Agenţia pentru Investigaţii de Mediu (EIA – Environmental Investigation Agency, americană) a realizat o investigaţie de 18 luni în Parcul Naţional Munţii Rodnei şi în Parcul Naţional Călimani, precum şi la câteva fabrici de prelucrare a lemnului, investigaţie coroborată cu urmărirea informaţiilor oferite de site-ul „Inspectorul pădurii”, iar la final a elaborat un raport pe care l-a prezentat public împreună cu organizaţia Declic. Investigaţia a vizat cu precădere lemnul folosit de compania Holzindustrie Schweighofer, considerată ca relevantă în domeniu. Potrivit investigaţiei, „compania Schweighofer nu deține niciun control privind traseul lemnului de la pădurea de origine și nu poate, astfel, să excludă lemnul provenit din surse ilegale sau din parcuri naționale ori alte zone protejate”. Un mijloc de contracarare a tăierilor ilegale şi a transporturilor aferente este site-ul www.inspectorulpadurii.ro şi aplicaţia lui mobilă, apreciate de autorii investigaţiei EIA pentru că „au creat un exemplu unic de informare publică transparentă în timp real cu privire la transporturile de lemn şi au avut un impact semnificativ în reducerea transporturilor ilegale”. În acelaşi timp, făcând mai multe aprecieri proprii asupra pădurilor din România, inclusiv a celor virgine şi a celor din rezervaţii, investigaţia conţine şi o serie de recomandări către o diversitate de adresanţi, considerate benefice pentru patrimoniul silvic autohton. Recomandările lansate către Guvernul României sunt: „Continuarea instrumentării cazului Schweighofer; extinderea acestuia (sic!) către alţi jucători care nu respect regulile, atât locali, cât şi străini; Extinderea site-ului www.inspectorulpadurii.ro pentru a pune mai multe date-cheie la dispoziţia publicului; Consolidarea semnificativă a aplicării legii împotriva tăierilor ilegale şi corupţiei; Oprirea tăierilor comerciale în parcurile naţionale”.
Romsilva: Lucrările silvice sunt în concordanţă cu
legislaţia privind ariile naturale protejate
Cu autoritate profesională în domeniu, în urma celor prezentate, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva precizează:
„Lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale sau naturale are o provenienţă legală, lucrările silvice fiind în concordanţă cu legislaţia privind ariile naturale protejate, planurile de management şi amenajamentele silvice, toate elaborate de specialişti în arii protejate şi silvicultură, aprobate de autorităţi.
Solicitarea organizaţiei respective de a stopa lucrările silvice în zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale nu are nicio bază legală şi nu se bazează pe niciun studiu. Toate parcurile naţionale şi naturale au o zonare internă, zone de protecţie strictă şi integrală, unde intervenţia umană este interzisă şi zone de conservare durabilă «tampon», unde legislaţia prevede foarte clar anumite lucrări silvice. Spre exemplu, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva administrează 12 parcuri naţionale cu o suprafaţă cumulată de 307.406 hectare, din care 115.319 hectare se află în zone de protecţie strictă sau integrală, restul aflându-se în zone de conservare durabilă, unde lucrările silvice sunt efectuate cu respectarea legislaţiei şi a tuturor normelor silvice, în conformitate cu planurile de management ale parcurilor.
Aşadar, lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă ale Parcului Naţional Călimani şi Parcului Naţional Munţii Rodnei nu provine din tăieri ilegale, ci din lucrări silvice legale şi autorizate. De asemenea, «investigaţia» conţine numeroase date neclare privind pădurile virgine din România, precum «Carpaţii României adăposteau odinioară», fără a se preciza intervalul de timp sau faptul că două treimi din pădurile virgine ale României ar fi dispărut în ultimul deceniu, citând «experţi în silvicultură» anonimi sau «studii in derulare»”.
Romsilva conchide că „autorii nu stăpânesc legislaţia din România şi nici cunoştinţe privind silvicultura şi normele silvice” şi accentuează: „Ne exprimăm regretul că unele organizaţii lansează în spaţiul public informaţii care nu corespund realităţii, fără a cunoaşte legislaţia şi normele silvice din România”.
