Economistul nr. 49-50 (serie nouă), 19 Decembrie 2011
ALEXANDRU
GEORGESCU
Americanii se află, din nou, în plin avânt electoral. Cum democrații au avantajul publicității gratuite pentru ocupantul Casei Albe, actualul președinte Obama a fost uns, din oficiu, reprezentantul democrat la alegerile din 2012. Focusul alegerilor preliminare sau primaries este asupra republicanilor, care s-au trezit cu un panteon interesant de candidați care se întrec în cursa către extrema dreaptă pentru a câștiga nominalizarea.

Teoretic, membrii înregistrați ai partidului votează pentru candidatul preferat. În practică, este emulat sistemul comisiei de electori din fiecare stat care îl alege pe președintele american bazându-se pe opțiunea populară. Principiul „winner takes it all” înseamnă că un candidat care a câștigat 51% din voturile populației va primi 100% din voturile comisiei electorale, care sunt cele care contează. Fiecare săptămână are alt favorit și doar câțiva pretendenți au rămas viabili pe durata campaniei (începută de câteva luni), pe măsură ce republicanul de rând se prinde că fără un pic de moderație nu prea există șanse de câștig la viitoarele alegeri. Și Obama își face campanie, în timp ce jonglează cu „his day job”. Am mai subliniat acest aspect al democrației americane și în articole precedente – un președinte american guvernează numai vreo șase luni din cei patru ani de mandat. Primele șase luni le petrece instalând administrația, testând apele legislative și obișnuindu-se cu fotoliul, următorul an și ceva nu poate agita apele pentru că sunt alegeri congresionale și speră la o majoritate ca să poată să înfăptuiască ceva, apoi vine guvernarea propriu-zisă și, cu mai mult de un an înaintea noilor alegeri, trebuie să înceapă campania pentru realegere. Să trecem, însă, la turul grădinii politologice republicane.
Avangarda serioasă. Faptul că viața politică americană s-a polarizat și a devenit fervent ideologizată înseamnă că majoritatea politicienilor trebuie să devină caricaturi ideologice cu orizonturi tribale și nu figura care să reprezinte compromisul optim dintre preferințele a peste 140 de milioane de posibili alegători. Iar republicanii sau, mai degrabă, republicanii activiști politici și finanțatori de campanii tind către extreme. Totuși, există câțiva candidați care și-au creat o imagine (de competență plus moderație) destul de bună încât să aibă șanse să fie votați și de alte segmente ale populației americane, dacă vor trece vreodată de cerberii propriului partid.
Șansele cele mai mari i le dau lui Mitt Romney, care s-a remarcat în calitate de guvernator al Massachussetts; este prezentabil, articulat și cu tendințe de moderație. Marele lui atu, dar și defect este tocmai această moderație. Cât timp a fost guvernator, a creat cel mai performant sistem de sănătate publică din SUA, numit Romneycare, lăudat de republicani pentru incluziunea sectorului privat. Apoi vine Obama cu ceva care, pe foaie, este aproape identic, iar republicanii nu pot ataca Obamacare fără să li se atragă atenția cu Romney. Criticii vorbesc despre Obamneycare ca semnul impurității ideologice a lui Romney. Culmea este că tocmai această calitate l-ar face adversarul cel mai serios pentru Obama, dacă va câștiga nominalizarea.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.