Economistul: Sinteza dezbaterilor consacrate Proiectului Naţional de Modernizare Economică şi Socială a României (IX)

TEODOR BRATEŞ

COEZIUNEA SOCIALĂ Sub presiunea forţelor centrifuge şi centripete

Când s-a optat pentru introducerea SOCIALULUI în titlul Proiectului Naţional, care a constituit şi constituie obiectul dezbaterilor desfăşurate sub egida AGER s-au asumat, desigur, mari riscuri de ordin conceptual şi metodologic. Conştientizarea acestora a fost atestată atât de majoritatea intervenţiilor, cât şi de concluziile care s-au formulat pe parcurs. Cert este că asupra participanţilor la dezbateri a planat ideea eliminării statului SOCIAL din spaţiul carpato-danubiano-pontic, potrivit iniţiativei actualilor factori de putere din ţara noastră.

Explicit şi implicit, nici adversarii şi nici adepţii respectivei idei „oficiale” nu au putut să facă abstracţie de controversele pe tema dată. Dar, ceea ce este de reţinut vizează capacitatea celor ce şi-au expus punctele de vedere în cursul dezbaterilor de a nu intra în capcana unor polemici sterile, politicianiste, ci de a-şi concentra atenţia asupra a ceea ce este, cu adevărat, important pentru modernizarea reală a României.

MĂSURAREA SATISFACŢIILOR ŞI INSATISFACŢIILOR. Moderatorul dezbaterii, prof. univ. dr. Marin Dinu, a precizat că schimbul de opinii bazat pe expunerea prof. univ. dr. Dorel Ailenei (care a studiat tema în profunzime potrivit unui proiect european de cercetare) vizează o problematică extrem de sensibilă care se constituie şi într-una dintre marile provocări cărora trebuie să le facă faţă România în încercarea de a se acomoda la performanţele modelului comunitar. De aici, aserţiunea potrivit căreia „tema coeziunii ne priveşte pe fiecare şi, până la urmă, ea se reduce la satisfacţie sau/şi insatisfacţie, important fiind să se rămână în parametrii raţionali”.

Acestei exigenţe i-a răspuns prof. univ. dr. Dorel Ailenei care a remarcat că, înainte de toate, se impune să se aibă în vedere faptul că abordarea strategică reprezintă un principiu de bază al politicilor U.E. şi, implicit, al alocării fondurilor structurale şi de coeziune. Din păcate, conceptul de strategie s-a utilizat abuziv, fie prin iniţiative pragmatice „pure”, mai mult sau mai puţin reuşite, fie prin abstractizări, care l-au golit de conţinut semiotic. S-a apreciat că succesul implementării unei strategii naţionale depinde, în primul rând, de ceea ce determină armonia dintre popor şi conducătorii lui (legea morală). Chiar dacă această formulă aminteşte de vremuri revolute, pe fond, ea îşi păstrează nealterată importanţa şi aceasta pentru că, dincolo de orice proiect, armonia latentă din societate poate fi numită stare de coeziune, fără de care este iluzoriu orice demers îndreptat spre modernizare economică şi socială. În ceea ce priveşte conceptul, s-a relevat că acesta se referă la factorii care asigură stabilitatea dinamică şi, implicit, existenţa unui sistem. Coeziunea se produce gradual fiind susţinută de forţe şi fluxuri care se manifestă în diferite moduri, dimensiuni şi intensităţi. Totodată, coeziunea implică un echilibru între intensităţile forţelor centrifuge şi centripete şi fluxurile care favorizează tendinţele spre interior sau spre exterior.

Astfel de considerente de principiu au căpătat concretizări în intervenţiile prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, prof. univ. dr. Marius Băcescu, conf. univ. dr. Cristian Socol, intervenţii centrate pe ideea potrivit căreia – în condiţiile în care coeziunea este concepută ca bază a stabilităţii unui sistem – avem de-a face cu un echilibru dinamic între forţele şi fluxurile centrifuge şi centripete. După conturarea cadrului general, s-a trecut la analiza „pe segmente”, ajungându-se, inevitabil, la punctul nodal, şi anume inegalitatea veniturilor.

