de Christiana Figueres
co-fondator al Global Optimism
Suntem deja la o treime din deceniul decisiv pentru contrabalansarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a pierderii în materie de biodiversitate. Avertismentele științifice despre schimbările planetare ireversibile pe care le provocăm sunt din ce în ce mai clare și mai sigure. Cu toate acestea, emisiile continuă să crească, iar sume uriașe de bani continuă să curgă către investiții care vor extinde producția de combustibili fosili și vor genera defrișări în masă.
Diferența dintre semnalele de alertă ale științei și răspunsul politic tergiversat este atât de mare încât nicio politică sau progres tehnologic nu ar fi „suficient”. Dar fiecare fracțiune de grad de încălzire pe care o putem ameliora și fiecare centimetru de natură pe care o putem proteja sunt esențiale.
Anul trecut a fost greu. Pakistan și India au îndurat un val de căldură de coșmar și letal în care temperaturile din zonele puternic populate s-au apropiat de 50° Celsius (122° Fahrenheit). În timp ce inundațiile masive au distrus vieți și mijloace de trai în Asia și Africa, fluviile importante din Europa seacă. În decembrie 2022, o furtună de zăpadă cât un continent a lovit America de Nord fix în perioada în care multe persoane călătoreau de sărbători.
Între timp, aceia dintre noi care ne-am dedicat viețile acțiunii climatice am dat tot ce ne stă în putință pentru a promova soluții eficiente la evenimentele climatice globale. Trei Conferințe ale Părților din 2022 – COP15 privind deșertificarea, COP27 privind clima și COP15 privind biodiversitatea – au avut un impact fizic și mental: lipsa somnului, a hranei și a luminii zilei și rețeaua complexă, dar foarte emoțională, de victorii, pierderi, speranță, dezamăgire și compromis. Până la final, negociatorii și observatorii erau epuizați.
Și totuși, aparent împotriva tuturor probabilităților, COP15 privind biodiversitatea, care fusese bântuită de îndoieli, a ajuns să depășească așteptările, oferind un nou Cadru global pentru biodiversitate.
Mulți dintre noi am fost atât de saturați de știri non-stop, de postări pe rețelele sociale și de îngrijorările legate de costul vieții, încât a fost dificil să apreciem pe deplin semnificația acestei etape multilaterale majore. Sau ne-am cufundat atât de mult în scepticism încât nu am sărbătorit, de teamă că înțelegerea s-ar dovedi insuficientă pentru a satisface nevoile tuturor – că nu ar fi de ajuns.
Înțeleg acest scepticism, având în vedere cât de incomplete sunt răspunsurile noastre actuale la criza climatică. Atmosfera noastră conține în acest moment mai mult dioxid de carbon decât în orice moment al istoriei omenirii și niciunul dintre noi nu poate evita efectele climatice rezultate, accelerarea dispariției speciilor și creșterea inegalității pe care le provoacă. Riscul este ca greutatea tuturor acestor lucruri să ne copleșească, iar narațiunea dominantă să devină una a eșecului și a declinului.
S-ar putea să fie adevărat că până acum, din cauza inerției din sistemul nostru climatic, nimic din ce putem face nu va fi suficient pentru a schimba lucrurile; că vom depăși limita de 1,5° C stabilită în Acordul de la Paris și că vom declanșa o serie de puncte de răsturnare catastrofale în sistemul Pământului, cum ar fi prăbușirea calotelor de gheață care determină curentul oceanic și musonul. Este dureros și copleșitor să luăm în considerare acest adevăr.
Dar nu neagă un alt adevăr: tot ceea ce facem contează încă. Nici nu neagă eforturile extraordinare ale celor care dau tot ce au pentru a construi un viitor mai bun pentru noi toți. Acești oameni modelează deja o nouă poveste comună de reparare, regenerare și reconectare. Și este acea poveste care ne oferă tuturor șansa reală de a schimba lucrurile.
Iată o idee despre cum arată. În ciuda – sau mai probabil pentru că – suntem cu toții în continuare bulversați de pandemia de COVID-19, de atrocitățile în curs de desfășurare ale lui Vladimir Putin în Ucraina și de efectele ulterioare asupra alimentelor, energiei și lanțurilor de aprovizionare, comunitatea globală a făcut un pas în față la COP15 și a recunoscut oficial interdependența umanității cu natura. Într-un salt major înainte, țările s-au angajat să oprească și să inverseze daunele aduse naturii prin protejarea a 30% din toate suprafețele terestre și oceanice până în 2030. De asemenea, au promis că vor oferi 25 de miliarde de dolari anual, începând din 2025 și ajungând la 30 de miliarde de dolari până la sfârșitul deceniului, pentru un nou fond care să ajute țările mai sărace să protejeze biodiversitatea.
Rezultatul COP15, împreună cu acordul COP27 de a înființa un nou fond de „pierderi și daune”, mi-au reamintit încă o dată cât de extraordinar de rezistent poate fi spiritul uman. În ciuda obstacolelor mari, încă avem capacitatea de a face față provocărilor timpului nostru. Oricât de imperfecte ar fi soluțiile noastre, capacitatea de a înfrunta și de a depăși mari dificultăți este reînnoibilă, nelimitată și merită întotdeauna hrănită și sărbătorită.
Restul poveștii despre reparații, regenerări și conexiuni mai trebuie scrisă, iar pixul este în mâinile noastre. Pe măsură ce intrăm în următoarea fază a deceniului decisiv, trebuie să căutăm, să descoperim și să ne cultivăm propria forță înnăscută, oferindu-ne totodată umerii pentru a-i sprijini pe alții. Doar împreună vom reuși să transformăm greutatea anxietății climatice, a stresului și a fricii pentru viitor în abilitarea de a trăi cât mai bine și de a scrie noua poveste a Antropocenului.
La alegerile preliminare din SUA din noiembrie 2022, schimbările climatice au apărut în sfârșit ca o problemă reală pentru alegători. Un sondaj Data for Progress a constatat că 73% dintre alegători au susținut revoluționarul Act de reducere a inflației, care alocă 369 de miliarde de dolari pentru combaterea schimbărilor climatice. Această supra-majoritate a cetățenilor americani poate vedea deja îmbunătățirile enorme pe care legislația le va avea asupra vieții lor pe termen lung.
Politicile care abilitează pe toată lumea să trăiască cât mai bine sunt ceea ce își doresc oamenii. Ele sunt, de asemenea, necesare pentru a schimba fundamentele economice, astfel încât companiile și investitorii să poată îndeplini angajamentele luate la fiecare dintre COP.
Pe măsură ce ne îndreptăm periculos spre punctele de vârf ale schimbărilor climatice, trebuie să ne adunăm curajul colectiv pentru a reduce decalajul dintre știință și politică. Asta începe prin a recunoaște etapele recente și includerea lor într-o nouă narațiune comună a abilitării și posibilităților.
Christiana Figueres, fost secretar executiv a Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, este co-fondator al Global Optimism și co-gazda podcast-ului axat pe climă Outrage + Optimism.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023.www.project-syndicate.org
