O premieră pentru Uniunea Europeană s-a petrecut la București: de la nivel cetăţenesc, a fost lansată către Comisia Europeană o iniţiativă juridică în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi – Inițiativa Civică „Europe CARES” prin care părinți ai unor copii cu dizabilități din şapte state ale UE (România, Belgia, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Ungaria) solicită Comisiei Europene o directivă europeană pentru educația copiilor cu dizabilități la nivelul UE.
În calitate de reprezentant al iniţiativei, Mădălina Turza, președinte al Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD), subliniază: „Este momentul ca noi, părinții de copii cu dizabilități, să preluăm inițiativa și să ne asigurăm că există un viitor al copiilor noștri. Cred cu tărie că Uniunea Europeană trebuie să răspundă nevoilor unei largi categorii sociale, neglijate de foarte mulți ani, cu atât mai mult cu cât guvernele naționale nu prioritizează viețile copiilor noștri. O astfel de lege federală există și în Statele Unite încă din 1975, când a început cu adevărat reforma în sistemul american de educație”. De asemenea, semnalează că, deşi educaţia incluzivă are un set amplu de reglementări internaţionale, ratificate de statele europene, inclusiv România, abordarea este fragmentară, la nivel conceptual. De aceea, „este nevoie de o legislaţie cu mecanisme concrete de implementare”.
Iniţiatorii, precum şi alţi părinți de copii cu dizabilități din mai multe orașe ale României, reuniţi la Bucureşti într-un cadru consonant cu lansarea preşedinţiei româneşti a Consiliului UE, oferă o serie de argumente ale demersului lor: „La nivelul UE, doi din cinci elevi cu dizabilități nu depășesc învățământul gimnazial și peste 40% rămân fără nicio calificare.
În România, 46% dintre copiii cu dizabilități sunt izolați în școli speciale, iar cei care învață în școlile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar. Există județe în România în care există un profesor de sprijin la 150 de copii cu dizabilități, programa nu este adaptată, nu există accesibilizări și tehnologii asistive. Cel mai adesea, elevii cu dizabilității sunt victimele discriminării, excluziunii sau abuzurilor în sistemul de educație actual. Părinții cheltuiesc între 4000 şi 18.000 de euro pe an pentru terapiile copiilor cu dizabilități și profesori de sprijin privați, iar cei care nu își permit rămân izolați în case sau instituții. 93% dintre DGASPC-urile din cele 42 de județe din România au raportat inexistența serviciilor de intervenție timpurie pentru copiii cu dizabilități în comunitate”.
