Triunghiul Bermudelor. Vacarmul în stradă și liniște în cabinete

Economistul nr. 2 (serie nouă), 23 Ianuarie 2012

      ALEXANDRA RIZEA

      Declanşate de „momentul” Raed Arafat (un fel de telenovelă cu iz dâmboviţean), protestele în stradă s-au extins în zeci de localităţi şi şi-au radicalizat mesajul. În stradă se face acum politică (nu era posibil să nu se facă), însă deznodământul este greu de anticipat, ceea ce alimentează cu „materie primă” tot felul de comentarii şi analize dintre cele mai contradictorii.      

      Ceea ce nu se mai poate ignora. Seară de seară, televiziunile au numărat participanţii la mitinguri şi marşuri în Capitală, în alte peste 60 de localități din țară, precum și în multe capitale ale unor state occidentale. Această îndeletnicire a fost considerată drept suport al aprecierilor privind posibila masă critică de natură a schimba semnificativ structura de vârf a societăţii. În acest fel, s-au minimalizat aspectele care prezintă, cu adevărat, importanţă. După ani şi ani de absență a acţiunilor de stradă (cele organizate de sindicate au fost, de regulă, un eşec din foarte multe unghiuri de vedere), actualele manifestări indică, indubitabil, apariţia unor motivaţii care se subsumează, înainte de toate, efectelor sociale ale crizei. Ceea ce nu mai poate fi ignorat.

      Chiar reprezentanţii autorităţilor care – la început – au ignorat protestele sau le-au persiflat au fost nevoiţi, după câteva zile de tăcere, să iasă pe sticla televizoarelor şi să reafirme nu numai principiul libertăţii de expresie, ci să considere că avem de-a face, în majoritatea cazurilor, cu atitudini şi poziţii justificate. Astfel, pe întregul spectru politic şi în toate mediile care-i găzduiesc pe analişti, s-a realizat un consens de un tip special: toată lumea consideră că nemulţumirile sunt îndreptăţite şi că se impune adoptarea unor măsuri în consecinţă.

      Predominantă a fost, până la un punct, contestarea actualilor factori de decizie din stat, însă, mai puțin soluţiile alternative economice şi sociale, cu suficientă fundamentare. Nu le-a oferit concludent, tot până la un punct, nici Opoziţia, care şi-a concentrat atenţia asupra organizării de alegeri anticipate. Este interesant de remarcat, în această ordine de idei, reacţia internaţională faţă de evenimentele din România, întrucât accentele sunt puse pe cauze, şi nu pe simptome. Or, suntem nevoiţi să repetăm că tocmai politicile economice şi sociale, sintetizate prin noţiunea de „austeritate”, se află la originea stării de nemulţumire care nu mai face obiectul unor controverse.

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!