de Gabriel Biriș,
cofondator The Tax Institute
România are atât un deficit bugetar uriaș, cât și o lipsă cronică de încredere în modul în care se face guvernarea. Au crescut impozite și contribuții, au fost introduse impozite noi, unele (IMCA, ICAS, impozitul pe construcții) cu efect toxic atât asupra companiilor prezente în piață și a cetățenilor, cât și asupra capacității României de a atrage noi investiții. În 2024 și 2025, au crescut semnificativ veniturile fiscale, dar – pe fondul creșterii necontrolate a cheltuielilor – deficitul bugetar a explodat, ajungând la aproximativ 9% PIB (8,6% pe cash, 9,3% PIB pe metodologia ESA). Cheltuielile cu salariile (+46,75% din PIB în 3 ani) și cheltuielile de asistență socială (+36,41% PIB în 3 ani) au ajuns să reprezinte 88,55% din toate veniturile fiscale! Deficitul pe primul trimestru al lui 2025 a ajuns la 2,28% PIB, iar perspectiva de a depăși 10% PIB pentru întreg anul este una extrem de îngrijorătoare. Toate acestea arată că trebuie schimbată fundamental filosofia actului de guvernare.
Deficitul de încredere creat de aceste politici trebuie recuperat, trebuie recâștigată încrederea economiei și a cetățenilor în actul de guvernare. Cum ar putea fi făcut acest lucru? În niciun caz prin scutiri, ajutoare de stat sau alt gen de privilegii, ci prin crearea unui climat de business sănătos, prietenos cu investițiile, fără privilegii și discriminări. Plus toleranță zero la evaziune! Level playing field…
Se poate, mai ales în actualul context bugetar? Personal, consider că da – se poate, doar că este imperios necesar ca măsurile ce se vor adopta în următoarele săptămâni să aibă în vedere următoarele principii:
1. Sarcina fiscală justă și echitabilă
Impozitele și contribuțiile sociale obligatorii trebuie stabilite în mod rezonabil, fără excepții și privilegii, ținând cont doar de mărimea veniturilor, și nu de tipul acestora. Legislația fiscală trebuie să încurajeze investițiile și munca eficientă!
2. Toleranța zero la evaziune
Măsurile legislative adoptate trebuie să descurajeze practicile comerciale ilicite și să elimine oportunitățile de fraudă create prin lege.
3. Informatizare cu sens
Procesul de informatizare trebuie să aibă scopul de a reduce eforturile de declarare și conformare voluntară ale contribuabililor, dar și de a eficientiza procesul de administrare fiscală. Digitalizarea trebuie să aducă beneficii reale pentru toți cei implicați și nu doar costuri suplimentare pentru contribuabili și ANAF!
Prezentăm, mai jos, o serie de măsuri concrete ce trebuie și pot fi adoptate în următoarele săptămâni, măsuri care au vocația de a servi atât creșterii veniturilor la buget, cât și nevoii de a crea un cadru fiscal favorabil dezvoltării prin muncă eficientă și investiții, mai ales în actualul context economic.
Concret, ce s-ar putea face?
4. Creșterea atractivității României pentru investitori
i) Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA 1%) introdus în anul 2024, prin Legea nr. 296/2023, trebuie eliminat, deoarece are un impact negativ asupra tuturor sectoarelor de activitate, unele fiind sever afectate. În plus, păstrarea IMCA 1% va face imposibilă atragerea de investiții noi și determină reducerea dimensiunii companiilor existente prin reorganizări, astfel încât cifra de afaceri să rămână sub pragul de 50.000.000 euro/an. Or, pentru a putea concura eficient pe plan regional, România are nevoie de consolidarea companiilor sale și nu de fărâmițare pentru a evita plata unui impozit nociv… În plus, dezavantajează companiile care au optat pentru măsura excelentă introdusă în 2020, și anume consolidarea fiscală.
ii) Impozitul suplimentar pentru companiile din sectorul petrol și gaze (ICAS 0,5% din cifra de afaceri) trebuie eliminat, mai ales în contextul în care comercianții angro și cu amănuntul de combustibili (indiferent de cifra de afaceri) au fost incluși în acest sector. Aplicarea pe lanțul de comercializare (producători / comercianți angro / comercianți cu amănuntul) a ICAS 0,5% (care mai e și nedeductibil la calculul impozitul pe profit!) va genera creșterea prețurilor la benzină și motorină, va genera inflație generalizată în toate sectoarele economice și va duce la creșterea costului vieții pentru toți cetățenii României, lucru ce nu este de dorit în perioada următoare.
