de Valeriu Tabără,
președinte ASAS
OBIECTIVE NAȚIONALE
- Realizarea securității alimentare pentru populația României.
- Realizarea securității alimentare din producția agricolă autohtonă.
- Realizarea producției de bunuri agro-alimentare, în majoritatea lor din producție internă.
- Transformarea României din țară importatoare de produse agro-alimentare în țară exportatoare de produse agro-alimentare atât ca materii prime, cât mai ales de produse semifinite și finite, obiectiv 2030.
- Aducerea balanței comerciale cu produse agro-alimentare pe sold pozitiv.
- Valorificarea la maximum a surselor naturale:
- sol, apă, biodiversitate, factori de vegetație;
- evaluarea calitativă a solului, prin studii pedologice, agrochimice și de bonitare, în vederea asigurării protecției biodiversității și protejării conținutului de carbon din sol, creșterii indicelui de valorificare a elementelor nutritive, asigurarea unei fertilizări echilibrate în acord cu cerințele plantelor, cu producțiile prognozate în acord cu cerințele specifice de protecție a mediului;
- dezvoltarea sistemului de monitorizare a resurselor de sol, reconsiderarea structurilor de monitorizare și gestionare a resurselor de sol din România, OSPA; Agenția Națională de Gestionare a Resurselor de Sol, amenajarea, dotarea tehnică și autorizarea laboratoarelor pentru analiza solului.
- Elaborarea programelor de cartare cantitativă și calitativă a solului (dezvoltarea programelor agrochimice) – Programul de bonitare a solurilor pe întreaga suprafață a României
(2030-2035). - Reglementarea pieței funciare în România, în așa fel încât aceasta să contribuie la formarea unui sistem
agro-alimentar funcțional și durabil
(2025-2027) - Recreionarea sistemelor de exploatații agricole (2025).
- Dezvoltarea sistemului de ferme de familie integrate, care să aibă pondere în producția agro-alimentară din România cu dotare tehnică și tehnologii moderne de cultivare și de creștere a animalelor, care să asigure protecția mediului în condiții de eficiență economică.
- Crearea cadrului legislativ care să reglementeze modul de transmitere la urmași a fermelor, astfel încât acestea să nu fie degradate, fragmentate.
- Dezvoltarea sistemului de gestionare a fondului funciar al României în totalitatea lui. Blocarea schimbării/transformării categoriilor de folosință a terenului agricol și a celui arabil.
- Stabilirea zonelor de dezvoltare a fermelor agricole, zootehnice, industriale etc.
- Crearea condițiilor de păstrare a specificității satului românesc (dreptul de a crește păsări, porci, vaci etc. în gospodăria țărănească, după modelul francez).
Păstrarea limitelor de suprafață a celor două categorii de terenuri (agricol și arabil). Trebuie conștientizat faptul că reducerile/pierderile de suprafață de teren agricol și mai ales arabil măresc riscurile pentru securitatea alimentară.
Nu trebuie uitat că fondul funciar național nu este un capital, ci este UN ELEMENT ESENȚIAL DE PATRIMONIU NAȚIONAL, FĂRĂ DE CARE NU AM AVEA ȚARĂ. S-a greșit atunci când în Tratatul de aderare la UE, România a trecut pământul în categoria capital. Este o mare eroare căreia, în perioada cu Orizont 2030-2035,trebuie să i se găsească rezolvarea, deoarece o piață haotică a pământului în România poate crea multe elemente de risc în domeniul securității alimentare.
- Clarificarea formelor de proprietate publică a statului, privată a statului, publică a UAT-urilor, privată a UAT-urilor, proprietate privată cu formele ei (persoane fizice, juridice etc.)
- Finalizarea cadastrului cantitativ și calitativ la nivel național – Orizont 2030 prin:
- dezvoltarea instituțională, asigurarea surselor financiare;
- creșterea operativității instituționale și eficientă a acestora.
- Reorganizarea instituțională a structurilor de cadastru și pentru gestionarea resurselor de sol.
- Interzicerea fragmentării solelor agricole cu mărimi de 1 ha, sau mai mici.
