Economistul: Triunghiul Bermudelor. România, reașezată ca „stat asistențial minimal”?

ALEXANDRA RIZEA

După șase luni de gestație în Parlament, săptămâna trecută a fost votată în Camera Deputaților mult controversata Lege a asistenței sociale. Dacă, în urma sesizării Opoziției, Curtea Constituțională va da „verde” acestui act normativ, președintele Traian Băsescu o va promulga, fără discuție, dacă avem în vedere cât de mult a pledat pentru îndeplinirea acestei obligații asumate în fața FMI, CE și BM.

Paradoxul constă, însă, în faptul că afectând o mare parte a populației țării, Legea a fost puțin dezbătută în spațiul public și a rămas o mare necunoscută majorității populației țării. Sigur, nu vom putea suplini noi, prin câteva notații, acest deficit de cunoaștere, însă, câteva elemente sunt indispensabile pentru orice „judecată de valoare”.

Pohta ce a pohtit. Întrucât noțiunea de „stat social” stipulată în Constituție nu poate fi eliminată decât prin revizuirea Legii fundamentale a țării, s-a procedat și se procedează sistematic pentru golirea ei de conținut. Nu dorim să ne angajăm într-o dezbatere cu iz doctrinar, ci doar să consemnăm unele fapte și date de necontestat care atestă orientarea consecventă a actualilor factori de putere spre diminuarea, dacă nu chiar prin anulare, a așa-numitului stat asistențial. Pe baza unei analize a unei Comisii prezidențiale, s-a conturat încă de acum trei ani perspectiva reducerii cheltuielilor sociale. S-a vehiculat chiar cifra de 13 milioane de asistați sociali de către însuși șeful statului. Ministrul Sulfina Barbu a recunoscut – în timpul dezbaterilor din Camera Deputaților – că „în momentul de față nu știm exact numărul real al asistaților sociali”, așa că, deocamdată, orice discuție pe această temă este inutilă.

Interesant este faptul că, în absența unor date certe privind obiectul unei reglementări legale, s-au lansat în spațiul public tot felul de „teorii” care mai de care mai fanteziste, ceea ce a pus în umbră chestiunile de fond. Or, acestea au vizat, indiferent de orientările doctrinare ale „combatanților”, limitele în care statul trebuie să se implice în sprijinirea anumitor categorii defavorizate de concetățeni. De fapt, formulele care includ noțiunea de „stat” sunt nepotrivite, întrucât este vorba despre o susținere a anumitor ajutoare sociale de către masa contribuabililor, susținere care se asigură prin procesul de redistribuire dirijat de „stat”.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.