Serviți, vă rog! „Politică şi delicatese”, la pachet

Economistul nr. 49-50 (serie nouă), 19 Decembrie 2011

      ALEXANDRA RIZEA

      Cine, dacă nu Caragiale, ne poate ajuta să concentrăm în câteva pagini de revistă numărul considerabil de fapte şi date acumulat în sferele politicii şi economiei în anul de al cărui final ne mai despart doar câteva zile? Titlul celebrei lui schiţe defineşte, cu o precizie inimitabilă, raportul invers proporţional dintre amintitele fapte şi astfel de „delicatese”, precum raţionalitatea economică, principiile statului de drept, regulile democraţiei, drepturile cetăţeanului. Cum se va vedea, chiar dacă ne vom rezuma la puţine exemple, ele vor fi suficiente pentru a caracteriza anul de graţie 2011, fie şi numai din amintita perspectivă caragialiană.      

      IEŞIREA DIN RECESIUNE. Potrivit statisticii oficiale, în patru trimestre la rând (ultimul din 2010 şi primele trei din acest an), s-a înregistrat creştere economică, fapt suficient de concludent pentru a se proclama, tot oficial, ieşirea economiei româneşti din recesiune. Incontestabil, avem de-a face cu o realizare care reprezintă un pas important şi în procesul mai amplu de depăşire a efectelor crizei globale, ceea ce confirmă şi rolul deloc neglijabil, deseori esenţial, al efortului intern în condiţii externe nu totdeauna favorabile.

      O analiză de fond ar avea darul să identifice diferenţiat factorii care au determinat un asemenea rezultat. Nu este locul aici pentru un astfel de demers, dar se poate considera că amintitul efort intern s-a manifestat mai pregnant în domeniile industriei şi construcţiilor, atât prin oprirea căderii, cât şi prin începerea unui semnificativ proces de relansare. În ceea ce priveşte industria, s-a relevat şi legătura cu factorul extern, deoarece s-au fructificat şi multe oportunităţi în sfera exportului.

      Cum se ştie, contribuţia cea mai mare la creşterea PIB a avut-o agricultura. Or, în această privinţă, se cere subliniat, fără echivoc, că ne-am bucurat de sprijinul „ceresc”, această ramură puternic meteodependentă beneficiind de condiţii climatice de excepţie în cea mai mare parte a anului 2011. Tema dilematică sugerată de evoluţiile menţionate vizează raportul dintre politicile economice şi ieşirea din recesiune. Aşa-numita politică de austeritate a contribuit sau nu la reluarea creşterii economice? Răspunsul nu este lesne de dat în absenţa unor analize adecvate. Dacă ţinem, însă, seama de factorii meteo şi de cei externi (mai ales în sfera comerţului exterior) putem – cel puţin – să afirmăm că politicile guvernamentale au avut o contribuţie redusă la rezultatele pozitive din 2011. Faptul cel mai evident îl constituie neatingerea ţintelor principale în materie de investiţii publice, considerate – pe bună dreptate – principalul factor de creştere economică sănătoasă. Aşadar, s-a înregistrat un deficit semnificativ de politici productive, ceea ce diminuează posibilităţile de creştere în anul viitor, ceea ce, de altfel, se confirmă prin reducerea ţintei de creştere a PIB în 2012.

      TRÂNTA CU INFLAŢIA (ŞI NU NUMAI). Cele mai recente date statistice reconfirmă soliditatea procesului de reducere a ratei inflaţiei, astfel încât există toate premisele ca, în 2011, să se împlinească prognoza de inflaţie a BNR, respectiv o creştere a ratei preţurilor de consum foarte apropiată de 3,3%. În 11 luni din acest an, preţurile de consum au crescut cu 2,9%, cea mai redusă rată din 1990, ceea ce reprezintă – în sine – un fapt remarcabil. La obţinerea acestui rezultat au concurat mulţi factori din economia reală, însă este evident că avem reconfirmarea efectelor politicii monetare promovate de BNR într-o viziune de anvergură strategică. Cel puţin din această perspectivă, populaţia are un reper clar de angajare permanentă, în stare de veghe profesionistă în vederea contracarării a tot ceea ce îi poate afecta puterea de cumpărare.

      De asemenea, putem consemna ca tendinţă pozitivă reducerea deficitului de cont curent, îndeosebi ca efect al creşterii exporturilor. Din păcate, la capitolul investiţii străine directe, 2011 marchează un recul extrem de grav. La nivelul a 10 luni din acest an, respectivele investiţii nu s-au ridicat peste 1,3 miliarde de euro, situaţie în care n-au putut să acopere decât mai puţin de o treime din deficitul de cont curent. Orice comparaţie cu anii anteriori actualei guvernări arată cât de mult s-a comprimat capitalul străin angajat în economia României. Gradul de atractivitate, de încredere care „măsoară” determinarea investitorilor străini se află la un nivel extrem de coborât, ceea ce generează legitime îngrijorări.

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!