Economistul: Universul verde: „În viitor, pierderile din pădurea românească se vor resimți și mai acut din cauza neglijențelor manifestate de proprietari”

– opinează doamna Gabriela Gâțu, directorul economic al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva

Emil Ciulei

„Relieful României necesită pădure şi ar trebui să ne mândrim cu ea, cu fondul forestier, ca şi cu turismul – indiferent dacă locaţiile sunt ocupate sau nu la o capacitate, eu sunt convinsă că turiştii au ce să vadă chiar şi în fondul forestier. Sunt multe ţări care îşi pun în valoare şi se mândresc cu un stejar de 350 de ani, iar noi avem atâtea specii interesante ca floră şi faună, parcuri naţionale, naturale, care ar trebui valorificate. Necesită într-adevăr, puțină organizare, şi să ştim să ne vindem tezaurul natural punând în valoare frumuseţile şi bogăţiile acestei ţări”.

Emil Ciulei: Doamnă directoare Gabriela Gâțu, sunteți printre ultimii intervievați din ciclul celor care ne-au vorbit despre pădurea românească, nu întâmplător: coordonați sectorul cel mai „delicat” – economia și finanțele pădurii românești. Puteți în acest context să evaluați pierderile suferite în spațiul forestier în cei 20 de ani, ca efect al retrocedărilor? Evident, la modul estimativ, întrucât este greu de făcut o astfel de evaluare în parametrii ficși.

Gabriela Gâțu: Într-o apreciere cât se poate de aproape de realitate aș putea să vă spun că dacă aproape jumătate din fondul forestier a trecut în proprietate privată, exact jumătate aproape s-a pierdut. Inclusiv profitul, întrucât exploatarea masei lemnoase din proprietatea privată are alte destinații. Pentru lucrările de refacere, de regenerare a pădurii sunt alocați bani mai puțini, deoarece nu întotdeauna se acordă atenția la același nivel ca și pentru pădurea statului. Sunt, într-adevăr, foarte mari probleme, inclusiv în ceea ce privește refacerea pădurii din proprietatea privată deoarece proprietarii nu acordă atâta interes și nici suflet pentru a reface pădurea. În primul rând, pierderea este datorată procesului de retrocedare în sine, iar o altă pierdere – care, după mine, este din ce în ce mai mare – se datorează dezinteresului manifestat de proprietari pentru gospodărirea pădurii care le-a intrat în posesie. Perspectiva din punctul de vedere al pierderilor, în viitor ele se vor resimți și mai mult față de cele existente la ora actuală tocmai datorită acestor neglijențe și dezinteresului pentru pădurea privată. Dumneavoastră știți ca și mine – neputând să cred că sunt prima care fac această afirmație – că foarte mulți dintre cei care au ras pădurea prin tăieri masive acum au interesul să dea tot terenul înapoi, dar vă dați seama cât timp, câți ani de acum încolo sunt necesari pentru a se ajunge din nou la obținerea unui profit din această masă lemnoasă obținută prin reîmpădurire de către noi, având în vedere că perioada de maturizare a unei păduri se întinde pe parcursul a câtorva zeci de ani.

E.C.: Revin totuși, ați putea estima valoric, conștient că este foarte dificil fiind vorba de specii diferite, de zone diferite, cam la cât s-ar cifra pierderile suferite?

G.G.: Eu vreau să vă spun că în anul record al realizărilor activității Regiei Naționale a Pădurilor s-a înregistrat un profit în jur de un milion două sute de mii de miliarde. Asta a fost în anul 2004. Acum, RNP are un profit la nivel de două sute-două sute cincizeci de milioane de lei.

Vă dați seama că toată diferența între realizarea anului 2004 și actuala realizare este foarte mare. Într-adevăr, nu numai retrocedarea a contribuit la scăderea acestui profit, ci și structura masei lemnoase. Pădurile valoroase necesită sute de ani pentru a ajunge la maturitate – cum ar fi esențele tari ca stejarul, fagul, gorunul, cireșul. Astea ajungând la vârsta exploatabilității în anii precedenți. Acum trebuie să ne adaptăm și climei ca să realizăm pădurea care să reziste mai mult la căldură decât la o climă normală.

E.C.: Rămânând în contextul ideii expuse anterior în legătură cu scăderea profitului, ca și cu dificultățile cu care se confruntă Regia Națională a Pădurilor la ora actuală, aș vrea să vă întreb cum vedeți dumneavoastră – ca o profesionistă de excepție în domeniu – justificată reducerea cu 25% a salariilor și restructurarea personalului în situația în care regia – chiar dacă figurează ca instituție bugetară de stat, ea dă profit statului?

G.G.: În primul rând, Regia Națională a Pădurilor nu este o instituție bugetară, ea primește bani doar pentru drumuri forestiere, corecție de torenți, alocații și creditul extern, ca surse. În rest, regia este un agent economic care contribuie la toate fondurilor: și de pensii, și de sănătate, de accidente etc. Dar fiind regie de stat, s-a încercat aplicarea acestor reduceri și la noi, deși concomitent cu ele scad și contribuțiile la aceste fonduri care sunt, oricum, deficitare. Este adevărat că Regia Națională a Pădurilor trebuie să aibă ca prioritatea angajarea unui personal calificat, profesionist și să nu angajeze personal necalificat din afară. Aici trebuie să predomine personalul silvic și, bineînțeles, că pe specialitățile respective – economic, juridic să fie la fel – angajat cu responsabilitate și bine pregătit.

E.C.: Cu ceva timp în urmă, chiar ziarul „Economistul” a dat un anunț cu privire la scoaterea la licitație a unor cabane, a unor spații. Cum apreciați dumneavoastră rentabilitatea sectorului silvo-turistic – mă refer acum la cabane, în condițiile în care există și pensiuni care au gradul de ocupare minim? În ce măsură se prefigurează transferul la alte unități sau vinderea cabanelor din administrarea Regiei?

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.