Declarații ale lui Gheorghe Vlad, președintele preşedintele Organizaţiei Interprofesionale a Producătorilor de Legume şi Fructe – OIPA în cadrul conferinței „România 2025-2040. POLITICI ȘI RESURSE PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ: AGRICULTURĂ, INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI SILVICULTURĂ” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 4 noiembrie 2025, la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”(ASAS).
Noi, horticultura, avem cea mai mare pondere investițională comparativ cu cerealele: un hectar de seră se cifrează la valoarea de 3 milioane de euro cel puțin, dintr-o seră performantă rezultând investițiile pentru 1.000 de hectare în cultura de câmp. Vorbim de ceea ce realmente producem în sens comercial ca legume și fructe.
România are astăzi un consum de legume și fructe infim, comparativ cu țările europene. Noi, astăzi, consumăm 80-100 kg legume-fructe, în general, pe când consumul țărilor europene pe cap de locuitori este la 200 kg. Astăzi, producția autohtonă de legume și fructe nu poate asigura autoconsumul. Toate reportajele cu cantități extreme de varză, de roșii sunt speculative, pentru că reprezintă doar o zonă din care se taie într-o zi varza, se duce la piață și e piața arhiplină, dar zona verzei – 33.000 de hectare, zona Lungulețu, Dâmbovița – e nesemnificativă, comparativ cu necesarul de consum.
Rolul strategiei horticulturii ar trebui să plece de la ceea ce avem astăzi: sub 50 ha de seră încălzită, care funcționează comercial. Primul generator de 5 ha este fabrica Dalin, care are un deșeu și a trebuit să găsească alternativă să nu intre în conflict cu mediul. De aceea, s-a transformat în producător de legume. Mai există o astfel de seră la Oradea, de vreo 5 ha, cu apă termală, care reprezintă un avantaj. Un alt producător de sere este în zona Constanței și mai este o rămășiță din serele vechi de la târgul Vitan-Bârzești, vreo 16 hectare. Deci, suntem tributari.
În proporție de 150%, cumpărăm sămânță de import pentru legume. Spun 150%, pentru că țăranul își mai ia 50%, să aibă pentru anul următor, dacă nu răsare sau nu găsește. Astăzi, viziunea strategică 2055 este că România trebuie să investească. 10.000 de hectare, plus suprafețe de spații protejate asigură și un necesar de export. România este agrară, este un jucător important și cerealier. Cu toate investițiile care vor veni, vor fi generate cam 500.000 de locuri de muncă, iclusiv în procesare. La agricultură vor contribui câteva industrii conexe: construcții, extracție, minereuri etc. Noi suntem dependenți de agricultură. Nu putem să fim o țară industrială, că n-avem cum. Cea mai mare problemă se regăsește în lipsa brandurilor, pe care astăzi România nu le mai are. Politicile de sprijin și de finanțare sunt în declin totalmente. Forța de muncă este în deficit. Satul se depopulează. Nu putem să mai creăm transferul acela tradițional de legumicultori către copii. Legătura între producția agricolă și industrie, economie în general, pleacă de la finanțare. Ca partener strategic, organizația noastră interprofesională are recunoaștere la nivel național. Suntem cinci organizații. Pe lângă legume-fructe, procesarea și celelalte ar fi trebuit să fie componente, pentru că industria alimentară se regăsește ca sinteză.
Ponderea horticulturii se cifrează la valori cu mult mai mari. Horticultura esențială este esența reconstrucției economiei agrar-industriale, este un motor, pentru că astăzi, zilnic, consumăm 500 g de legume și fructe – un măr sau un cartof. Imaginați-vă ce înseamnă asta la o populație de 15 milioane de locuitori, nu altă valoare. În perioada următoare, investițiile trebuie să fie redefinite clar, cu protecția agriculturii și cu suveranitatea alimentară, care trebuie să primeze. Primul rol la sprijin îl are financiarul. Unitățile de producție în legumicultură, ca spații protejate, înseamnă minimum 40-50 ha. Există un singur inginer, o singură sursă de apă, o singură sursă de energie, nu fac 40 de surse de energie, 40 de ingineri, 40 de alimentări electrice sau de gaze naturale. În angajamentul pentru viitor al agriculturii și horticulturii, organizația noastră, în conlucrare cu ASPES, cu ASAS, are o responsabilitate în a asigura generațiile viitoare de profesioniști. Profesionalizarea de astăzi este cea de care depindem. Da, se poate învăța și din mers, dar una este să dobândești profesionalismul inițial, să-l ai și ca tradiție, să-l porți mai departe și alta e să te reformezi profesional ulterior. Trebuie să creăm centre de excelență de formare profesională, și în general, și pentru patrimoniul genetic, ceea ce astăzi nu există – dacă noi, legumicultorii, vrem să cumpărăm sămânță românească, posibilitatea este zero.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
