Asociaţia Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR) implementează la nivel național, pe o perioadă de 12 luni (27 iunie 2018 – 26 iunie 2019), proiectul „Legislație actualizată pentru un comerț calitativ cu produse agroalimentare” – ID proiect 111846/Cod Sipoca 165. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 843.158 lei, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din FSE este de 693.954,33 lei.
Obiectivul general al proiectului este formularea de propuneri alternative la politicile publice pentru actualizarea cadrului legislativ specific în vederea îmbunătățirii activităților de comerț cu produse agroalimentare din România.
Până la această dată au fost realizate în cadrul proiectului următoarele activități: o cercetare asupra nevoilor de modificări legislative în domeniul vizat de proiect, realizată pe un eșantion de 232 de persoane (reprezentanți ai ONG-urilor, partenerilor sociali, autorităților publice), trei cursuri de instruire în domeniul comerțului cu produse agroalimentare și în domeniul fiscal cu 50 de reprezentanți ai unor ONG-uri în domeniul vizat de proiect, două evenimente de diseminare și dezbatere a propunerilor de modificări legislative. Ca urmare a acestor activități au fost formulate 53 de propuneri de modificări legislative în 14 acte normative, care sunt în curs de diseminare la autoritățile publice locale, Parlamentul și Guvernul României.
O parte importantă a propunerilor de modificări legislative elaborate în cadrul proiectului vizează Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.
Propunerile de modificări legislative din cadrul acestor trei acte normative au izvorât din necesitatea reglementării, pe bază de practici comerciale loiale, a raporturilor dintre furnizori/producători de alimente și comercianți.
De altfel, pe lângă numeroasele practici concurențiale neloiale pe filiera produselor agroalimentare semnalate cu ocazia derulării proiectului implementat de Asociația ACDBR fie de către producători, fie de către distribuitori sau chiar de către consumatori în relația cu supermagazinele prezente în comerțul din România, încă din 2007 Parlamentul European a elaborat „Declaraţia nr 88/2007 privind anchetarea abuzurilor de putere exercitate de supermagazinele din Uniunea Europeană şi soluţionarea acestei probleme”. Prin acest act, constatând printre altele că „pe întreg teritoriul UE, sectorul de vânzări cu amănuntul este dominat din ce în ce mai mult de un număr mic de lanţuri de supermagazine” sau că „marile supermagazine abuzează de puterea lor de cumpărare pentru a-i obliga pe furnizori (atât cei stabiliţi în UE, cât şi în afara UE) să îşi reducă preţurile la niveluri imposibil de susţinut şi pentru a le impune condiţii inechitabile”, Parlamentul European solicita în urmă cu 12 ani Direcției Generale pentru Concurență de la Bruxelles „să efectueze o anchetă privind efectele pe care concentrarea sectorului european de supermagazine le are asupra micilor întreprinderi, furnizori, lucrători şi consumatori şi, în special, să evalueze abuzurile legate de puterea de cumpărare care ar putea fi generate de o astfel de concentrare”, iar „Comisiei Europene să propună măsuri adecvate, inclusiv reglementări, pentru a proteja consumatorii, lucrătorii şi producătorii de orice abuz de poziţie dominantă sau de efectele negative identificate în cursul acestei anchete“.
La 12 ani distanță de la Declarația Parlamentului European a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 111 din 25 aprilie 2019 Directiva (UE) 2019/633 a parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.