- De știut că pe întreg teritoriul României se manifestă un factor climatic deosebit de agresiv și de blocant al producției agricole, seceta pedologică dublată de cea atmosferică este prezentă pe suprafețe mai mari sau mai mici în opt din zece ani. Suprafața țării afectată de secetă și aridizare este în proporție de cca 70% (a se vedea cazurile anilor 2007, 2020).
- Sustenabilitatea și durabilitatea producției agricole este condiționată de existența cantității de apă la nivelul cerințelor. Se impune dezvoltarea sistemelor de gestionare și de utilizare a apei prin:
- dezvoltarea sistemelor de acumulare a apei provenite din surse naturale (2025);
- decolmatarea acumulărilor de apă existente, în care depunerile au redus volumul și calitatea apei (2027-2030) (operațiunea este foarte costisitoare și are soluții parțiale de realizare până în prezent);
- valorificarea surselor locale de apă pentru irigare: canale, tăuri, bălți, prin dezvoltarea capacităților de acumulare a unui volum de apă la nivel de asigurare a apei pentru sisteme locale de irigații de mai mare sau de mai mică întindere, funcție de sursa de apă;
- schimbarea principiilor cu privire la irigații prin diversificarea surselor de apă – acumulări locale, altele decât Dunărea.
- perfecționarea tehnologiilor de cultivare în sensul conservării apei în sol și creșterea randamentului de utilizare a apei de către culturile agricole.
Pentru perspectiva anilor 2030, suprafața irigată a României ar trebui să ajungă la 1,5-2,0 milioane ha, în 2040, la 3,0-3,5 milioane ha și 3,5-4,0-4,5 milioane ha în anul 2050.
Obiectivul principal îl constituie amenajarea și punerea în funcțiune a canalului Siret – Bărăgan, cu o suprafață acoperită cu apă de 500.000-600.000 ha, și amenajarea Canalului București – Dunăre, din care s-ar putea iriga o suprafață de cca 200.000 ha. Din cele două surse de apă s-ar putea iriga o suprafață de aproape 700.000-800.000 ha, ceea ce înseamnă o dublare a suprafeței irigate, dar cu eficiență economică aproape dublă față de suprafața existență și irigată.
Schimbarea principiilor cu privire la amenajarea irigațiilor, inclusiv structurile organizatorice, precum și a sistemului de finanțare ne poate duce ca, în anii 2040, să avem nu numai o creștere a suprafețelor irigate în toate zonele țării, dar și la o creștere a eficienței irigațiilor prin perfecționarea sistemelor și prin reducerea costurilor (consumurilor) energetice, precum și reducerea pierderilor de apă prin infiltrare și evaporație – elemente esențiale de eficientizare a sistemelor de irigație.
Programele care privesc lucrările de îmbunătățiri funciare, irigații, desecări, combaterea eroziunii solurilor, ameliorarea solului trebuie să se găsească în situația de a fi finanțate atât din fonduri europene (Planul Național Strategic), cât și prin Programul Național de Îmbunătățiri Funciare.
Sistemul de îmbunătățiri funciare este un sistem complex, fără de care nu o să putem atinge parametrii cantitativi și calitativi ai producției agricole.
STRUCTURILE AGRICOLE – PERFECȚIONAREA TEHNOLOGIILOR
Schimbarea ponderii dintre cele două domenii principale ale producției agricole și a raporturilor dintre ele:
- producția vegetală;
- producția animalieră.
Astăzi, valoarea producției vegetale din valoarea producției agricole totale reprezintă 72-73%, iar cea a producției animaliere 27-28%, ceea ce este extrem de puțin.
La nivelul anului 2030, raportul valoare producție vegetală – producție animalieră va fi de 55% la 45%.
În anul 2040, ponderea valorică a celor două componente ale valorii producției agricole trebuie să fie de 50% la 60%, la nivelul anilor 2050, iar ponderea valorică a producției vegetale va fi de cca 45% și 55% din valoarea producției animaliere, ceea ce înseamnă o creștere importantă a valorii adăugate, fără a crește costurile. Este o problemă de eficiență a sistemului de agricultură a României.