iii) Pentru a stimula investițiile și recuperarea capitalului, trebuie luată în calcul indexarea amortizării fiscale a mijloacelor fixe cu inflația.
iv) Perioada de recuperare a pierderilor fiscale trebuie majorată la 10 ani, pentru a compensa măsura recuperării pierderii în limita a 70 % din profit. Această măsură are impact bugetar zero în următorii 5 ani, dar este necesară pentru a compensa limitarea introdusă în 2024, reducerea de la 7 ani
la 5 ani a perioadei de recuperare a pierderilor este complet nejustificată.
v) Eliminarea limitării deductibilității dobânzilor la
1.000.000 euro pentru dobânzile plătite de companii către bănci sau pentru leasing financiar. Această limitare afectează companiile care derulează investiții mari sau care au nevoi semnificative de finanțare a capitalului de lucru.
5. Impozitul pe venit și contribuțiile sociale trebuie să depindă doar de CÂT câștigăm, nu de cum câștigăm. Trebuie să fim egali în fața legii, altfel contractul social nu funcționează. Nu putem cere unui cetățean care este impozitat cu 43% să fie solidar cu unul care plătește doar 1% sau deloc…
Trecând din nou la măsuri concrete:
i) Cota unică de impozit pe venit, fără excepții! Trebuie eliminată și ultima scutire existentă (pentru salariile din cercetare-dezvoltare), eliminat impozitul pe 1% pentru câștigurile de pe bursă, iar baza de impunere pentru operațiunile cu criptomonede trebuie calculată în mod similar câștigurilor de pe bursă, reglementarea actuală nu poate fi – pur și simplu! – aplicată;
ii) Baza de calcul al CAS trebuie plafonată pe suma veniturilor realizate din muncă (salarii, activități independente, drepturi de autor, contracte de activitate sportivă) la un nivel rezonabil, de maximum 6 salarii minime pe lună / 72 salarii minime/an. În mod corespunzător, rezultă și plafonarea numărului de puncte de pensie, măsură ce contribuie la sustenabilitatea pilonului I de pensii;
iii) Baza de calcul al CASS trebuie și ea plafonată la același
nivel de 6 salarii minime pe lună /
72 salarii minime pe an, pe suma tuturor veniturilor și scăzută deducerea personală și din baza de calcul al CASS, nu numai din baza de calcul al impozitului pe salarii, măsură ce ajută la reducerea sarcinii fiscale totale pentru salariile mici;
iv) Trebuie introduse măsuri eficiente privind impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate, precum cele propuse în septembrie 2016;
v) Trebuie introduse reguli privind transparentizarea în scop fiscal a sumelor „parcate” de rezidenți români în paradisuri fiscale (a se vedea:OECD: CFC Rules focused on the UBO);
Implementarea unui astfel de pachet ar asigura:
vi) Creșterea conformării voluntare;
vii) Eliminarea tentației actuale de a masca veniturile din salarii (sarcină fiscală totală de 41,5%) sub alte forme de venituri, semnificativ mai puțin fiscalizate;
viii) Eliminarea aplicării multiple a CASS pentru mai multe tipuri de venituri (10% neplafonat pentru salarii, 10% plafonat la 5 salarii minime/lună
pentru venituri din activități independente, 10% plafonat la 2 salarii minime pentru venituri din chirii, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, alte venituri);
ix) Reducerea cheltuielilor de administrare, controalele pentru verificarea încadrării veniturilor într-una sau alta din categorii slab fiscalizate (ex. activități dependente vs. activități independente) nemaifiind necesare (sarcina fiscală nu va mai depinde de tipul venitului).
x) Nu în ultimul rând, aplicarea acestui set de măsuri ar ridica presiunea exercitată de Comisia Europeană pentru modificarea reglementărilor privind microîntreprinderile, deoarece acestea și-ar pierde complet atractivitatea pentru planificare fiscală agresivă.
