Economistul nr. 6 (serie nouă), 20 Februarie 2012
CORNEL
ALMĂȘAN
Efectele perverse ale crizei economice mondiale ar putea fi sintetizate, dintr-un anumit punct de vedere, în fenomenul pauperizării extreme a unora şi procopsirea peste măsură a altora. Iar aceasta, nu numai pe plan internaţional, în ceea ce priveşte raportul dintre ţări, ci şi în interiorul lor, privind situaţia diferitelor segmente ale populaţiei. Situaţia din Federaţia Rusă constituie un exemplu elocvent.
În timp ce câştigurile unei minorităţi privilegiate au ajuns la proporţii incomensurabile, veniturile marii majorităţi a locuitorior, cu precădere a păturilor defavorizate, au rămas modeste, în numeroase cazuri, sub pragul minim al subzistenţei. Profiturile şi conturile bancare, din ţară sau străinătate, ale oligarhilor şi elitei birocratice contrastează flagrant cu resursele aflate la dispoziţia celor mulţi, fie ei simpli muncitori, funcţionari mărunţi şi fermieri de rând sau ingineri, medici şi cadre didactice, care, nu de puţine ori, pentru a-şi satisface nevoile specifice, se îndatorează din greu, la bănci, amanetându-şi viitorul.
În contrast cu multi-miliadarii (în dolari), care îşi etalează cu nonşalanţă îmbuibarea, cumpărându-şi limuzine luxoase, elicoptere şi iahturi costisitoare, zeci de milioane de locuitori ai Rusiei, ieşind din criză, continuă să fie obsedaţi de grija zilei de mâine, de scumpirea întreţinerii locuinţelor, de creşterea preţurilor la produsele de primă necesitate, de asistenţa medicală tot mai precară, de sporirea continuă a tuturor cheltuielilor de trai.
Printre altele, una dintre consecinţele crizei, care afectează largi pături ale populaţiei, atât de la oraşe, cât şi de la sate, este scumpirea carburanţilor. S-a ajuns ca, într-o ţară mare producătoare şi exportatoare de hidrocarburi, dintr-un salariu mediu lunar, de 21.000 ruble (700 dolari), să se poată cumpăra doar 700 litri de benzină, pe când, de pildă, în Danemarca sau Olanda, ţări importatoare, cantităţile să fie sensibil mai mari (1.128 şi, respectiv, 1.061 litri). Desigur, preţul unui litru de benzină (AI-95) este, în Rusia, mai mic decât în ţările menţionate (1 dolar, faţă de 2,5 dolari), dar şi salariile medii sunt, acolo, mult mai mari (2.700 şi, respectiv, 2.500 dolari (vezi revista „Komsomolskaia Pravda”, nr. 42, din 20-27 octombrie 2011).
Prin măsurile adoptate în ultimii ani, guvernanţii de la Moscova au încercat să controleze stihiile inflaţiei, să micşoreze aria „ingineriilor” necurate ale profitorilor crizei şi să-i protejeze pe cei care au avut de suferit de pe urma ei, să atenueze discrepanţele sociale în continuă creştere, dar opinia publică rusă apreciază că rezultatele sunt nesemnificative. În pofida redresării anumitor sectoare ale economiei, situaţia ţării continuă să fie grevată de instabilitatea conjuncturilor externe, perspectivele creşterii economiei, a producţiei industriale, a exporturilor constituind probleme preocupante pentru întreaga societate rusă.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
