Parlamentul European a adoptat o poziție politică fermă prin care cere Uniunii Europene să răspundă decisiv oricărei forme de coerciție exercitate împotriva statelor membre, avertizând că amenințările economice, comerciale sau de securitate subminează direct unitatea și credibilitatea UE ca actor global.

Pe scurt

1. Parlamentul UE condamnă coerciția împotriva statelor membre, indiferent de sursă.

2. Groenlanda este definită drept dosar de securitate strategică pentru UE.

3. UE trebuie să își transforme autonomia strategică în capacitate reală de acțiune.

4. Extinderea UE este prezentată ca investiție geostrategică în securitatea europeană.

5. Se cere creșterea coordonată a cheltuielilor de apărare și activarea reală a articolului 42(7) TUE.

Într-o rezoluție adoptată în plen, Parlamentul European a afirmat că Uniunea Europeană trebuie să răspundă „decisiv și unitar” oricărei forme de coerciție exercitate împotriva unui stat membru, inclusiv prin presiuni economice, comerciale sau amenințări la adresa suveranității și integrității teritoriale.

Rezoluția subliniază că astfel de acțiuni sunt incompatibile cu dreptul internațional și cu principiile care stau la baza cooperării între aliați, inclusiv în cadrul NATO. Eurodeputații avertizează că tolerarea coerciției riscă să creeze precedente periculoase și să slăbească poziția Uniunii pe scena internațională.

Un accent special este pus pe Groenlanda, descrisă drept un dosar de importanță strategică majoră pentru Uniunea Europeană. Parlamentul afirmă că orice tentativă de a folosi Groenlanda pentru a diviza UE sau pentru a exercita presiuni asupra unui stat membru trebuie tratată ca o amenințare directă la adresa intereselor strategice europene.

În dezbatere, raportorul pentru politica externă, David McAllister, a declarat că „Sarcina strategică mai largă a Uniunii Europene constă în consolidarea parteneriatelor globale, întărirea capacității noastre de descurajare a amenințărilor și în asigurarea faptului că extinderea, politica de vecinătate și cooperarea cu democrațiile care împărtășesc aceleași valori servesc securității noastre pe termen lung.”

Pe dimensiunea de securitate și apărare, raportorul pentru Politica de Securitate și Apărare Comună a Uniunii Europene, Thijs Reuten, a cerut trecerea de la declarații politice la capacități reale:

„Europa are nevoie de o capacitate de apărare puternică, autonomă și operațională. Articolul 42 alineatul (7) trebuie să devină operațional, nu ceremonial.”

Parlamentul constată, totodată, un decalaj persistent între puterea economică a UE și influența sa geopolitică reală. Eurodeputații cer o utilizare mai coerentă a instrumentelor diplomatice, economice și de securitate pentru a transforma această putere într-o capacitate credibilă de descurajare.

Extinderea Uniunii Europene este prezentată în rezoluție drept un instrument central de securitate și stabilitate regională, în special în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și al instabilității din vecinătatea estică și sudică a UE.

Rezoluția a fost adoptată cu majorități largi, reflectând un consens politic transpartinic asupra necesității ca Uniunea Europeană să răspundă mai ferm și mai coerent la presiunile externe.

Rezoluția se înscrie într-un context geopolitic marcat de creșterea utilizării coerciției economice și politice ca instrument de presiune între state. Parlamentul European își consolidează astfel rolul de actor politic în definirea direcției strategice a UE, cerând ca autonomia strategică, extinderea și politica de apărare să fie tratate ca elemente centrale ale securității europene.