Sărăcia Energetică în România și nevoia schimbării de paradigmă

Date:

De la „consumatorul vulnerabil” la „cetățeni cu drept la energie”

Sărăcia energetică în contextul crizei pandemice
și postpandemice

Epidemia de
COVID-19 arată încă o dată că energia și serviciile de energie sunt ingrediente
esențiale pentru o viață sigură, sănătoasă și decentă. Sărăcia energetică,
înțeleasă în mod obișnuit ca incapacitatea de a asigura nivelurile necesare de
servicii de energie în gospodărie (Bouzarovski S., 2018), înseamnă să trăiești
într-o locuință dificil de adus la un nivel optim de temperatură (fie că acesta
presupune încălzire în timpul anotimpurilor reci sau răcire pe timp de vară)
sau în care gătitul sau asigurarea nevoilor de hrană proaspătă sunt constrânse
din cauza costurilor mai mari în raport cu veniturile și a slabei eficiențe
energetice a clădirii și a dotărilor locuinței. Pe lângă accesibilitate și
eficiență, sărăcia energetică se referă și la accesul dificil la surse
alternative, curate și sigure. Sărăcia energetică este recunoscută astfel ca
provocare complexă cu efecte sociale importante, pentru a cărei remediere este
nevoie de angajamentul factorilor de decizie.

În
conformitate cu disocierea conceptuală de mai sus, sărăcia energetică presupune
și expunerea la o serie de vulnerabilități. Persoanele sărace energetic sunt mai
vulnerabile la riscuri de sănătate fizică, cum ar fi bolile respiratorii,
cardiovasculare și de altă natură cu un impact documentat asupra creșterii
mortalității, dar sunt și mai expuse bolilor mintale (Thomson & al., 2017).
Totodată, sărăcia energetică este asociată cu o diversitate de probleme care
țin de inegalități și (in)justiție socială, acces la educație și bunăstare în
general (Grey, et al., 2017). Fenomenul, cu toate efectele sale, se răsfrânge
în mod diferențiat asupra femeilor și altor grupuri vulnerabile (Reames, 2016).
Toate aceste probleme sunt de mare actualitate în timpul epidemiei de COVID-19.

Criza actuală cauzată de coronavirus produce efecte mai largi decât cele legate de sănătatea publică, cu urmări socio-economice profunde și de lungă durată (UNDP). Factorii preexistenți care duc la sărăcie energetică s-au amplificat în tot acest timp, prin scăderea sau pierderea veniturilor și creșterea facturilor ca urmare a consumului crescut de energie. Din punct de vedere medical, conjugarea efectelor virusului cu afecțiuni medicale preexistente, unele dintre acestea fiind asociate și sărăciei energetice, este bine documentată. Sub oricare dintre aceste forme s-ar manifesta, sărăcia energetică produce acum presiuni sporite asupra bugetelor gospodăriilor și asupra finanțelor publice, amplificând necesitatea de a o înțelege mai bine și de a identifica măsuri țintite în raport cu cei afectați.

Recesiunea
declanșată (Politico, 2021) de criza COVID a început să adâncească inegalități
preexistente în toate economiile lumii pe măsură ce s-au confruntat cu o
creștere alertă a șomajului, eșuarea multor afaceri (Startup Cafe, 2020) și o
scădere a veniturilor gospodăriilor. Diferite analize economice se așteaptă la
o dublare a numărului șomerilor în Europa (Reuters, 2020), atingând un nivel
estimat de 7,6%, și la o reducere a salariilor și a timpului de lucru cu impact
asupra bugetelor de familie pe termen scurt și mediu. În România rata șomajului
s-a aflat în creștere de-a lungul lunilor de criză, atingând 5,2% în iunie 2020
(INS, 2020), iar, după unele surse, un nivel real superior celui european încă
de la sfârșitul lunii martie, manifestând tendințe de creștere (Cornea, Cum
poate România să aibă o rată a şomajului de 4,6% când milioane de români abia
aşteaptă să se întoarcă la muncă în străinătate?, 2020) susținută. Șomerilor li
se adaugă alte două categorii de persoane. În primul rând, cei afectați de
șomajul tehnic, cu un vârf de peste un milion de persoane în luna aprilie
(900.000 în mai) (Cornea, 2020), ajuns între timp la 596.000 angajați (Cornea,
2020) în urma noilor reglementări care au însoțit măsurile de redeschidere
treptată a economiei. În al doilea rând, persoanele în concediu de îngrijire a
copiilor (188.514 persoane în iunie) (Ministerul Muncii, 2020), inclusiv
persoane care beneficiază de acest tip de ajutor în urma măsurilor de stopare a
pandemiei. Pentru ambele categorii, veniturile s-au redus cu cel puțin 25% pe
mai multe luni dacă luăm în calcul și limitele de barem din legislație.

