aflat la coada Europei. Pentru a asigura condiţii de tratament şi prevenţie cât de cât comparabile cu cele din ţările cu sistem sanitar bine pus la punct, un stat mai puţin dezvoltat ar trebui să aloce relativ mai multe resurse şi nu mai puţine.
În realitate, se întâmplă exact invers. Mult peste cifrele din tabelul prezentat figurează SUA, cu 19,8% sume alocate de stat (şi 8,7% sectorul privat), iar podiumul OCDE este completat de Germania şi Norvegia (cu câte 18,3% din PIB de la buget fiecare). Dintre mai noile membre UE, doar Cehia pare a fi conştietizat modelul occidental şi a ajuns la valori comparabile cu Italia.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.