Şcoală şi patronate – dialogul necesar

Economistul nr. 49-50 (serie nouă), 19 Decembrie 2011

      Nevoia de relansare – deopotrivă economică şi educaţională, prin dialog şi conlucrare – a reunit exponenţi ai mediului de afaceri, sistemului de învăţământ, sindicatelor, autorităţii guvernamentale şi presei, în jurul unei teme stringente: raporturile dintre oferta de calificări a şcolii şi cererea pieţei muncii.      

      Demersul este iniţiat de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), sub genericul „Educaţia pe locul I”, forma fiind a unei serii de întâlniri şi dezbateri ale factorilor implicaţi în formarea şi în valorificarea formării, concretizarea urmând să fie exprimată printr-un document de cercetare şi de posibilă sursă de intervenţie pentru decidenţii la nivelul statului. Prima reuniune a avut loc în Capitală.

      Preşedintele FSLI, Simion Hancescu, a trasat cadrul discuţiei, pe baza observaţiei că, „analizând realităţile economice, este evident că între ceea ce produce şcoala şi ceea ce cere economia există o mare discrepanţă”. Între cauzele identificate se numără: programele de învăţământ, în al căror conţinut practica deţine o pondere scăzută; baza materială, legată strâns de practică, în sensul restrângerii, odată cu dispariţia multor unităţi economice; eşecul şcolii de arte şi meserii; orientarea şcolară, prea mult decisă de părinţi, în sensul respingerii învăţământului profesional; migraţia forţei de muncă. Dincolo de toate, a subliniat liderul FSLI, „cauza principală este subfinanţarea sistemului de educaţie”.

      De pe poziţia Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, secretarul de stat Valentin Mocanu a apreciat că, în determinarea necesarului de forţă calificată pe piaţa muncii, un rol decisiv îl au patronatele şi sindicatele.

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!