Asistăm deci la o scădere generalizată a veniturilor în timp ce consumul de energie în mediul rezidențial a crescut, pe fondul creșterii timpului petrecut la domiciliu, ca urmare a decretului de impunere a stării de urgență, a muncii la domiciliu și prin suspendarea cursurilor în întregul sistem de învățământ. La nivel internațional, un studiu realizat de Agenția Internațională a Energiei (IEA) în peste 30 de țări pe perioada martie-aprilie 2020 aproximează, raportat la anii precedenți, o creștere a consumului de electricitate în mediul rezidențial cu 40%, în timp ce consumul de gaz a înregistrat o ușoară scădere datorată temperaturilor mai ridicate pentru această perioadă. În ce privește consumul de energie în mediul rezidențial la noi în țară, nu există încă date disponibile, însă, ținând cont de faptul că perioada stării de urgență a coincis cu perioade cu variații mari de temperaturi exterioare, putem aprecia o ușoară creștere și a consumului de gaz și lemne pentru încălzire și gătit raportat la perioade similare din anii precedenți, mai mare în zonele cu temperaturi mai scăzute. În termeni de impact asupra bugetelor gospodăriilor, la un consum mediu anual de electricitate pe gospodărie de aproximativ 1.600 kWh (Odyssee-Mure, 2018), un preț mediu final dinaintea perioadei de liberalizare de aproximativ 0,65 lei/kwh și o creștere de 40% a consumului de electricitate poate rezulta în cheltuieli medii lunare suplimentare de 35 lei doar cu electricitatea, fără a ține cont de eventuale creșteri ale facturilor la combustibilul de încălzire și gătit – care au survenit deja în contextul liberalizării pieței la începutul sezonului rece în 2021 – și în contextul diminuării veniturilor. Creșterea cheltuielilor va rezulta în creșterea numărului de persoane care se afla în starea de vulnerabilitate energetică, mai ales în condițiile în care numărul gospodăriilor susținute prin ajutoarele de încălzire în timpul sezonului rece s-a redus continuu din 2012 încoace, odată cu creșterea veniturilor și neactualizarea plafoanelor din legislație. În condițiile incertitudinilor legate de evoluția pandemiei, în care unele state s-au îndreptat dinspre previziunile inițiale de stabilizare economică către tendințe mult mai fluctuante și de durată (Felsenthal, 2020), cel puțin o parte din factorii care determină reducerea veniturilor și creșterea consumului de energie se vor menține pe o perioadă incertă de timp, fiind anticipați de reglementări (Ministerul Muncii, 2020) și în țara noastră.

Impactul
variază în funcție de sector și segmente demografice, dar devine tot mai
evident că cei care sunt cel mai puternic afectați de această criză sunt
grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate (UNDP) (vârstnici, persoane cu
handicap, femei, copii, minorități, persoane cu statut informal, persoane din
mediul rural, persoane singure, familii monoparentale etc.) care se suprapun în
bună măsură cu categoriile pentru care impactul sărăciei energetice este
disproporționat. În raport cu sectoarele afectate, lucrătorii vulnerabili din
retail și horeca sunt primele victime ale opririi bruște a activității
economice. La acestea se adaugă (Banita, 2020) o parte din industria
prelucrătoare care angajează o masă largă de muncitori necalificați, industria
textilă și operatorii de servicii precum transporturile, operatorii de turism,
activitățile culturale, care sunt împreună sectoare fundamentale ale economiei
și a căror dificultate este de așteptat să dea naștere la efecte în lanț și pe
termen lung. Rezultă un context care este favorabil suprapunerii mai multor cauze
de vulnerabilitate, accentuând precaritatea persoanelor deja vulnerabile, dar
și aducerii de noi gospodării într-o situație de prioritizare a cheltuielilor
și, prin urmare, de dificultate în a plăti facturile de energie.

Criza COVID-19
agravează și inegalitățile de gen, care în sine sunt profund înrădăcinate în
cauzele și experiențele sărăciei energetice (Petrova & Simcock, 2021).
Structura și caracteristicile tipice ale gospodăriilor din țara noastră expun
cu precădere femeile și copiii nevoii unui consum de energie sigură, curată și
neîntreruptă și celei de confort termic pe toată perioada anului. Prezența
crescută în cadrul locuinței îi expune poluării mediului ambiant care vine din
consumul de energie crescut din această perioadă. În plus, poate mai mult ca
niciodată, accesul la energie este strâns legat de accesul la educație sau la
piața muncii, în contextul în care școală online sau munca de acasă au devenit
fie variante alternative la care se recurge în situații de urgență sanitară,
fie singurele opțiuni prin care copiii și adulții își pot continua activitatea
școlară sau profesională.

