Economistul nr. 4 (serie nouă), 6 Februarie 2012
CORNEL
ALMĂȘAN
Verificarea averilor, pentru depistarea veniturilor ilicite ale demnitarilor sau funcţionarilor statului, reprezintă o perpetuă problemă nerezolvată a societăţii ruse, o preocupare aflată în permanenţă pe agenda dezbaterilor publice, dar mereu rămasă fără efecte practice palpabile. Au fost adoptate legi de circumstanţă, s-au creat organisme de control, dar corupţia, tentativele unora de a se îmbogăţi de pe urma poziţiei deţinute în instituţiile statului nu dau semne de remisie şi, cu atât mai puţin, de dispariţie.
Recent, plecând de la neclarităţile şi lacunele legislaţiei în vigoare, deputatul Andrei Skoci a introdus în Duma de Stat un proiect de modificare a legii privind declararea averilor funcţionarilor publici, în sensul că trebuie făcut cunoscute, nu numai veniturile de pe urma serviciului, a proprietăţilor imobiliare şi mobiliare deţinute (salarii, indemnizaţii, rente, dividende, dobânzi), ci şi cheltuielile efectuate în perioada supusă controlului (de regulă, anual). Prin compararea volumului veniturilor şi cheluielilor, ar urma să devină transparentă corectitudinea sau incorectitudinea modului de viaţă a persoanelor în cauză şi luate măsurile de rigoare, în situaţiile de derapaj.
În proictul de lege, sunt avuţi în vedere nu numai demnitarii şi funcţionarii de stat de la toate nivelurile, ci şi soţiile şi copiii lor majori, astfel încât cheltuielile de mai mare anvergură ale familiei să nu poată fi disimulate. Sunt vizaţi, în mod deosebit, managerii companiilor de stat, obişnuiţi să facă afaceri necurate pe seama întreprinderilor administrate de către ei. Băncile au bligaţia de a furniza informaţiile solicitate de către organele de control, cu privire la depunerile şi retragerile bancare masive ale demnitarilor, divulgarea conturilor nefiind considerată, în asemenea cazuri, o încălcare a secretului de serviciu.
Comentatorii critică faptul că limitându-se la cheltuielile funcţionarului, ale soţiei şi copiilor săi majori, noua iniţiativă legislativă lasă o portiţă deschisă pentru recursul la „inginerii financiare”, prin intermediul altor rude apropiate, cum ar fi părinţii, surorile, fraţii sau socrii. Este, însă, evident că extinderea controlului asupra unui cerc atât de larg de persoane ar complica mult lucrurile, fiind, de fapt, nesustenabilă. Pe de altă parte, experţii cred că, pentru completarea celor 13 acte normative deja existente, ar mai fi necesară şi declararea intereselor financiare ale slujbaşilor statului, pentru a se determina măsura în care ele ar putea veni în conflict cu obligaţiile de serviciu ale acestora, oferindu-le posibilităţi mascate de câştiguri ilicite.
În context, rămâne nerezolvată şi problema conturilor deschise, în ţări străine, de către anumiţi demnitari, deoarece acestea nu pot fi controlate în niciun fel, băncile străine refuzând să dezvăluie secretul operaţiunilor efectuate. Un alt neajuns ar consta în posiblitatea pe care o are declarantul de a-şi modifica pe parcurs declaraţia, retractându-şi unele afirmaţii sau modificând unele cifre. Pe această cale, atunci când află că în declaraţia sa s-au descoperit nereguli, neconcodanţe cu realitatea, el poate interveni, în timp util, pentru a şterge dovezile compromiţătoare. Deocamdată, în afară de faptul că discuţiile pe tema controlului au înfierbântat sensibil spiritele, nu s-a ajus la nici un rezultat. Dezbaterile care au loc urmează să identifice soluţiile adecvate.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
