Articol publicat inițial pe jurnalul.ro
de Daniel Apostol
Atunci când trăiești la intersecția dintre Est și Vest, energia nu înseamnă doar curent electric sau gaze. În Republica Moldova, liniile de înaltă tensiune și conductele de transport au purtat mereu mai mult decât resurse de energie – au purtat un grad intens de geopolitică. Timp de decenii, această țară mică, aflată între România și Ucraina, a rămas captivă într-o rețea de vulnerabilități: dependentă de gazul rusesc, legată de infrastructura moștenită din epoca sovietică și conectată printr-un cordon ombilical la resursele provenite din regiunea separatistă Transnistria. De aceea, energia a fost mai degrabă un instrument de șantaj politic decât un serviciu public. Dar ceea ce părea cea mai mare slăbiciune s-a transformat într-un veritabil proiect de suveranitate – și, mai important, într-o punte către Europa.
Momentul critic a venit în octombrie 2021, când Gazprom a redus drastic livrările, prețurile au explodat, iar Chișinăul s-a trezit în fața unui abis energetic. Electricitatea venea aproape exclusiv de la centrala MGRES din Transnistria, aflată sub influența Kremlinului. În 2022, situația s-a agravat: gazele au fost oprite complet, MGRES a întrerupt livrările către malul drept al Nistrului, iar Moldova a fost la un pas de blackout.
Cu sprijinul coordonat al Uniunii Europene – care a ajutat țara să depășească crizele, să atenueze șocul prețurilor și a oferit sprijin suplimentar prin instrumente precum Planul de Creștere pentru Republica Moldova – situația a fost stabilizată. Sub o conducere pro-europeană unificată – președinta Maia Sandu, premierul Dorin Recean și ministrul energiei Dorin Junghietu – Moldova a ales reconstrucția și reinventarea sa. În 2023, a fost creat Ministerul Energiei, un motor al transformării.
Strategia a fost limpede: diversificarea surselor, integrarea în rețeaua europeană, liberalizarea pieței și accelerarea tranziției verzi. În câteva luni, Energocom – furnizorul național întărit prin lege – a început să procure gaze din peste zece surse europene prin coridorul trans-balcanic. Rezerve strategice au fost asigurate în România și Ucraina. Pentru prima dată, Moldova nu mai depindea de un singur furnizor.
În 2024, statul a aderat la Coridorul Vertical de Gaze care leagă Grecia, Bulgaria, România și Ucraina – un pas cu valoare practică și simbolică pentru integrarea în arterele energetice ale Europei. Pe partea de electricitate, sincronizarea cu ENTSO-E, rețeaua europeană, în martie 2022, a deschis calea importurilor directe din România. Linia Vulcănești–Chișinău, aflată în construcție, împreună cu interconectarea Bălți–Suceava, aflată în licitație, vor lega ireversibil Moldova de Europa. Din 2025, malul drept al Nistrului nu mai cumpără energie din Transnistria.
Progresele Moldovei nu ar fi fost posibile fără un „șoc legislativ”. Legea gazelor a fost rescrisă pentru a introduce obligația de stocare a 15% din consumul anual, garantarea serviciului public, deschiderea piețelor către competiție și protecția consumatorilor vulnerabili. În paralel, au fost adoptate reglementări europene privind transparența pieței angro și integritatea tranzacțiilor. Ritmul acestor reforme a fost remarcat de Secretariatul Comunității Energetice, care a desemnat Moldova „lider al implementării” în 2024.
Dar cea mai radicală decizie a fost politică: Moldova a devenit prima țară din Europa care a renunțat complet la resursele energetice rusești. Hotărârea de guvern a precizat limpede: „fondurile sunt destinate asigurării rezilienței și independenței energetice a Republicii Moldova, inclusiv eliminării totale a oricărei dependențe de resurse energetice din Federația Rusă.” Independența energetică a devenit coloana vertebrală a parcursului european al Moldovei. Prin transpunerea Pachetelor III și IV de energie ale UE, adoptarea Planului Național Integrat Energie-Climă și implicarea activă în platformele europene, cu sprijinul tehnic al Secretariatului Comunității Energetice, Chișinăul demonstrează că integrarea nu e doar un deziderat diplomatic, ci o realitate în curs de implementare.
Parteneriatul cu România a fost esențial: memorandumul energetic din 2023, proiectele de infrastructură comune și inițiativele de stocare și echilibrare transfrontalieră ancorează Moldova ferm în familia europeană. Pas cu pas, țara devine nu doar consumator, ci și partener credibil în piața energetică a UE.
Dar cea mai profundă transformare este, poate, culturală. Ministerul Energiei de la Chișinău a trecut de la rolul de „pompier de serviciu” la cel de instituție orientată spre viitor, care leagă realitățile pieței europene de nevoile cotidiene ale cetățenilor. Această maturitate instituțională este crucială pentru parcursul european al Moldovei: nu înseamnă doar armonizare legislativă, ci și consolidarea încrederii, credibilității și rezilienței. Energia a devenit “domeniul-vitrină” care arată că Moldova poate implementa regulile europene, poate inova și poate livra rezultate.
Într-o regiune marcată de instabilitate, Moldova începe să iasă în evidență ca model de reziliență. Reformele sale – de la sincronizarea cu ENTSO-E și participarea la Coridorul Vertical de Gaze, până la expansiunea regenerabilelor și digitalizare – sunt urmărite cu interes în tot Parteneriatul Estic. Energia a devenit catalizator pentru reforme mai largi: guvernanță, transparență, protecție socială și dezvoltare regională.
Ceea ce odinioară era armă întoarsă împotriva Moldovei a fost transformat în scut. Energia, multă vreme călcâiul lui Ahile al acestei țări fragile, a devenit vârful său de lance pentru efortul de integrare în Europa.
