Palatul Patriarhiei a intrat în circuitul public, odată cu finalizarea procesului de revitalizare căruia a fost supus prin proiectul cofinanţat din fonduri europene, ale Guvernului României şi Patriarhiei Române. Proiectul s-a desfăşurat prin Programul Operaţional Regional (POR) 2007-2013 sub egida Agenţiei pentru Dezvoltare Regională București Ilfov (ADRBI), având ca obiectiv lucrări de restaurare, consolidare şi protecţie „pentru creşterea importanţei culturii şi turismului, ca factori ce stimulează creşterea economică şi valorificarea patrimoniului cultural-religios”. Managerul de proiect preot Liviu Nechita precizează că Palatul Patriarhiei poate fi vizitat, gratuit, de luni până vineri (cu excepţia zilelor de sărbătoare), iar aula (foto) şi saloanele pot găzdui reuniuni academice, culturale, ştiinţifice, economice.
Practic, refăcut prin lucrări pretenţioase de inginerie, restaurare şi decorare, ansamblul se prezintă astăzi impecabil. Palatul Patriarhiei este prima construcţie de beton armat din ţara noastră, realizată în 1906-1908 ca sediu al Camerei Deputaţilor, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, pe locul sălii Adunării Deputaţilor în care a fost votată Unirea Principatelor prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor şi al Munteniei, după ce fusese ales domnitor în Moldova. Ca origine îndepărtată, locul unde se află Catedrala Patriarhală, reşedinţa patriarhală şi Palatul Patriarhiei a fost vatra mănăstirii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, ctitorie şi danie domnească făcută Mitropoliei Ţării Româneşti de domnitorul Constantin Şerban (1654-1658).