Potențialul valoric al României, din punct de vedere agro-alimentar, este de 40-50 miliarde euro. Se realizează an de an, indiferent de nivelul producțiilor, o valoare a producției agro-alimentare de doar 15-17 miliarde de euro, care înseamnă o pondere din potențialul natural de doar 38%, extrem de puțin față de ceea ce se realizează în alte țări membre ale UE.
Dezechilibrul sesizat și prezentat mai sus este un important factor de îngrijorare pentru securitatea alimentară a României. În condițiile nerealizării producției zootehnice și a crizei de produse alimentare de origine animalieră (carne de porc, carne de vită, produse lactate etc.) nu poate fi asigurat un consum echilibrat, cu urmări negative grave.
Un obiectiv major la nivelul anului 2040 îl constituie realizarea de produse alimentare de origine animalieră la nivel de necesitate națională din producția internă, ceea ce presupune eliminarea în totalitate a importurilor de produse agro-alimentare de origine animalieră, iar la nivelul anului 2050, România să devină exportatoare de produse
agro-alimentare de origine animalieră, precum carne de porc, carne de pasăre, produse lactate diverse și de mare calitate.
MEDICINĂ VETERINARĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ
Provocări strategice
- Dezvoltarea unui serviciu veterinar complex și eficient la nivel național, cu soluții pentru întregul sector zootehnic din România.
- Sprijin pentru crescătorii de animale, indiferent de mărimea efectivelor de animale ale acestora, prin măsuri sanitar-veterinare care să protejeze sănătatea animalelor, circulația acestora și valorificarea acestora.
- Prevenirea pătrunderii și combaterea unor boli la animale, ce pot afecta grav populațiile de animale domestice și sălbatice.
- Ridicarea la un nivel superior a protecției sănătății publice prin măsuri sanitar-veterinare.
- Adoptarea/aplicarea corectă a legislației sanitar-veterinare naționale de la nivelul UE, aducerea parametrilor sanitar-veterinari la nivelul de eficiență – protejarea efectivelor de animale.
- Modernizarea în toate planurile a activității sanitar-veterinare.
- Refacerea rețelei de asistență sanitar-veterinară în mediul rural.
INDUSTRIE ALIMENTARĂ
Provocări strategice
- Asigurarea securității alimentare a siguranței alimentelor și a calității acestora.
- Asigurarea nutriției umane și a stării de sănătate a populației la nivel de optim cantitativ, calitativ și de sănătate.
- Dezvoltarea eficientă și comparativă a sectoarelor procesării, conservării și distribuției produselor alimentare în România (de regulă, la nivelul anilor 2030-2035, într-un sistem integrat).
- Dezvoltarea infrastructurii de transport energetic și informatic, de colectare, depozitare și distribuție a produselor agricole alimentare.
- Asigurarea securității alimentare a populației României prin politici adecvate ale statului român.
- Asigurarea siguranței și calității alimentelor pentru oricare consumator de produse alimentare din România.
- Blocarea pătrunderii în piața românească și în consumul populației a produselor alimentare cu dublu standard de calitate.
Obiective specifice
- Dezvoltarea integrată în mediul rural a tuturor domeniilor producătoare de materii prime în concordanță cu tipurile de procesare a acestor materii prime (procesare industrială, artizanală și gastronomică) pentru obținerea de produse alimentare valoroase calitativ, cu rentabilitate economică sporită.
- Reducerea pierderilor și a risipei alimentare pe toate verigile lanțului alimentar.
- Standardizarea produselor alimentare.
- Dezvoltarea și promovarea de branduri alimentare, a produselor tradiționale, legiferarea etichetării nutriționale a produselor alimentare.
- Promovarea unei politici de eliminare a aditivilor alimentari de risc.
- Dezvoltarea unui sistem planificat și integrat de ferme și a unui sistem de subvenții subsecvent și adaptat sistemului integrat (producție de materie primă, produse semifinite, finite și valorificare).
- Reglarea sistemului de fiscalitate în domeniul producției alimentare.
- Dezvoltarea sistemului de valorificare on-line a produselor alimentare.
- Dezvoltarea și încurajarea culturilor ecologice și a produselor alimentare ecologice (verzi).
