Economistul: Şi finanţiştii îşi pun dorinţe. Adeseori

Andrei RĂDULESCU

Economia financiară este puternic integrată cu economia reală. Cu alte cuvinte, se poate spune că economia financiară constituie o imagine fidelă a economiei reale. Totodată, economia financiară reprezintă (în cele mai multe cazuri) un indicator avansat pentru economia reală. Astfel, pentru a putea previziona evoluţia economiei româneşti în 2011 este foarte important să analizăm evoluţia economiei financiare în 2010 şi să identificăm perspectivele acesteia pentru anul curent.

Acţiuni în acţiune - Piaţa internă de capital în 2011, perspective macroeconomice

2010 a fost un an al extremelor pentru piaţa internă de capital. Debutul ascendent s-a transformat într-un bear market (declin de peste 20% de la nivelul maxim anterior) în primăvara anului, pe fondul creşterii percepţiei de risc, ca urmare a crizei finanţelor publice din Europa, dar şi a situaţiei critice a finanţelor publice pe plan intern (în forma iniţială, bugetul de stat pe 2010 s-a dovedit foarte optimist, iar, în urma evaluărilor FMI, guvernul a fost nevoit să adopte măsuri de consolidare bugetară).

Trebuie menţionat că în a doua jumătate a anului am asistat la o decuplare de pieţele internaţionale. Acestea au crescut semnificativ după discursul lui Ben Bernanke de la finele lunii august, prin care preşedintele Rezervei Federale deschidea calea spre noi măsuri de quantitative easing pentru susţinerea economiei americane (care a consemnat un soft-patch la jumătatea anului). Această decuplare a fost determinată de menţinerea unei percepţii ridicate de risc cu privire la economia internă.

Dacă pieţele internaţionale au închis anul reuşind să depăşească nivelul consemnat la momentul falimentului Lehman Brothers, pe plan intern, în România, o serie de companii mai au de recuperat decalajul care le separă de momentul 15 septembrie 2008.

Remarcăm pe plan intern, în 2010, performanţa sectorului energetic (indicele BET-NG a crescut cu aproximativ 30%), dar şi evoluţia companiilor blue-chip (indicele BET-C a crescut cu circa 15%).

Pe de altă parte, companiile din sectorul financiar s-au depreciat, expresie a riscurilor ridicate din plan macro-sectorial (indicele BET-FI a scăzut cu aproximativ 8%). Totodată, companiile de pe piaţa RASDAQ au consemnat deprecieri (indicele RASDAQ-C, cu circa 25%).

Concluzionând, 2010 a fost un an dificil pentru bursa internă. Mai mult, în termeni comparativi, performanţa pieţei interne de capital în 2010 s-a situat sub cea consemnată de pieţele emergente (2010 a fost un an al pieţelor emergente, indicele MSCI Emerging Markets înregistrând un avans superior celui consemnat de MSCI World). Ce s-ar putea întâmpla în 2011? Cu atât mai mult în atari conjuncturi este greu de creionat un scenariu cu grad ridicat de acurateţe.

Din punct de vedere macroeconomic, evoluţia recentă a indicatorilor pe mapamond exprimă premise că procesul de relansare economică va continua şi în 2011. Desigur, în acelaşi cadru, două viteze: un ritm mai ridicat pentru economiile emergente (creştere de apro-ximativ 6,5%, conform previziunilor FMI) şi un ritm mai redus pentru economiile dezvoltate (2,2%).

Cu toate acestea, este ridicată probabilitatea ca soft-patch-ul să continue şi în perioada imediat următoare, pe fondul ajungerii la final a principalelor programe monetare şi bugetare de susţinere implementate pe mapamond în contextul crizei (spre exemplu, procesele de conso-lidare bugetară din Europa sau măsurile de atenuare a presiunilor inflaţioniste din China). Deşi spectrul unei noi perioade de recesiune a fost alungat recent, economiile dezvoltate vor continua să evolueze sub potenţial (cel puţin în următoarele trimestre).

Mai mult, se menţin o serie de factori de risc cu privire la evoluţia economiei mondiale şi a pieţelor de capital în peri-oada următoare: criza finanţelor publice (manifestată în principal în Europa; după episodul Irlanda, criza pare să se extindă către Peninsula Iberică), criza valutară, politica monetară a Chinei, programele de consolidare bugetară, nivelul ridicat al şomajului în economiile dezvoltate, dificultăţile din piaţa imobiliară americană, capacitatea economiilor emergente de a gestiona intrările de capital din exterior etc.

2010 a fost anul manifestării crizei finanţelor publice, dar şi anul declanşării crizei valutare. Cu siguranţă aceste două crize nu s-au terminat, vor continua să se facă resimţite şi în 2011, generând episoade de volatilitate pentru pieţele financiare. Doar că aceste crize au devenit deja conştientizate de investitorii de pe mapamond, nu mai constituie o surpriză de proporţii (sunt deja în bună parte incluse în preţ). Însă investitorii ar trebui să fie în continuare atenţi cu privire la evoluţia acestor crize (ce se va întâmpla cu finanţele publice din statele Peninsulei Iberice, sau cum va evolua cursul de schimb dolar/renminbi).

Revenind, pe plan intern economia s-a contractat pentru al doilea an consecutiv în 2010 (cu aproximativ 2% y/y), remarcându-se evoluţia cererii externe (exporturile au crescut cu peste 25% y/y). Cu toate acestea, cererea internă a continuat să se contracte, pe fondul resimţirii măsurilor de ajustare bugetară implementate de autorităţi începând cu 1 iulie 2010.

Economia internă ar putea atinge punctul de maximă intensitate a crizei în perioada imediat următoare. Acest scenariu este condiţionat de menţinerea unui climat internaţional predominant favorabil, dar şi de realizarea cu succes a procesului de ajustare bugetară şi de implementarea reformelor convenite cu instituţiile financiare internaţionale.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.