Economistul nr. 2 (serie nouă), 23 Ianuarie 2012
NICU
MARCU
Motto:
„De ce stau frate păstravii ascunși/ De ce sunt noaptea apele cu stele/ Și noi de ce ne naștem printre urși/ Sau printre alte fiare și mai rele.
De ce înjură tata câteodată/ Nu știu ce domn și nu știu ce stăpân/ Și fruntea lui dospește supărată/ Numai furtuni deatâtea săptămâni.” - „De ce stau frate păstrăvii ascunşi”(Cosmin Lungu)

Una dintre trasăturile vieții noastre politice este neîncrederea populației în politicieni și partide politice. Lipsa încrederii în instituțiile democrației are imense consecințe negative pentru însăși calitatea democrației. În ciuda acumulării de înțelepciune, știință și pragmatism, prea puțin își face loc încrederea în viața noastră publică și politică. Parcă ai noștri politicieni trăiesc într-un univers paralel, iar intelectualii, tinerii și alte categorii de oameni, se simt părăsiți și lipsiți de ajutor.
Sondajele de opinie ne arată faptul că românii mai au încredere doar în Biserică și Armată, care nu sunt instituții democratice, prin urmare nici nu ar trebui să fie incluse în sondajele de opinie.
Specialiștii în știință politică fac distincția între două tipuri de societăți: cele cu un nivel scăzut de încredere (low trust societies) și cele cu un nivel înalt de încredere (high trust societies). S-a observat o corelație semnificativă între societățile cu un înalt nivel de încredere și acele societăți capitaliste prospere din punct de vedere economic, ca și acelea în care democrația este consolidată. România intră în categoria societăților cu un nivel scăzut al încrederii. Ar fi fost de mirare dacă, în ciuda acestei trăsături, am fi avut o societate capitalistă prosperă și o democrație consolidată. Dar este mai ciudat faptul că încrederea românilor în instituțiile democratice se depreciează, iar vinovații se ascund în spatele unor „ghicitori”.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.