Lumea este zguduită de o extraordinară confluență de crize, inclusiv războiul de agresiune al Rusiei în Europa, pandemia de COVID-19 în curs, întreruperi semnificative ale comerțului și lanțului de aprovizionare, inflație, insecuritate alimentară și toate simptomele morbide ale schimbărilor climatice. Deși ordinea mondială construită după al Doilea Război Mondial a fost departe de a fi perfectă, ea a oferit cel puțin stabilitate și oportunități ample de cooperare internațională. Dar acum, pare să se destrame.
Rusia, o mare putere nucleară, și-a atacat vecinul fără niciun motiv întemeiat, ucigându-i fără discernământ pe cei pe care încă îi numește „frați” și „surori”. De șase luni, Kremlinul poartă o campanie sângeroasă de cucerire, care se potrivește mai mult anilor 1940 decât anilor 2020.
Și Europa de Est nu este singura. Spectrul războiului – și un conflict între cele două superputeri ale secolului XXI – planează, de asemenea, peste strâmtoarea Taiwan. China își intensifică amenințarea militară împotriva Taiwanului și, prin urmare, crește riscul unei confruntări armate directe cu Statele Unite.
Nu putem uita nici Iranul, care își urmărește cu seriozitate programul nuclear de când fostul președinte al SUA Donald Trump a retras SUA din planul de acțiune cuprinzător comun în 2018. Un Iran cu arme nucleare ar introduce un nou risc permanent de război într-o regiune care este deja supraalimentat cu tensiuni geopolitice și volatilitate.
Împreună, Europa de Est, strâmtoarea Taiwan și Orientul Mijlociu formează o triadă de crize extraordinar de periculoase care dezvăluie ordinea globală post-Război Rece și principiile sale de bază ale nonviolenței, cooperării internaționale și globalizării economice. Beneficiarii principali ai acestui ordin – Asia de Est și economiile avansate occidentale, precum Germania – suferă deja efectele acestei distrugeri profunde. Lanțurile de aprovizionare îngrădite, defalcarea comerțului și creșterea inflației sunt dovada unei noi realități economice.
Când prăbușirea Uniunii Sovietice a pus capăt Războiului Rece și confruntării sale cu sumă zero între blocurile geopolitice rivale, Occidentul a putut să-și valorifice victoria pentru că părea să aibă un model alternativ atractiv de oferit. Mesajul său către economiile postcomuniste și alte economii în curs de dezvoltare și emergente a fost: „Urmați-ne exemplul. O economie de piață și o democrație vor oferi modernitate, prosperitate și stabilitate”.
Cu toate acestea, dincolo de Uniunea Europeană, America de Nord și Asia de Est, această formulă nu a funcționat niciodată așa cum a promis. Cele mai mari povești de succes economic s-au găsit în locuri precum China și Singapore, care au adoptat unele reforme ale pieței fără democrație. Iar când criza financiară din 2008 a izbucnit în SUA și s-a extins rapid în restul lumii, mulți au ajuns să se îndoiască de superioritatea modelului occidental.
Întrebarea este acum dacă noile rivalități ale marilor puteri vor evolua într-o confruntare sistemică mai largă între democrație (SUA și Europa) și autoritarism (China și Rusia). Al Doilea Război Rece este peste noi?
Există o mulțime de dovezi care sugerează că este. Dar situația de astăzi este mult mai dificilă și mai complicată decât la sfârșitul anilor 1940, când a început Primul Război Rece. La noul și vechiul risc de conflict violent (în Europa, Asia de Est sau Orientul Mijlociu) trebuie adăugate efectele din ce în ce mai severe ale schimbărilor climatice. După cum au arătat valurile de căldură fără precedent din această vară atât în China, cât și în Europa, criza climatică va amplifica noile crize geopolitice și economice. Omenirea nu-și mai poate permite să ignore sau să amâne investițiile în adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice, ceea ce va necesita o remodelare completă a societăților industrializate ale lumii.
Primul Război Rece a fost decis în cele din urmă de cursa înarmărilor nucleare și de superioritatea sistemului economic occidental. Acesta va fi decis de capacitatea de a construi o ordine globală mai echitabilă și de a rezolva criza climatică. Pentru a câștiga, democrațiile occidentale vor trebui să ofere ceva care să fie cu adevărat un beneficiu tuturor. În timp ce armamentul militar va rămâne important ca mijloace de descurajare împotriva potențialilor adversari, deciziile cheie vor fi luate în alte domenii.
Lucrul important de reținut despre criza climatică este că nu e tipică pentru progresul istoric al societăților umane. În timp ce majoritatea crizelor apar în cadrul sistemului existent și în cele din urmă cedează la revenirea la normalitate, acum ne confruntăm cu o criză a sistemului însuși. Ne place sau nu, o nouă realitate se anunță și demonstrează că nu va mai exista nicio revenire la statu-quo ante. Distrugerea mediului de către umanitate și modificarea climei au împiedicat orice continuare a modelelor existente.
Agresiunea rusă reprezintă cu siguranță o amenințare; dar este una familiară cu care știm să ne descurcăm. Creșterea temperaturii, albiile secate, peisajele uscate, scăderea recoltelor, lipsa acută de energie și întreruperile producției industriale sunt altceva. Știm de mult că aceste probleme veneau; dar nu am făcut nimic, pentru că un răspuns cu adevărat eficient ar impune o rupere de trecut și o revizuire sistemică a politicilor, economiilor și societăților noastre.
Majoritatea statelor nu au fost dispuse să întreprindă un astfel de proiect. Dar trebuie să ne întrebăm: când consecințele crizei climatice vor deveni și mai dureros de evidente, vom mai avea timp să ne redresăm? Sau climatul va fi deja depășit puncte critice ireversibile, ducând la o nouă eră a căldurii care înrăutățește viața aproape tuturor?
© https://www.project-syndicate.org/commentary/cold-war-2-climate-crisis-end-of-old-order-by-joschka-fischer-2022-08?barrier=accesspaylog
Traducere, adaptare și editare:
Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
