Toporul pe valoarea adăugată: o analiză a tăieturii fiscale

Economistul nr. 3155 (4181), 9-10 Iulie 2010

      Cristian PĂUN

      Avem, în sfârşit, o nouă tranşă de la FMI. Putem sta linistiţi cel puţin până la toamnă. Deşi efectele în economia reală ale acestui credit sunt aproape nule. Împrumutul de la FMI nu înseamnă mai mulţi antreprenori dispuşi să îşi deschidă o afacere, mai multe locuri de muncă sau o bunăstare mai mare. Dimpotrivă. Costul plătit pentru acest împrumut (cel mai mare de până acum contractat de România) este unul semnificativ. Dacă i-am întreba pe cei de la FMI, guvern sau banca naţională, ei ar aclama în cor virtuţile acestui împrumut. Dacă am întreba masa de contribuabili cu discernământ sau mediul lucid de afaceri răspunsul ar fi pe dos.      

      Intervenţia FMI, oriunde în lume şi în istorie, s-a tradus în militarea pentru reducerea unor cheltuieli publice (cel puţin temporar) sau în creştere de fiscalitate (doar trebuie să îşi ia banii înapoi). Fiind o instituţie publică, finanţată din bani publici, FMI acţioneaza întotdeauna în sensul apărării şi consolidării statului şi a comprimării pieţei libere. În urma acestui credit ne-am ales cu un curs de schimb aparent şi relativ stabil (artificial menţinut) care alimentează o falsă impresie de eficienţă în zona producţiei. Dar ne-am ales şi cu o fiscalitate tot mai sufocantă, tot mai ostilă şi mai greu de digerat de către contribuabilii privaţi (după ce că aveam cel mai mare număr de impozite şi taxe din Europa, deşi o fiscalitate aparent sprinţară, acum avem şi cea mai mare cotă de TVA).

      Efectele economice ale creşterii de TVA ar fi următoarele:

      1. Creşterea unor preţuri: foarte mulţi economişti s-au grăbit să pretindă că o creştere a cotei de TVA va genera inflaţie. Revenind la teorie şi la manuale, inflaţia este creşterea generalizată a preţurilor. Preţurile nu pot creşte generalizat decât în condiţiile unei mase monetare mai mari (nu pot creşte deodată toate preţurile dacă nu există masă monetară sau lichiditate suplimentară în piaţă). În condiţiile în care admitem că masa monetară va rămâne constantă (politică monetară restrictivă), preţurile nu pot creşte generalizat dacă creşte TVA. Vor creşte unele, iar altele vor scădea pentru că va scădea consumul în acea zonă drastic. Evident că dacă discutăm de inflaţia aproximată prin indicele preţurilor (de consum sau de producţie) vom putea avea o creştere a acestuia. Dar acest lucru nu înseamnă neapărat inflaţie în sensul autentic. Mai mult, o măsură radicală contracarează efectul „inflaţionist” al creşterii de TVA - reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor. Această măsură va pune, cel puţin temporar, presiune pe consum şi va tempera radical creşterea preţurilor. Ulterior, s-ar putea să avem creşteri de preţuri pentru că aceşti bani „salvaţi” din bugetele personale ale angajaţilor la stat vor ajunge imediat în buzunarele „privaţilor” care lucrează cu statul (cel puţin o creştere de preţuri la Vouittoane şi la Ferrari estimez clar). Deci, nu pentru că e neinflaţionistă doare TVA, ci pentru că transferă resurse către canalele publice haotice calculaţional şi motivaţional din cele private, mai eficiente, şi că, neinflaţionistă fiind, dar percepută greşit ca atare, poate fi acoperită sursa principală a inflaţiei – expansiunea masei monetare.

      2. Reducerea consumului: este clar că TVA va genera probabil pentru anumite produse creşteri de preţ într-o încercare clară a producătorilor şi comercianţilor de a transfera efectul fiscalităţii mai mari pe spinarea consumatorilor. Ulterior, însă, prin reducerea consumului, preţurile vor trebui scăzute şi încetul cu încetul impactul se va răsfrânge dinspre consumatori spre mediul de afaceri, diminuând marja de profit. Piaţa va regla această permanentă „negociere” dintre producători şi consumatori care vor pasa de la unul la altul fiscalitatea aferentă TVA.

      3. Închiderea unor afaceri: multe afaceri din România se bazează pe servicii aferente circulaţiei mărfurilor (distribuţie, livrare, transport), multe dintre acestea fiind aduse de pe piaţa unică internă sau din China. Introducerea unei cote de TVA mai mari va scurta drastic lanţul de distribuţie şi va determina falimentul acelor interpuşi. Creşterea fiscalităţii va duce la închiderea unor astfel de companii de intermediere (de exemplu, puternic afectaţi vor fi micii comercianţi în favoarea marilor comercianţi care au economii de scară mai mari şi care pot prelua mult mai uşor acel 5% din TVA integral).

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!