Economistul nr. 49-50 (serie nouă), 19 Decembrie 2011
- problematizează prof. univ. dr.
Nicolae Dănilă, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa
Universitatea „Ovidius” din Constanţa a conferit titlul de Doctor Honoris Causa profesorului universitar doctor Nicolae Dănilă, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României. Cu acest prilej, adresându-se reprezentanţilor mediului universitar, ai celui bancar şi ai lumii afacerilor, prezenţi la eveniment, profesorul Nicolae Dănilă a susţinut disertaţia cu titlul „Poate contribui la stabilitatea financiară o bancă de importanţă sistemică având capital autohton?”, disponibilă pe http://www.bnr.ro/Prezentari-si-interviuri--1332.aspx.

Pornind de la configuraţia economică la zi, prof. univ. dr. Nicolae Dănilă a apreciat că „ţara noastră are nevoie de acţiune şi soluţii la nivel naţional, apelând, în primul rând, la resursele interne şi la capacitatea noastră intelectuală, soluţii care să se dovedească sustenabile şi serioase şi care să ne întărească poziţia internă şi internaţională. Desigur, ne interesează stabilitatea Zonei Euro şi a monedei euro, dar ca să putem beneficia pe termen mediu şi lung de acestea, având şi o poziţie care să fie luată mult mai evident în considerare, trebuie să devenim puternici, din punct de vedere economic, şi să probăm capacitatea de a ne rezolva, în primul rând singuri, problemele din bucătăria internă”.
În opinia profesorului Nicolae Dănilă, „există cel puţin trei planuri pe care nu s-au finalizat reformele în aceşti ani şi care fac posibilă o nouă manifestare a crizei financiare. Primul este legat de stabilitatea financiară şi modul în care aceasta poate fi readusă. Al doilea priveşte modalitatea de cooperare la nivel internaţional, iar ultimul se referă la rolul băncilor centrale în economie”.
Dat fiind acest context, „o economie dependentă de capitalul extern şi care are contul de capital deschis este supusă unor variaţii mari ale stabilităţii financiare, ale surselor şi costului finanţării, în condiţiile în care principalele instituţii financiare sunt capitalizate din exterior. Din acest motiv este legitimă întrebarea asupra oportunităţii înfiinţării unui mecanism de finanţare cu capital autohton, fie chiar şi sub forma unei bănci, dar care să aibă importanţă sistemică”. În continuarea disertaţiei sale, profesorul Nicolae Dănilă a analizat oportunitatea propunerii de constituire a unei bănci de importanţă sistemică cu capital autohton, din trei puncte de vedere: al politicii macroprudenţiale, al cooperării internaţionale şi al rolului băncii centrale (analizând şi luând în considerare transformările şi posibilele cerinţe ale etapelor pe care le vor parcurge aceste domenii).
POLITICA MACROPRUDENŢIALĂ. După ce a reiterat istoricul termenului prudenţialitate, profesorul Nicolae Dănilă a subliniat că „politica macroprudenţială s-a dezvoltat în ultimii treizeci de ani în corelaţie cu avansul din teoria monetară. Este clar că obiectivul politicii macroprudenţiale este realizarea stabilităţii financiare, însă acest termen nu beneficiază de o definiţie unanim recunoscută. În principiu, există două curente cu privire la conţinutul noţiunii de stabilitate financiară.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.