O astfel de abordare, pe lângă avantajul de natură bugetară și al reducerii costurilor de conformare/administrare, al descurajării neconformării, prezintă și marele avantaj al așezării pe baze morale, echitabile a sarcinii fiscale, eliminând subminarea principiului solidarității prin tot felul de excepții/privilegii, toți cetățenii devenind egali în fața legii – așa cum de altfel prevede și Constituția.
6. Toleranța zero la evaziune
România are, de departe, cel mai mare GAP (GAP = partea care nu se colectează din TVA-ul teoretic colectabil, luând în considerare și cotele reduse). Conform ultimului studiu publicat de Comisie, în 2022 România a înregistrat un GAP de 30,6%
(8,5 miliarde euro), fiind singura țară din UE care a înregistrat creștere consecutivă a GAP-ului în cei 4 ani anteriori (de la 32,7 în 2018 la 36,7% în 2021) în contextul în care, în aceeași perioadă, media GAP-ului a scăzut de la 11,2% în 2018 la 5,3% în 2021.
Începând din 2022, România a introdus o serie de măsuri de digitalizare clamate ca fiind în scopul reducerii acestui GAP. Sisteme precum
RO e-Factura, RO e-Transport,
RO e-Sigiliu, RO e-TVA au fost introduse rapid și fără consultări, cu costuri semnificative pentru contribuabili, care în mod evident au și protestat de nenumărate ori cu privire, mai ales, la lipsa totală de consultări. Datele din execuțiile bugetare arată că încasările nete din TVA nu au crescut în 2023 și 2024. RO e-DEGEABA!
Din planul de ajustare a deficitului propus Bruxelles-ului, observăm că Ministerul Finanțelor nici măcar nu își propune să reducă GAP-ul de TVA și să se apropie de VTTL 10,6% PIB (posibil 11% PIB urmare a creșterilor de cote și a ponderii consumului intern în PIB), stabilindu-și ca obiectiv doar 7,5% PIB până în 2031.
Trecând, din nou la, soluții concrete:
i) Introducerea taxării inverse generalizate în B2B, pentru toate facturile mai mari de 5.000 euro (25.000 lei), fără TVA, similar cu regimul aplicabil din 2017 la vânzările de telefoane mobile și computere, regim introdus prin aplicarea QRM urmare a unor fraude masive în comerțul cu aceste echipamente. România poate cere – și nu avem niciun motiv să credem că o astfel de cerere ar fi respinsă de Comisie – să aplice acest sistem de colectare al TVA (la capătul lanțului, în B2C);
ii) Eliminarea completă a
RO e-Transport și RO e-TVA. Sunt absolut degeaba, sunt doar generatoare de costuri pentru contribuabili, de costuri de administrare pentru ANAF, RO e-Transport fiind o „fabrică” de amendat contribuabilii onești, cel mai probabil același lucru urmând a se întâmpla și cu RO e-TVA. În plus, sistemul similar introdus de Ungaria a fost deja declarat neconform de CJUE în 2021 și a trebuit revizuit;
iii) Revizuirea din temelii a RO e-Factura și RO e-Case de marcat, primul fiind în prezent incomplet (nu include și nici nu poate include facturile emise pentru export/livrări intracomunitare) și deci în imposibilitatea de a oferi în timp real informațiile necesare administrării fiscale eficiente.
7. Taxarea inversă generalizată:
Elimină complet frauda carusel și TVA pierdut prin insolvențe (de multe ori frauduloase), prin faptul că elimină, în ceea mai mare parte,
cash flow-ul în B2B (banii care nu circulă nu pot fi furați);
Elimină în cea mai mare parte rambursările de TVA, ceea ce implică atât reducerea costurilor de finanțare pentru contribuabili, cât și reducerea semnificativă a costurilor de administrare. Aproximativ 50% din numărul total al inspectorilor fiscali lucrează pentru a soluționa cererile de rambursare ale contribuabililor, peste 95% din sumele solicitate la rambursare fiind confirmate. Aceștia, odată eliberați de această sarcină, vor putea fi direcționații pentru controale cu sens în ceea ce privește evaziunea, dar și pentru a asigura servicii de asistență a contribuabililor;
Elimină distorsiunile concurențiale între companiile din Romania și cele din UE (din UE poți cumpăra fără plată TVA, din România nu, deci trebuie să prefinanțezi TVA până îl compensezi sau îl primești la rambursare).
Soluții sunt, depinde însă de voința politica. O vom avea? Vom vedea în curând…
