Insecuritatea alimentară acută și malnutriția infantilă au crescut pentru al șaselea an consecutiv în 2024, împingând milioane de oameni în situații critice, în unele dintre cele mai vulnerabile regiuni ale lumii, conform Raportului global privind crizele alimentare (GRFC), publicat astăzi.
Raportul arată că conflictele, șocurile economice, fenomenele climatice extreme și strămutările forțate au continuat să provoace insecuritate alimentară și malnutriție în întreaga lume, cu efecte catastrofale asupra multor regiuni deja fragile.
În 2024, peste 295 de milioane de persoane din 53 de țări și teritorii s-au confruntat cu niveluri acute de foamete – o creștere de 13,7 milioane față de 2023. Foarte îngrijorătoare este prevalența în agravare a insecurității alimentare acute, care se ridică acum la 22,6% din populația evaluată. Acesta este al cincilea an consecutiv în care acest indicator a rămas peste 20%.
Numărul persoanelor care se confruntă cu foametea catastrofală (IPC/CH Faza 5) a crescut de peste două ori în aceeași perioadă, ajungând la 1,9 milioane – cel mai mare număr înregistrat de când GRFC a început monitorizarea în 2016.
Malnutriția, în special în rândul copiilor, a atins niveluri extrem de ridicate, inclusiv în Fâșia Gaza, Mali, Sudan și Yemen. Aproape 38 de milioane de copii sub cinci ani au suferit de malnutriție acută în cursul a 26 de crize alimentare.
Raportul evidențiază, de asemenea, o creștere accentuată a foametei determinată de strămutările forțate, cu aproape 95 de milioane de persoane strămutate forțat – inclusiv persoane strămutate intern (PSI), solicitanți de azil și refugiați – care trăiesc în țări care se confruntă cu crize alimentare, cum ar fi Republica Democrată Congo, Columbia, Sudan și Siria, dintr-un total la nivel mondial de 128 de milioane de persoane strămutate forțat.
„Acest Raport global privind crizele alimentare este un nou rechizitoriu ferm al unei lumi care s-a abătut periculos de la parcursul corect – a declarat secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres. Crizele de lungă durată sunt acum agravate de o alta, mai recentă: reducerea dramatică a fondurilor umanitare vitale pentru a răspunde acestor nevoi. Acesta este mai mult decât un eșec al sistemelor – este un eșec al umanității. Foametea în secolul XXI este de neconceput. Nu putem răspunde la foamete cu mâinile goale și ignorând-o.”
Principalii factori determinanți ai insecurității alimentare acute și ai malnutriției:
- Conflictele au rămas principalul factor de insecuritate alimentară acută, afectând aproximativ 140 de milioane de persoane din 20 de țări și teritorii. Foametea a fost confirmată în Sudan, în timp ce alte zone de criză cu persoane care se confruntă cu niveluri catastrofale de insecuritate alimentară acută includ Fâșia Gaza, Sudanul de Sud, Haiti și Mali.
- Șocurile economice, inclusiv inflația și devalorizarea monedei, au condus la foamete în 15 țări, afectând 59,4 milioane de persoane – aproape dublu față de nivelurile pre-COVID 19, în ciuda unei scăderi modeste din 2023. Unele dintre cele mai mari și mai îndelungate crize alimentare au fost provocate în principal de șocuri economice, inclusiv în Afganistan, Sudanul de Sud, Republica Arabă Siriană și Yemen.
- Fenomenele meteorologice extreme, în special secetele și inundațiile provocate de El Niño, au împins 18 țări în crize alimentare, afectând peste 96 de milioane de persoane, cu efecte semnificative în Africa de Sud, Asia de Sud și Cornul Africii.
Conform previziunilor GRFC, șocurile provocate de foamete vor persista probabil până în 2025, deoarece Rețeaua globală anticipează cea mai semnificativă reducere a finanțării umanitare pentru crizele alimentare și nutriționale din istoria raportului.
Apel la o resetare puternică pentru a rupe ciclul crizelor alimentare
Insecuritatea alimentară acută și malnutriția au crescut la niveluri record, însă finanțarea globală înregistrează cea mai rapidă scădere din ultimii ani, iar avântul politic slăbește.
Întreruperea ciclului de creștere a foametei și malnutriției necesită o resetare puternică – una care să acorde prioritate acțiunilor bazate pe dovezi și axate pe impact. Aceasta înseamnă punerea în comun a resurselor, extinderea a ceea ce funcționează și plasarea nevoilor și vocilor comunităților afectate în centrul fiecărui răspuns.
Dincolo de ajutorul de urgență, Rețeaua Globală împotriva Crizelor Alimentare recomandă să se investească în sistemele alimentare locale și în serviciile integrate de nutriție pentru a aborda vulnerabilitățile pe termen lung și pentru a consolida rezistența la șocuri – în special în regiunile predispuse la crize în care 70% din gospodăriile rurale depind de agricultură pentru subzistență și trai.