- Realizarea sistemelor integrate de producție agro-alimentară eficiente (se întărește sistemul de trasabilitate).
- Dezvoltarea unui sistem de produse alimentare cu un grad mare de identitate regională și națională.
- Identificarea și valorificarea rețetelor tradiționale folosite în producția de bunuri alimentare din sistemul agro-alimentar.
SILVICULTURĂ
Provocări strategice
- Pădurea – resursă naturală regenerabilă de importanță strategică națională;
- Armonizarea cadrului legislativ și strategic național în domeniul silviculturii cu cel european și internațional;
- Rolul și importanța pădurilor în atenuarea schimbărilor climatice și limitarea efectelor acestora asupra ecosistemelor forestiere;
- Promovarea unei silviculturi durabile generatoare de bunuri și servicii pentru creșterea calității vieții;
- Creșterea competitivității silviculturii și a întregului lanț valoric bazat pe păduri viabile care să contribuie semnificativ la bioeconomie și mediu.
- Silvicultura – parte semnificativă a sistemului economic național.
MECANIZAREA AGRICULTURII
Provocări strategice
- Dotarea agriculturii și sectoarelor conexe cu tehnică modernă, performantă și diversificată.
- Sisteme tehnice inteligente prin implementarea rezultatelor cercetărilor specifice în fabricația autohtonă de mașini și instalații agricole
- Creșterea ponderii mecanizării de precizie a proceselor agricole.
- Dezvoltarea și implementarea tehnologiilor noi digitalizate în construcția sistemelor tehnice pentru agricultură și industria alimentară.
- Dezvoltarea și dotarea spațiilor de depozitare și păstrare a produselor agro-alimentare cu sisteme tehnice inteligente.
- Perfecționarea și implementarea sistemelor de transport performante pentru produsele
agro-alimentare. - Dezvoltarea și implementarea utilajelor digitalizate folosite în sectoarele de prelucrare și transformare a produselor agro-alimentare.
- Implementarea metodelor moderne în managementul proceselor de mecanizare prin teledetecție, digitalizare, internetul obiectelor (IoT).
- Robotizarea proceselor din agricultură și producția agro-alimentară.
ECONOMIE AGRARĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
Provocări strategice
- Crearea unui sistem național sustenabil și durabil pentru producția agro-alimentară a României.
- Eliminarea dependenței României de produsele agro-alimentare din import.
- Pozitivarea soldului balanței comerciale agro-alimentare a României.
- Sisteme de optimizare a activităților și producției de bunuri agro-alimentare.
- Dezvoltarea și conservarea habitatelor umane din zona rurală, dezvoltarea activităților economice din zonele rurale ale României.
- Modernizarea agriculturii și dezvoltarea complexă economico-socială a zonelor rurale.
- Stabilirea direcțiilor și parametrilor / obiectivelor dezvoltării socio-economice a zonelor rurale. Activitățile economice nonagricole cu impact major asupra habitatelor umane din spațiul rural.
- Sisteme de agricultură specializată versus sisteme de agricultură integrată: ferma țărănească, ferma familială, unitățile comerciale, unități integrate, unități specializate din punct de vedere economic al sistemelor de agricultură, caracteristici, parametri economici.
- Structuri profesionale în agricultură, producție agro-alimentară și valorificarea producției.
- Definirea optimizării structurii fermelor care alcătuiesc diverse sisteme de producție agro-alimentară din România.
- Sisteme de finanțare a activităților de producție agro-alimentară și de susținere a economiei și dezvoltării rurale. Instituirea de credit pentru agricultură special.
- Întinerirea sistemului economic din mediul rural: pensionarea anticipată, piața funciară și structurile agrare, amendarea Codului civil – dreptul de moștenire, reașezarea în alți parametri ai legii arendei.
- Definirea căilor de creștere a valorii adăugate în produse agro-alimentare și în economia rurală.
- Crearea sistemelor agro-rurale multifuncționale durabile, creșterea încrederii în economia rurală și a durabilității acesteia.
- Parametri de echilibru ai economiei rurale și mediului ambiant.