Abordarea acestei teme a devenit interesantă, inclusiv pentru relevarea modului eronat de tratare a coeziunii economice ca proces de diminuare a inegalităţii veniturilor. S-a demonstrat, dintr-o perspectivă istorică, un fapt de necontestat: forţarea reducerii inegalităţilor veniturilor (în manieră egalitaristă) conduce la colaps economic, după cum o creştere necontrolată a acestora poate determina, in extremis, chiar dezagregarea socială. În context, s-a relevat că forţele centripete sunt reprezentate de interese economice, iar fluxurile centripete de schimburile de bunuri economice, conform diviziunii muncii, sistemului reţelelor de pieţe. În ceea ce priveşte forţele centrifuge s-au menţionat inegalităţile de venituri între indivizi, grupuri sociale, regiuni, sărăcia ca stare de colaps economic, şomajul ca excluziune. Fluxurile centrifuge sunt reprezentate de segregare, izolaţionism, emigraţie, autoconsum. Clarificarea acestor aspecte a permis să se avanseze în direcţia stabilită, încă din start, de către participanţii la dezbatere. Este vorba de „inventarierea” elementelor care se cer luate în considerare, practic, pentru definirea stării de coeziune economică şi socială a societăţii româneşti. Este vorba despre următoarele:

- Inegalităţi economice şi sociale în profil teritorial: indicele sintetic al dezvoltării economice şi sociale din România;

- Inegalităţile structurale pe piaţa forţei de muncă, atât pe latura cererii, cât şi pe latura ofertei;

- Starea de sărăcie, comparându-se studiul Băncii Mondiale cu estimările realizate de Institunul Naţional de Statistică, respectiv aprofundând analiza în profil teritorial şi ocupaţional;

- Emigraţia şi pierderile de forţă de muncă. S-a constatat că după 1990 România a suferit importante pierderi de forţă de muncă şi capital uman. Cauzele acestor piereri ţin de decilinul demografic, emigraţie (sold migratoriu negativ) şi subutilizarea forţei de muncă. Acestea dovedesc o intensitate înaltă a fluxurilor centrifuge din sistemul econmic naţional.;

- Deficite şi excedente de forţă de muncă. Analizate în profil regional şi ocupaţional deficitele evidenţiază importante dezechilibre structurale ale pieţei forţei de muncă. În plus, coexistenţa lor cu rate ridicate ale şomajului arată că există serioase disfuncţionalităţi ale acestei pieţei. Curba Beveridge tinde să se deplaseze spre dreapta ceea ce arată o agravare a disfuncţionalităţilor pieţei forţei de muncă;

- Sisteme de pieţe integrate (reţele de pieţe). Analiza realizată pe câteva produse alimentare de bază la nivel teritorial (NUTS 3) arată că pieţele locale sunt bine integrate la nivel naţional. Însă problema principală legată de reţelele de pieţe – ca suport al coeziunii economice – ţine de nivelul ridicat al autoconsumului populaţiei, ceea ce înseamnă un grad scăzut de participare la pieţe.

Succesul implementării unei strategii naţionale depinde, în primul rând, de ceea ce determină armonia dintre popor şi conducătorii lui (legea morală). Chiar dacă această formulă aminteşte de vremuri revolute, pe fond, ea îşi păstrează nealterată importanţa şi aceasta pentru că, dincolo de orice proiect, armonia latentă din societate poate fi numită stare de coeziune, fără de care este iluzoriu orice demers îndreptat spre modernizare economică şi socială.

În concluzie la această grupă de teme, autorul expunerii introductive, cât şi alţi participanţi, între care prof. univ. dr. Nicolae Dănilă, prof. univ. dr. Constantin Anghelache, prof. univ. dr. Octavian Botez, conf. univ. dr. Marius Marinaş, au relevat că elementele prezentate evidenţiază existenţa unor puternici factori anticoezivi, respectiv importante fluxuri centrifuge: izolare şi excluziune socială din cauza gradului ridicat al sărăciei, fluxuri de emigraţie foarte mari, calitate slabă a participării la piaţa forţei de muncă generate de disfuncţionalităţi şi dezechilibre structurale, grad redus de conectare a populaţiei României la sistemul de pieţe.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.