CJUE urmează să stabiliească dacă chatbot-urile AI pot folosi conținut protejat fără a plăti o licență. Pentru Google, OpenAI sau Meta, costurile vor urca exponențial, iar trusturile de presă ar putea avea o nouă sursă de venituri.
Inteligența artificială ar putea avea noi limitări de utilizare în țările UE, în viitorul apropiat, după ce Google a fost dat în judecată pentru că a folosit, fără acord, conținut dintr-un articol de presă protejat de drepturi de autor. În funcție de decizia Uniunii Europene, companiile tech – giganți tech din SUA și start-up-uri europene – ar putea fi obligate sau nu să plătească trusturile de presă pentru folosirea conținutului editorial, anunță societatea de avocatură Buju Stanciu & Asociații.
Această speță în curs de decizie este o premieră în Uniunea Europeană privind utilizarea AI. Pentru prima dată se testează explicit în justiție cât de „liber” poate folosi un AI conținutul creat de oameni, punctează Marius Stanciu (foto), avocat specializat în domeniul tech și partener în cadrul Buju Stanciu & Asociații.
Explicația cazului – detalii și riscuri
Concret, Google a fost dat în judecată de o publicație din Ungaria, caz cunoscut ca Like Company vs. Google, din cauză că chatbotul generativ Gemini a oferit ca răspunsuri utilizatorilor paragrafe întregi dintr-un articol de presă cu conținut protejat. Speța ridică problema aplicării legislației europene a drepturilor de autor în era inteligenței artificiale și ar putea impune dezvoltatorilor de AI obligația de a obține licențe de la titularii drepturilor pentru conținutul folosit la antrenarea chatbot-urilor.
Prin acționarea în instanță a Google, editorul de presă din Ungaria dorește clarificarea modului în care se aplică Directiva (UE) 2019/790 privind drepturile de autor pe piața unică digitală (cunoscuta Directivă DSM) și Directiva 2001/29/CE (Directiva InfoSoc) în contextul inteligenței artificiale generative.
Pe scurt, instanța maghiară a adresat următoarele întrebări Curții Europene:
- Utilizare neautorizată a conținutului? – Dacă afișarea în răspunsurile unui chatbot AI a unor fragmente preluate din articolele de presă ale altor publicații constituie o utilizare neautorizată a conținutului protejat (practic, o comunicare către public realizată fără acordul titularilor drepturilor de autor).
- Antrenarea AI = copiere? – Dacă procesul de antrenare a modelului AI pe baza acestor articole reprezintă un act de reproducere (copiere) care, în mod normal, ar necesita permisiunea autorilor.
- Excepția de text și data mining – Dacă, în cazul în care antrenarea constituie o reproducere, aceasta poate fi exceptată de la obligația de autorizare prin așa-numita excepție de text și data mining (o dispoziție legală ce permite analizarea automatizată a datelor și textelor, în anumite condiții, fără acordul prealabil al autorilor).
- Răspunsurile chatbotului la cererea utilizatorului – Dacă atunci când un utilizator cere unui asemenea chatbot informații care se regăsesc într-un anumit articol de presă (de exemplu, introducând în prompt o frază din articol), iar chatbotul furnizează fragmente din acel articol în răspuns, acest fapt constituie o reproducere neautorizată realizată de furnizorul serviciului de AI.
Ce limitări ar putea avea dezvoltatorii de AI
Un posibil deznodământ al acestui caz este acela că furnizorii de inteligență artificială vor fi nevoiți să își revizuiască practicile de utilizare a datelor protejate. Dacă CJUE va răspunde afirmativ la întrebările instanței maghiare, consecințele pentru companiile tech care dezvoltă modele generative vor fi semnificative.
„Ceea ce se decide la Luxembourg va afecta nu doar giganții americani, ci și start-up-urile europene care lucrează la modele multimodale. În esență, Curtea ar putea trasa o linie clară: dacă vrei să îți hrănești algoritmul cu articole de presă, cărți sau imagini protejate, trebuie să obții – contra cost – permisiunea titularilor. Nu mai vorbim de un simplu fair use tehnologic, ci de o recunoaștere a faptului că datele sunt materie primă valoroasă.
Pentru Google, OpenAI sau Meta, costurile vor urca exponențial, dar aceeași obligație se va aplica și dezvoltatorilor români de AI care își testează modelele pe corpusuri publice. În lipsa unor licențe-cadru negociate la nivel de industrie, riscul de litigii și de fragmentare a pieței va fi real și imediat”, explică Marius Stanciu, partener la Buju Stanciu & Asociații.
