Declarații ale lui Mihail Dumitru, președintele Secției de știința solului, ASAS în cadrul conferinței „România 2025-2040. POLITICI ȘI RESURSE PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ: AGRICULTURĂ, INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI SILVICULTURĂ” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 4 noiembrie 2025, la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”(ASAS).
Solul este un organism complex, rezultat de interferența atmosferei, hidrosferei, biosferei, omului și timpului. Avem 12 clase de soluri, 32 de tipuri de sol, ceea ce înseamnă că politica trebuie să fie adaptată la fiecare din aceste tipuri. Noi nu putem vorbi de lucruri generale, ci trebuie să înțelegem solul ca resursă naturală, ca principal mijloc de producție în agricultură. Dacă încercăm să dirijam noi toate procesele din sol, facem o greșeală fundamentală. Din fericire, avem circa 6 milioane de hectare de cernisoluri, adică soluri cu mai mult humus. Avem foarte mulți factori de reducere a capacității de producție a solurilor, pe care trebuie să-i înțelegem. Trebuie să luăm măsuri în acord cu aceștia, ca să nu mai avem deficit.
Atrag atenția asupra deficitului de elemente nutritive: 47% din soluri au conținut mic de humus, 50% dintre soluri au deficit de azot, 65% au deficit de fosfor, 57% au deficit de potasiu. Asta înseamnă că trebuie să ne preocupe creșterea consumului de elemente nutritive, de fertilizant. Or, din 14 fabrici de îngrășăminte, mai avem una singură, care ambalează niște îngrășăminte din Ucraina. Noi vorbim foarte mult că România trebuie să producă în proporție de 24-25% agricultură ecologică. Asta înseamnă o reducere clară a capacității de producție a României. Noi consumăm circa 60 kg de azot, fosfor, potasiu, dar avem un deficit de 45 kg de azot, 26 kg de de fosfor, 57kg de potasiu la hectar, adică exact atât cât are excedent Franța. Din asta, trebuie să reducem cu 20% consumul de îngrășăminte, în timp ce ei aplică de 4-5 ori mai mult decât noi și au cu totul altă situație. Numărul de capete de animale este catastrofal în România: la bovine, 15 capete la suta de hectare, în timp ce Olanda are 207 captete la sută de hectare; la porcine, situația e mai gravă, cu 43 de capete, față de 1141 Olanda.
Solul găzduiește 25% din biodiversitate și totuși figurăm în documentele europene, datorită unui ONG, că fermierii noștri au distrus biodiversitatea solurilor în România, așa că suntem obligați să lăsăm 4-5% din suprafață nelucrată, adică exact atât cât ne-ar mai putea asigura un spor de producție față de nivelul coborât pe care îl avem.
Cu toate astea, avem 36% din teren cu valoare ecologică ridicată, avem protejate, prin Natura 2000, 23% din suprafață, avem 21% arii protejate. Facem un exces, asistăm la un proces de suprareglementare, un proces care nu este în corelație cu situația reală din România.
Acum, ni se spune că va trebui să aplicăm BioChar. N-am nimic împotriva BioChar-ului, numai că el nu aduce spor de producție decât extrem de mic, iar din punct de vedere economic, aduce pierdere sigură. Trebuie ca societatea să se implice și să acopere pierderile de producție. Cât să meargă această acoperire a pierderilor de producție?
Vorbim de biodiversitate. În sectorul 4, toate spațiile verzi, toate gardurile vii sunt tăiate și înlocuite cu borduri înalte, de 70 cm. Exemplele de cum înțeleg stăpânii (pentru că un primar este stăpân) nu țin cont de nicio realitate. Taie, aduce bordurile până la 2 m de bloc, în condițiile în care tăiem din salarii, tăiem din pensii pentru economie. În realitate, doar risipim. Se vorbește despre sănătatea solului, că trebuie să îndeplinească niște condiții. Se vorbește mult și despre fixarea carbonului. Multe lucruri nu sunt în acord cu ceea ce am învățat la școală și atunci nu vă mai mirați că există această tendință de eliminare a noutăților care ne vin din Comunitatea Europeană. Ca dovadă, Ministerul Agriculturii asigură fonduri pentru practicarea agriculturii de precizie și chiar și pentru îngrășăminte, numai că nu ne aduce spor de producție. Or, dacă am cheltuieli fără spor de producție, nu cred că este important în practică să-mi irosesc puținele fonduri pe care le am pentru asta.
De asemenea, se cumpără drone și nici nu știm să le folosim. Este un efort pentru război, de fapt, un efort prin care scoatem din buzunarul fermierilor mulți bani pentru eficiența redusă. O mai bună informare, o mai bună corelare a datelor ar fi utilă.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