Din preambulul directivei 633/2019 cităm:
„(1) În cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar se constată în mod curent inegalități semnificative în ceea ce privește puterea de negociere a furnizorilor și cea a cumpărătorilor de produse agricole și alimentare. Respectivele inegalități privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale în cazurile în care parteneri comerciali mai importanți și mai puternici încearcă să impună anumite practici sau clauze contractuale care sunt în avantajul lor în legătură cu o tranzacție de vânzare. De exemplu, este posibil ca astfel de practici: să se abată în mod considerabil de la buna conduită comercială, să fie contrare bunei-credințe și corectitudinii și să fie impuse în mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial; sau să impună un transfer nejustificat și disproporționat al riscului economic de la un partener comercial la altul; sau să impună o inegalitate semnificativă în ceea ce privește drepturile și obligațiile în defavoarea unui partener comercial. Unele practici ar putea fi vădit neloiale chiar și atunci când ambele părți sunt de acord cu ele. […]”
„(8) Majoritatea statelor membre, dar nu toate, au reglementări naționale specifice care protejează furnizorii împotriva practicilor comerciale neloiale aplicate în relațiile dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. În cazurile în care este posibilă recurgerea la dreptul contractelor sau la inițiativele de autoreglementare, teama de represalii comerciale împotriva unui reclamant, precum și riscurile financiare pe care le implică contestarea unor astfel de practici limitează în practică efectele acestor căi de atac. […]”
„(21) Cumpărătorii cu o mai mare putere de negociere nu ar trebui să modifice unilateral clauzele contractuale convenite, de exemplu prin delistarea produselor care fac obiectul unui acord de furnizare. […]”
„(22) Furnizorii și cumpărătorii de produse agricole și alimentare ar trebui să poată negocia liber tranzacțiile de vânzare, inclusiv prețurile. Negocierile respective includ, de asemenea, plățile pentru serviciile prestate de către cumpărător furnizorului, cum ar fi serviciile de listare, marketing și promovare. Cu toate acestea, perceperea de către cumpărător de plăți din partea furnizorului, care nu sunt legate de o anumită tranzacție de vânzare, ar trebui să fie considerată neloială și să fie interzisă în temeiul prezentei directive. […]”
„(26) Costurile aferente stocării, afișării sau listării produselor agricole și alimentare, sau ale punerii la dispoziție pe piață sunt suportate în mod normal de către cumpărător. În consecință, ar trebui să fie interzisă în temeiul prezentei directive perceperea unor plăți din partea furnizorului fie către cumpărător, fie către un terț, pentru aceste servicii, cu excepția cazului în care plățile au fost convenite la încheierea acordului de furnizare sau în cadrul unui acord ulterior dintre cumpărător și furnizor și fac obiectul unor clauze clare și lipsite de ambiguitate. În cazul în care se convine asupra unor astfel de plăți, acestea ar trebui să se întemeieze pe estimări obiective și rezonabile. […]”
„(28) Statele membre ar trebui să desemneze autorități de aplicare a legii pentru a asigura o aplicare eficace a interdicțiilor prevăzute în prezenta directivă. […]”
„(40) Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată menține sau introduce reglementări naționale menite să combată practicile comerciale neloiale care nu fac parte din domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiția respectării dispozițiilor dreptului Uniunii aplicabile funcționării pieței interne și cu condiția proporționalității reglementărilor respective. […] Astfel de reglementări naționale ar putea, de asemenea, depăși numărul și tipul practicilor comerciale neloiale interzise enumerate în directivă. […]”
Referitor la conținutul Directivei, aceasta poate fi consultată pe pagina Asociației ACDBR, https://acdbr.ro/category/comunicare-publica/teme-de-interes/, dar în cele de mai jos prezentăm obiectul de reglementare și datele limită de adoptare de către România:
„Articolul 1 Obiect și domeniu de aplicare
Pentru a combate practicile care deviază considerabil de la buna conduită comercială, care contravin bunei-credințe și corectitudinii și care sunt impuse unilateral de un partener comercial altuia, prezenta directivă stabilește o listă minimă a practicilor comerciale neloiale interzise în relațiile dintre cumpărătorii și furnizorii din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar și prevede norme minime de asigurare a aplicării respectivelor interdicții și modalitățile de coordonare între autoritățile de aplicare a legii. […]”
„Articolul 13 Transpunere
Statele membre adoptă și publică, până la 1 mai 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Statele membre aplică actele respective cel târziu de la 1 noiembrie 2021. […]”
Propunerile integrale de modificări legislative elaborate în cadrul proiectului pot fi consultate pe pagina Asociației ACDBR, https://acdbr.ro/proiect-poca/metodologii-proceduri/.
Una dintre aceste propuneri are următorul conținut: „Amplasarea structurilor de vânzare cu suprafața mai mare de 400 m.p. se face exclusiv în teritoriul periurban, așa cum este acesta definit de Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanism.”
Ovidiu Gheorghe
Președinte ACDBR www.acdbr.ro
