Economistul: Scrisori din Rusia. Deficit inovațional indezirabil

CORNEL ALMĂȘAN

Una dintre preocupările obsesive, din ultimul timp, ale conducerii Federaţiei Ruse vizează nivelul scăzut de eficienţă a economiei şi, implicit, capacitatea sa concurenţială modestă, pe plan internaţional. Guvernanţii au subliniat, în repetate rânduri, necesitatea reducerii exporturilor de materii prime, inclusiv de purtători energetici, diversificării economiei și modernizării unităţilor de producţie. Ei sunt conştienţi de faptul că sporirea randamentului diferitelor industrii nu este posibilă fără o implicare masivă a cercetării ştiinţifice, fără eforturi pentru revigorarea spiritului inovativ al managerilor şi lucrătorilor de rând.

Trecerea economiei sovietice planificate, centralizate, la noul model de dezvoltare, bazat pe principiile pieţei, a produs şocuri şi reculuri dureroase, afectând, între altele, cercetarea ştiinţifică fundamentală sau aplicată, precum şi raportul dintre cercetare şi dezvoltare economică. În anul 1998, la 10.000 de persoane active, existau, în Rusia, 65 de cercetători, în timp ce în SUA figurau 74. Investiţiile în cercetare-dezvoltare se ridicau, în Rusia, la 0,93 la sută din PIB, în timp ce, în SUA, ponderea era de 2,8 la sută.

Cheltuielile pe cap de cercetător, în Rusia, erau de 15-20 de ori mai mici decât în SUA. Cota-parte rusească pe piaţa internaţională a invenţiilor şi inovaţiilor era de numai 0,3 la sută, adică de 130 de ori mai mică decât cea a americanilor. Trebuie spus, totuşi, că, în virtutea secretomaniei care caracteriza regimul sovietic, a strategiilor de apărare a statului, numeroase invenţii autohtone erau circumscrise strict domeniului militar, neputând fi nicicum difuzate în activitatea economică curentă sau comercializate în exterior. Dovada existenţei unui bogat portofoliu inventic propriu o constituie armamentele sovietice performante, remarcabilele realizări ale URSS în cucerirea spaţiului cosmic.

Rămânerea Rusiei mult în urma economiilor de piaţă occidentale, în ceea ce priveşte introducerea rezultatelor cercetării ştiinţifice în producţia bunurilor de larg consum, i-a determinat pe guvernanţii Rusiei să intervină. Sectorul predilect de acţiune a fost, în mod firesc, cel de stat, companiile private avându-şi propriile priorităţi. Depăşindu-se perioada de confuzie din anii ,90, au fost luate şi măsuri de redresare a cercetării ştiinţifice. Institutelor de profil, multe privatizate între timp, au început să li se acorde alocaţii de stat dirijate tematic. Pentru facilitarea accesului întreprinderilor la tehnologii de vârf, au fost înfiinţate 18 centre inovative federale finanţate de la bugetul federal şi 17 centre inovative regionale finanţate de la bugetele unităţilor administrative.

De asemenea, s-au creat condiţii pentru atragerea capitalului privat de risc la sprijinirea activităţii de cercetare, la aplicarea inovaţiilor în economie. Cele 20 de miliarde de dolari puse la bătaie, în acest context, de către 20 de companii private „joint-venture” au reprezentat o importantă completare a eforturilor bugetare. În categoria instrumentelor menite să stimuleze spiritul inovativ al întreprinzătorilor pot fi incluse numeroasele „incubatoare” de inovaţii, din diferite domenii, inclusiv al afacerilor, parcurilor inovaţionale regionale, zonelor comerciale speciale, precum şi platformelor industriale cu statut preferenţial.

Se pare, însă, că locomotiva procesului de introducere a inovaţiilor în producţie o constituie complexul militar-industrial, a cărui perfecţionare tehnologică este de natură să contribuie, ulterior, la modernizarea industriilor civile, aşa cum s-au petrecut lucrurile în toate ţările şi în toate timpurile. Pentru dotarea cu utilaje noi, vor fi alocate acestuia, în perioada 2012-2014, circa 440 miliarde ruble (11 miliarde euro).

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.