Economistul nr. 4 (serie nouă), 6 Februarie 2012
ALEXANDRA
RIZEA
Evenimentele din ultimele zile au fost marcate de un număr record de discursuri ale politicienilor din toate partidele, în condiţiile în care nu numai temperaturile extrem de scăzute, ci mai ales confruntările dure îndepărtează perspectiva unui „dezgheţ” în relaţiile dintre „combatanţi”. Avem în vedere un cumul de situaţii care au exacerbat divergenţele, în special acelea care au fost şi sunt generate de interese diametral opuse, nu totdeauna dezirabile.
O ANIVERSARE PLĂTITĂ SCUMP. Manifestarea de joi, 2 februarie, dedicată împlinirii a cinci ani de la aderarea României la UE, a avut loc în atmosfera tensionată determinată atât de continuarea protestelor în stradă, cât şi de acuzele reciproce ale exponenţilor Puterii şi Opoziţiei privind bilanţul dezamăgitor al perioadei de când ţara noastră a dobândit statutul de membru al comunităţii economice şi politice europene.
Aprecierea cea mai dură aparţine preşedintelui Traian Băsescu: „România a plătit extrem de scump, de la intrarea în Uniunea Europeană şi până în prezent, inconsecvenţa politicienilor, fiind nevoie de o luptă grea pentru a explica faptul că ţara noastră nu are politicieni antieuropeni”. Conceptul de „antieuropean” a fost folosit de şeful statului român pentru a sublinia ceea ce, după opinia sa, a fost şi este în contratimp şi contrasens cu tendinţele dominante din UE. Exemplele, însă, s-au limitat la Justiţie, la lupta anticorupţie, considerând că, în special în aceste domenii, s-a manifestat inconsecvenţa politicienilor.
Alte luări de poziţie au pus, însă, accentul pe aspectele de ordin economic şi social prin relevarea distanţei considerabile dintre aşteptările populaţiei şi rezultatele înregistrate în aceşti cinci ani. Atât liderii Puterii, cât şi cei ai Opoziţiei au acceptat ideea că avem de-a face cu o stare generalizată de nemulţumire, dar cauzele au fost identificate doar pe „terenul” celuilalt.
Nu ne propunem să evaluăm consistenţa argumentelor şi, îndeosebi, motivaţia pseudoargumentelor, ci doar să relevăm că şansa de a se ajunge la un consens minimal pentru depăşirea situaţiei extrem de dificile în care se află în primul rând economia ţării este foarte redusă, tocmai pentru că judecăţile de valoare au un caracter atât de subiectiv încât şi-au pierdut aproape orice urmă de credibilitate. În loc să constituie un prilej de analiză serioasă a ceea ce a împiedicat fructificarea, la un nivel cât mai ridicat, a avantajelor aderării, împlinirea a cinci ani de la evenimentul cu adevărat istoric nu a făcut altceva decât să adâncească falia dintre politicieni şi restul cetăţenilor ţării.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.