Economistul: Sinteza dezbaterilor consacrate Proiectului Naţional de Modernizare Economică şi Socială a României (VIII)

TEODOR BRATEŞ

BANI EUROPENI nerambursabili şi... neaccesaţi

În perioada care a trecut de la prima etapă a dezbaterilor au intervenit elemente noi în privinţa procesului de accesare a fondurilor nerambursabile alocate de UE ţării noastre. Ne referim, în special, la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Europene a cărui funcţie principală (cel puţin la modul declarativ) constă în coordonarea activităţilor specifice procesului de care ne ocupăm, respectiv accesarea şi gestionarea deloc neglijabilelor sume primite pe gratis de la Comisia Europeană. Fără a subaprecia importanţa evenimentelor noi, ceea ce s-a spus cu prilejul dezbaterilor rămâne, în continuare, valabil. Este o „achiziţie” care urmează să fie bine fructificată în Proiectul Naţional.

IEFTIN LA TĂRÂŢE. Când este vorba despre 30 miliarde de euro (cât a reprezentat „repartiţia” de la Bruxelles) şi după aproape cinci ani se constată, oficial, că s-a ajuns la un grad de accesare de circa 4 procente tema pusă în discuţie capătă, inevitabil, accente grave, dramatice. Cum este posibil să se ajungă la o situaţie în care să nu fie accesate fonduri nerambursabile de o asemenea dimensiune, mai ales în condiţiile unei penurii de resurse financiare interne? Această întrebare, aproape obsedantă, nu numai prin repetarea ei, ci în special prin blocajul pe care îl atestă impune răspunsuri tranşante. Este motivul care l-a determinat pe moderatorul dezbaterii, prof. univ. dr. Marin Dinu, să remarce, fără echivoc: „Ceea ce se întâmplă cu fondurile europene ne trimite, de multe ori, la suspiciunea mai generală în legătură cu modul în care noi, ca ţară, reuşim să ne rezolvăm problemele interne. Este limpede că dacă lucrurile evoluează cum s-a spus în cursul dezbaterilor şi cum o confirmă informaţiile de care dispunem, Comisia Europeană nu va face decât să «oprească robinetul». Suntem foarte aproape, după cunoştinţele mele, de un asemenea deznodământ nefericit. Cu o autoironie amară putem spune că, poate, ne vom simţi mai bine, mai fericiţi că ne-am rezolvat o problemă. Nu ne mai batem capul şi cu fondurile europene”.

Posibilitatea ca „bunele obiceiuri” să-şi spună cuvântul şi în această privinţă, nu trebuie exclusă, dacă avem în vedere cât de mari sunt dificultăţile înregistrate în absorbţia fondurilor europene, dificultăţi identificate în expunerea introductivă de conf. univ. dr. Cristian Socol: decalajul temporal foarte mare dintre momentul depunerii cererii de finanţare şi momentul primirii răspunsului; durata excesivă a procedurilor de contractare; întârzieri considerabile în rambursarea tranşelor de bani cheltuiţi de către cei care derulează proiecte; comunicarea deficitară dintre autorităţile de management şi organismele intermediare, pe de o parte, şi solicitanţii de finanţare de instrumente structurale, pe de altă parte. Aceste dificultăţi constituie şi „miezul” explicaţiei privind gradul de absorbţie total nesatisfăcător înregistrat de România, ceea ce a generat şi generează numeroase riscuri care se concentrează în probabilitatea redusă de îndeplinire a programelor guvernamentale de creştere a convergenţei economice şi sociale cu celelalte state din UE. „O consecinţă gravă – a subliniat autorul expunerii introductive – va fi aceea că nu se vor putea atenua dezechilibrele profunde din economia românească, convergenţa reală va fi extrem de lentă.

Un alt risc major vizează subfinanţarea unor domenii de cea mai mare importanţă cum sunt cercetarea tehnologică, inovarea, antreprenoriatul, dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii, mediu, investiţiile în transport, energie, educaţie, sănătate şi alte domenii care privesc starea socială a societăţii româneşti. În acelaşi timp, în absenţa fondurilor europene, fermierii români nu vor rezista concurenţei tot mai acerbe din spaţiul comunitar. Lipsa de finanţare din fondul social european va antrena blocaje în ceea ce priveşte creşterea ocupării, prevenirea şomajului, reforma sistemului de educaţie, crearea de parteneriate între universităţi, institute de cercetare-dezvoltare şi întreprinderi şi va afecta grav dialogul cu partenerii sociali. Deosebit de important este faptul că fără absorbţia satisfăcătoare a fondurilor la care ne referim, România se va afla într-o situaţie deloc de invidiat, şi anume aceea de a fi în imposibilitatea de a atinge ţintele fixate prin Strategia «Europa 2020». În context, se cere reamintit că trei sferturi dintre obiectivele stabilite de Summitul de la Lisabona sunt direct legate de finanţarea asigurată prin fondurile structurale şi de coeziune”.

Elementele concrete conţinute de mai multe intervenţii au dat măsura greutăţilor cu care se confruntă numeroase sectoare de activitate. Astfel, în intervenţia sa, prof. univ. dr. Ion Gh. Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice, şi-a concentrat atenţia asupra mecanismului de absorbţie şi a eficienţei fondurilor consumate.

„Noi am descentralizat total iniţiativa propunătorului de proiect. Practic, am fost 10.000 de propunători, am făcut 10.000 de teme fiecare din interesul propriu şi, de aici, impresia că disipăm enorm sumele pe care le absorbim, fără o finalitate concretă”. Vorbitorul a însoţit remarca sa cu precizarea că proiectele la care este parte Academia de Studii Economice sunt împărţite în trei categorii: una care vizează infrastructura universităţii, la care banii investiţi sunt folosiţi eficient, fără probleme deosebite; a doua, proiecte care privesc formarea resursei la nivel înalt, respectiv cercetări postdoctorale şi cercetările doctorale, unde, de asemenea, fondurile sunt folosite, în general, eficient; a treia, care are o pondere importantă, de peste 50 la sută, priveşte proiecte ale căror efecte nu pot fi măsurate, cum ar fi, de exemplu, formarea unor persoane care să utilizeze calculatoarele. Această a treia categorie arată că finalitatea este disipată total. Constatarea este valabilă şi în cazul economiei reale, profesorul Roşca prezentând exemple de societăţi care, accesând fonduri europene, sunt puse, uneori, în situaţia de a falimenta. Aceste societăţi efectuează cheltuieli în contul banilor pe care ar urma să-i primească. Or, mari întârzieri, unele chiar de peste şase luni, pun respectivele societăţi în situaţia de a intra în încetare de plată.

Tot în privinţa efectelor negative ale modului în care se accesează fondurile europene sunt de reţinut intervenţiile conf. univ. dr. Nicu Marcu, prof. univ. dr. Ion Bucur, prof. univ. dr. Marius Băcescu, conf. univ. dr. Dragoş Huru, care au vizat domenii precum administraţia locală, infrastructura cu accent pe cea rutieră, educaţia, sănătatea. Toate acestea vor fi, desigur, luate în considerare la redactarea Proiectului Naţional.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.