Pe termen lung, impunerea obligativității licențelor ar putea însemna negocierea unor acorduri între platformele de AI și industriile creative (presa, editurile, etc.), similar cu ceea ce s-a întâmplat în trecut în domeniul muzical sau al știrilor online când a fost vorba de plata drepturilor de autor. Dezvoltatorii de AI s-ar vedea nevoiți să includă în costurile lor de dezvoltare și taxe de licențiere către autori și editori, alături de investițiile tehnologice.
Riscuri comerciale pentru editorii de presă și creatori de conținut
Disputa juridică privind chatboturile AI nu privește doar obligațiile companiilor tech, ci și protejarea intereselor editorilor și creatorilor de conținut. O preocupare majoră a industriei media este că răspunsurile oferite de chatboturile generative pot substitui vizita directă a cititorilor pe site-urile de știri, ceea ce se traduce prin pierderi de trafic și, implicit, de venituri din publicitate pentru publicații.
„Pe de o parte, legislația europeană permite extragerea de text și date în scopuri de cercetare. Pe de altă parte, aceeași legislație le dă editorilor dreptul să își rezerve explicit conținutul. Problema este că modelele generative nu se opresc la analiză: ele produc text nou, care uneori reproduce fidel pasaje din sursa originală. Din acest motiv, publisherii se tem că inteligența artificială devine un concurent neloial – consumă gratuit articolele lor, apoi le oferă publicului sub formă de rezumate, golindu-i de trafic și de venituri. Dacă CJUE confirmă că antrenarea și afișarea fragmentelor fără licență sunt interzise, vom vedea o repoziționare radicală: dezvoltatori obligați să negocieze, iar editorii capabili să-și monetizeze efectiv conținutul în relație cu AI”, detaliază Alexandru Alexandrescu, avocat în cadrul Buju Stanciu & Asociații.
Temeri similare legate de impactul comercial al AI asupra presei au apărut și în alte țări europene. În Franța, de pildă, Autoritatea de Concurență a amendat Google cu 250 de milioane de euro în martie 2024, după ce a constatat că modelul Bard (Gemini) fusese antrenat pe conținutul publicațiilor de știri fără a notifica editorii și fără acordul acestora. Google a evitat să conteste constatările și a acceptat să resolve amiabil litigiul, un indiciu al seriozității cu care autoritățile tratează subiectul.
„Acest precedent subliniază necesitatea unei abordări unitare la nivelul UE, pentru a evita soluții juridice divergente de la o țară la alta”, observă din nou Alexandru Alexandrescu, evidențiind că fără o interpretare unitară, companiile și creatorii s-ar confrunta cu reguli diferite în funcție de jurisdicție.
Perspective europene și legătura cu AI Act
Răspunsurile pe care CJUE le va oferi în cazul Like Company vs. Google vor modela modul în care Uniunea Europeană abordează problema folosirii conținutului protejat pentru antrenarea și funcționarea sistemelor de inteligență artificială generativă. Practic, decizia Curții va clarifica obligațiile furnizorilor de AI în raport cu legislația drepturilor de autor: dacă vor avea nevoie de acordul prealabil al autorilor pentru a-și alimenta algoritmii cu operele acestora și pentru a genera răspunsuri care le conțin.
În joc nu sunt doar aspecte legale abstracte, ci și viitorul relației dintre tehnologie și creativitate. „Fără această protecție a conținutului creat de oameni, riscăm să afectăm poate singurul domeniu în care oamenii vor continua să aibă un avantaj competitiv într-o lume dominată de AI: creativitatea umană”, subliniază Marius Stanciu, evidențiind miza pe termen lung a unei reglementări echilibrate. Cu alte cuvinte, menținerea unui cadru legal robust pentru drepturile de autor este văzută ca o condiție esențială pentru ca inovația să nu se facă în detrimentul creatorilor.
În concluzie, toți ochii sunt acum ațintiți spre Luxembourg, unde CJUE va stabili un precedent important privind limitele utilizării conținutului protejat în dezvoltarea noilor tehnologii. Hotărârea așteptată va defini cât de departe pot merge companiile în antrenarea modelelor AI cu materiale protejate și cum trebuie recompensați autorii acestor materiale în era digitală – un echilibru esențial între progresul tehnologic și protejarea drepturilor creatorilor.