Dincolo de
sectoarele formale de primă linie, OECD (OECD, 2020) atrage atenția asupra
nevoii de protejare a lucrătorilor din piețele informale care nu beneficiază de
niciun mecanism de sprijin pe timp de criză, dar din care fac parte cele mai
vulnerabile categorii de consumatori. Mai mult, studiile atrag atenția
(Bouzarovski S., 2018) asupra distribuției sociale și spațiale a
vulnerabilităților și a sărăciei energetice scoțând în evidență manifestările
ample la nivel de societate (dificultățile cu care se confruntă statele
postcomuniste în comparație cu cele occidentale), dar și existența unor
buzunare de sărăcie, cu precădere în mediul urban, și care produc contexte de
captivitate (lock-in effect) în care vulnerabilitățile se perpetuează într-un
cerc vicios care dă naștere unei dinamici de degradare socio-economică
profundă. Astfel de medii, precum Ferentari sau Pata Rât, ca să ne referim la
cele mai cunoscute, sunt contexte în care sărăcia energetică este un fenomen
multidimensional, care se combină cu alte vulnerabilități între care
informalitatea joacă un rol central (Teschner, Sinea, Vornicu, Abu-Hamed, &
Negev, 2020). Aici se găsesc condiții suboptime de locuire, locuințe
supraaglomerate și vizibil degradate și este de așteptat ca, odată cu criza
sanitară, starea de precaritate să se accentueze profund.

Evoluția
pandemiei produce incertitudini la toate nivelurile de activitate, generând
presiuni psihologice (Grey, et al., 2017) importante asupra indivizilor. O
cercetare experimentală INSSE (INSSE, 2020) din primele săptămâni ale crizei
coronavirusului evaluează impactul
acesteia prin prisma așteptărilor agenților economici din varii sectoare de
activitate și evidențiază gradul ridicat de incertitudine cu privire la
evoluția activităților în fiecare dintre acestea. Imposibilitatea de a anticipa
un venit sigur și constant în viitor, conjugată cu efectele carantinei și ale
stresului venit din nevoia de conciliere a activităților profesionale și
personale pot rezulta în costuri psihologice importante precum anxietatea,
depresia (Brooks, et al., 2020) sau diminuarea capacității de decizie etc. Date
fiind evidențele privind efectele psihologice ale sărăciei energetice, factorii
conjuncturali pot deveni un element important de amplificare.

Situațiile
anterioare de sărăcie energetică sunt acum exacerbate. Unii oameni sunt
obligați să trăiască în condiții de confort termic scăzut, lipsiți de
serviciile de energie prin care să-și poată asigura necesarul de hrană
proaspătă sau de apă caldă curentă. Pentru alții, mai mult ca înainte,
activitatea profesională, educația sau activitățile casnice devin provocări de
luat în calcul în procesul de prioritizare a cheltuielilor. În pofida inițiativelor
necesare de plafonare a prețurilor pe perioada stării de urgență, rămâne
incertă situația celor care erau deja deconectați pentru neplată sau a celor
care acumulează datorii la furnizori. Capacitatea fizică de reacție a
companiilor și instituțiilor abilitate a fost redusă în această perioadă.
Distanțarea fizică înseamnă, de asemenea, mai multe dificultăți în a căuta și a
primi ajutor, fie din partea serviciilor oficiale de asistență socială, fie a
familiei și a prietenilor. Mai mult, pentru cea mai mare parte a consumatorilor
vulnerabili nu există politici de sprijin, parțial din pricina unei legislații
incomplete, parțial din cauza nerecunoașterii fenomenului în totalitatea sa în
politicile comerciale ale companiilor. Minoritățile subreprezentate rămân în
afara măsurilor de urgență. Legislația recunoaște consumatorii vulnerabili pe
motiv de venituri reduse sau pe cei din motive de vârstă. Pentru aceștia
ajutoarele de încălzire sunt acordate exclusiv în lunile de iarnă și în
condițiile unui cumul de criterii restrictive. Tarifele sociale au la rândul
lor un grad ridicat de limitare (Jiglau, Sinea & Murafa, 2017). Mai mult,
măsuri luate în calcul în multe țări (Energy Poverty Observatory, 2020) și care
au produs o plasă de siguranță suplimentară pentru consumatori, precum sunt
interzicerea temporară a deconectărilor sau mecanisme de sprijin financiar pe
timp de criză, au lipsit deocamdată la noi în țară.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Distribuie:

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Rezervările pentru sezonul de iarnă sunt încă sub nivelul de dinaintea pandemiei în Europa 

Abia întorși din vacanța de Ziua Națională a României,...

Relațiile bune cu colegii, al doilea cel mai important motiv pentru a rămâne conectat la job pentru aproape 60% dintre angajați

Reconectarea cu echipa și valorile companiei, după provocările...

Garanții de stat și credite cu dobândă subvenționată acordate de EximBank

EximBank anunță că de la 15 decembrie 2022, companiile...