Prof. univ. dr. Mircea Dumitru (foto), membru corespondent al Academiei Române, rectorul Universității din București, a fost ales președinte al International Institute of Philosophy (Institutul Internațional de Filosofie), cu sediul la Paris, înființat în 1937, în timpul Congresului Descartes, de Universitatea Sorbona din Paris și Universitatea Lund din Suedia şi aflat sub patronajul președintelui Republicii Franceze. Votul de încredere al membrilor Institutului a fost acordat în cadrul Adunării Generale care a avut loc la Dubrovnik, în Croația, cu ocazia ședinței anuale.
„Este onorant mandatul primit din partea colegilor de la Institutul Internațional de Filosofie și, în același timp, reprezintă o responsabilitate publică față de ceea ce reprezintă filosofia astăzi”, declară profesorul Mircea Dumitru, accentuând: „Un filosof nu este rupt de lume, el este conectat la tot ce se întâmplă în jurul lui. De aceea, cred ca Institutul trebuie să fie un mediu de dezbatere publică, în măsură să vină cu posibile soluții la problemele grave culturale, economice și politice pe care le traversăm cu toții în această perioadă. Apoi, Institutul are datoria de a-i valorifica pe membrii comunității filosofice care, deși provin din medii culturale foarte diverse, împărtășesc viziuni diferite, au sensibilități și temperamente filosofice distincte, cu toate acestea, sunt animați de dorința sinceră de a dezbate în mod profund, serios și deschis, problematica culturală complexă a lumii contemporane.”
Institutul Internațional de Filosofie este perceput „ca imaginea de ansamblu a comunității filosofice mondiale, fiind recunoscut oficial și de UNESCO, unde cei peste o sută de membri își aduc contribuția”.
Profesorul Mircea Dumitru predă Filosofia analitică și Logică filosofică la Universitatea din București, este doctor în filosofie al Tulane University (New Orleans, Louisiana) cu o teză de logică matematică despre modalitate şi incompletitudine şi deţine o a doua diplomă de doctor în filosofie, al Universităţii din Bucureşti, cu o teză de filosofia limbajului despre neo-fregeanism și neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe. Opera sa acoperă teme din logică modală, teorii despre adevăr, semnificaţie, raţionalitate, filosofia lui L. Wittgenstein, logică contemporană, realism, esenţialism, relativism. De asemenea, a tradus în limba română lucrări de Ludwig Wittgenstein, Willard Van Orman Quine, Saul Kripke, Kit Fine, Robert Nozick, Thomas Nagel, Graeme Forbes.
