Economistul nr. 47-48 (serie nouă), 11 Decembrie 2011
VLAD
ROȘCA
Economia Uniunii Europene accelerează și frânează concomitent, terminând anul 2011 într-un mod zbuciumat. Pe de-o parte, viteza la care s-au produs schimbările în ultimele două luni a fost destul de mare. Pe de alta, statele membre încearcă stoparea acumulării de datorii, proces care se va prelungi și în anul 2012.
SCHIMBĂRI DE GUVERNĂRI. Guvernările în multe state membre s-au schimbat, dar noua politică pare a fi una și aceeași indiferent de numele țării: actualii prim-miniștri vor încerca să repare din greșelile făcute de predecesori. În paralel, UE duce o luptă pe frontul stabilizării monedei unice, scoțând băncile la înaintare pentru a acumula capital, ceea ce l-a determinat pe Jean-Claude Juncker, prim-ministru al Luxemburgului, să afirme că piața comună se află aproape de un moment al adevărului.
Politicile de austeritate au reprezentat tensiunea internă care a erodat stabilitatea unor state precum Grecia sau Spania, ducând într-un final la căderea conducerilor politice. Folosirea austerității ca instrument de salvare a țărilor puternic îndatorate nu va dispărea, existând doar speranța ca noii miniștri să „strângă cureaua” într-un mod mai profitabil, din punct de vedere economic, decât vechea gardă. Dându-și seama că nu vor avea o misiune ușoară, miniștrii ajunși în funcție în toamna recent încheiată și-au început construcția capitalului de încredere dând vina pe conjunctura economică nefavorabilă. Citind printre rânduri, vinovați sunt vechii lideri, care ar fi îngreunat munca de acum, îndeosebi pentru că și-au îndatorat țările. Noii jucători politici nu doar că se luptă cu economii destabilizate, ci și cu datorii imense, preluând țări a căror competitivitate este scăzută din cauza presiunii puse pe salarii și pe ajutoare sociale.
TENSIUNI SOCIALE. Tensiunile sociale par a fi titlul perfect pentru caracterizarea anului 2011. Masivele proteste de stradă din Orientul Mijlociu până în Europa de Vest au fost determinante pentru îndepărtarea de la putere a unor lideri politici aparent incapabili să conducă statele în tonul cerut de economia actuală. Dacă schimbările vor fi fost bune sau rele, nu vor decide decât performanțele noilor guvernări, care trebuie acum să-și demonstreze abilitățile în fața unui public înfierbântat, demotivat, sărăcit din cauza instabilității din ultimii ani și, totodată, nerăbdător să iasă din criză. Iar cursa este contratimp.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.