Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) şi-a prezentat poziţia faţă de modificarea Legii nr. 62/2011, a dialogului social, în contextul – semnalat de prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu (foto), preşedintele CNIPMMR – în care întâlnirile tri şi bipartite desfăşurate până acum au avut în prim-plan amendamente formulate de confederațiile sindicale.
În procesul de modificare a legii în discuţie, CNIPMMR susţine necesitatea respectării dispoziţiilor Constituţiei României şi ale convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948, nr. 98/1949, ratificate de România. Concret, „pentru organizarea și funcționarea patronatelor, CNIPMMR susține necesitatea valorificării practicilor europene și a principiilor promovate de Business Europe şi UEAPME: asocierea liberă în patronate, în funcție de interesele sectoriale, locale, județene, regionale, de apartenenţă la categoria întreprinderilor mici şi mijlocii; eliminarea oricăror limitări ale dreptului de afiliere la patronate, federaţii şi confederaţii patronale; organizarea şi funcţionarea patronatelor potrivit regulilor stabilite de membrii lor, prin statutele adoptate de aceştia; eliminarea procedurilor birocratice excesive privind funcţionarea patronatelor; asigurarea unui tratament egal al patronatelor raportat la sindicate de către autoritățile publice; respectarea în egală măsură a partenerilor sociali; respectarea principiului negocierilor colective voluntare și a principiului relativității efectelor contractelor”.
Reamintind că „patronatele reprezentă un partener social fundamental (egal cu sindicatele în dialogul social bi- şi tri-partit), având un rol determinant în dezvoltarea economiei româneşti şi în integrarea ei la nivel european şi mondial, în realizarea unui mediu de afaceri favorabil, în promovarea legală a intereselor profesionale, sociale şi economice ale întreprinzătorilor, la nivel naţional şi internaţional”, CNIPMMR consideră că noua formă a Legii nr. 62/2011 trebuie să evite în special: „ingerinţele în organizarea şi funcţionarea patronatelor; dezechilibrele de reglementare între patronate și sindicate (exp. obligarea întreprinzătorilor de a asigura servicii: reținerea de angajator pe statul de plată a cotizației de sindicat și virarea către sindicat, acordarea de către angajator de sedii și dotări sindicatelor, Curtea Constituțională pronunțându-se că asemenea practici reprezintă o încălcare a dreptului la proprietate etc.); modificarea criteriilor actuale de organizare a patronatelor: pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel naţional, respectiv organizarea exclusiv sectoriala și desființarea patronatelor locale sau constituite pe alte criterii; limitarea dreptului de asociere în organizații patronale, respectiv limitarea asocierii societăților doar la un patronat și a patronatelor doar la o federație; creșterea birocrației pentru organizarea și reprezentativitatea organizațiile patronale, respectiv declarații privind afilierea etc.; creșterea birocrației pentru IMM-uri în domeniul negocierilor colective, respectiv scăderea numărului de salariaţi de la 21 la 10, pentru unităţile în care este obligatoriu negocierea contractelor colective de muncă; obligativitatea negocierii anuale a salariilor, duratei timpului de lucru, programului de lucru, formării profesionale şi condiţiilor de muncă; modificarea efectelor contractelor colective, aplicarea lor erga omnes și nu doar pentru părțile semnatare, cu implicații grave asupra economiei și asupra bugetului de stat, contractele colective urmând să se aplice pentru toți angajatorii din sectorul de activitate, bugetari și privați, fără participarea la negociere a Ministerului Finanțelor și fără respectarea bugetelor aprobate, revenindu-se la situația anterioară adoptării Legii nr. 62/2011, când autoritățile publice au fost obligate de instanțele de judecată, în aplicarea unor prevederi similare, să aplice contractele colective și să plătească salarii mult peste limitele stabilite prin lege pentru bugetari și cu depășirea bugetului aprobat, situație semnalată și de Fondul Monetar Internațional; scăderea pragului de 50%+1 necesar pentru obținerea reprezentativității organizațiilor sindicale la nivel de companie/sector sau pentru înregistrarea contractelor colective; reprezentativitatea derivată a sindicatelor, prin afiliere și nu raportat la numărul de membri; politizarea organizării partenerilor sociali și trecerea stabilirii sectoarele de activitate de la Consiliul Naţional Tripartit la Guvern; sindicalizarea persoanelor care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează muncă salariată; înlocuirea noțiunii de organizație patronală cu cea de organizație de angajatori, care creează confuzii, existând o distincție evidentă între angajatorii din economia privată (patronii) și angajatorii salariaților bugetari, noțiunea de patronat fiind prevăzută expres de art. 9 și art. 40 alin. (1) din Constituția României; desfiintarea organismului de reprezentare unitară a mișcării patronale; instituirea de noi obligații financiare pentru angajatori: contribuţiil pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă”.
CNIPMMR consideră necesar „ca deciziile de modificare a legislației dialogului social să fie fundamentate (pe baza unor analize obiective, inclusiv de drept comparat); să respecte toate normele de tehnică legislativă, inclusiv testul IMM; să respecte principiile dialogului social calitativ (imparțialitate, obiectivitate și respect față de reprezentanții patronatelor, înregistrarea dezbaterilor și consemnarea lor în minute de sedință, asigurarea unui dialog social civilizat, ajungerea la consens între confederațiile patronale și sindicale reprezentative); să respecte convențiile OIM, Constituția României și bunele practici la nivel european”.
