Un interviu cu Andreas Welther concurent „Catalizator” 2025 si co fondator galeria „Don’t F With a Dream Gallery” realizat de Drd. George Măicăneață, Asociația „Cred în România”
Preluat de pe Cred în Romania
Andreias Welther absolvit studiile de licență și masterat la Universitatea Națională de Arte din București, specializarea Pictură. Și-a completat studiile de licență în Franța, la École Supérieure d’Art et Design – Grenoble Valence, iar pe cele de masterat în Roma, Italia. Apreciat în mediul academic și artistic, a fost numit șef de promoție al seriei 2021, secția Pictură, UNArte, și alegerea de top a juriului Diploma Show, ediția a X-a.
Activitatea sa expozițională include numeroase prezențe în țară și în străinătate. Menționăm: Urăsc pictura, iubesc pictura (2025 Galeria Don’t F With A Dream, București), Holding Spaces (2025 Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia), Catalizator (2025, TNB, București), Turbo Kebab (2023, Galeria Bitolia, București), Via Pontica (2022 Balcic, Bulgaria) și You’ll Never Walk Alone, duo cu Norica Popescu (2021 BARAKA ARTIST-run space, Timișoara), Anton Art Center (2020 Michigan, S.U.A.) etc.
În 2025, echipa Catalizator a avut deosebita plăcere de a-l avea concurent în cadrul celei de-a doua ediții „Catalizator”. O prezență plină de vitalitate și nonconformism, un excentric în fața camerelor și nu numai, care amintește de Jean-Michel Basquiat, dar cu o notă originală. I-am făcut o nouă vizită într-o zi însorită de ianuarie 2026, când am vorbit despre trecut și viitor, antreprenoriat cultural, România și oportunități.
George Măicăneață: Galeria „Don’t F With a Dream Gallery” este o galerie deschisă în colaborare cu Norica Popescu și, de altfel, locul în care se află prima ta expoziție personală, „Urăsc pictura, iubesc pictura”. Ce te-a motivat să faci acest pas în zona antreprenoriatului artistic?
Andreias Welther: „Acest pas în zona antreprenoriatului” a fost făcut cu mult înainte de a deschide galeria – fiecare artist face asta și nu vorbim de un lucru nou. Artiștii, în întreaga istorie a artei, ar putea fi numiți „antreprenori”. Artistul este primul în acest ecosistem al artei și, fără el, arta nu ar exista – implicit nici curatorul, galeristul, mediatorul, muzeograful, publicul, vânzătorul, colecționarul sau comanditarul – cu toții apar după artist. Tot artistul este primul care investește în arta sa atât resurse materiale, cât și imateriale. El gestionează propriile finanțe, timpul și uneori echipe sau colaboratori. Dacă atunci când creăm suntem dispuși să ne dăm timpul, să ne oferim toate resursele, chiar să ne punem viața la bătaie, atunci de ce n-am avea grijă și de partea aceasta, care ar putea să ne îmbunătățească creația?
Deci, întrebarea ar putea fi „ce te-a motivat să te faci artist?” – un răspuns la care am ajuns de mai multe ori și care mă mulțumește este: „nu știu, dar știu că asta vreau”.
George Măicăneață: Probabil ai observat destul de bine ecosistemul spațiilor expoziționale din București și România. Cum crezi că se poziționează competiția Catalizator, unde ai fost finalist, în spațiul expozițional, dar și competițional de la noi?
Andreias Welther: Catalizator este un unicorn – ceva fantastic, care pare incredibil că există în realitate. Echipa Cred în România a făcut acest unicorn posibil, real, prin întreaga organizare. Tot procesul de colaborare a fost impecabil – asta face Catalizator să fie special și tot asta poziționează demersul lor printre primele evenimente expoziționale și competiționale de la noi.
George Măicăneață: Se vorbește mult despre constrângeri în România ca artist, despre lipsa de fonduri din cultură. Ce fel de oportunități crezi că s-au deschis în acest sens pentru tinerii artiști la început de drum?
Andreias Welther: Rolul nostru ca artiști este să creăm, indiferent de constrângeri sau de lipsuri. Tot rolul nostru este să creăm condițiile necesare (dacă acestea lipsesc) și să ajungem la oportunități care să ne ajute să facem asta. Aici cred că intervine și misiunea generației noastre: nu doar să producem artă, ci să regândim felul în care ea poate exista – să construim structuri noi acolo unde cele vechi nu mai funcționează și să deschidem spații și resurse pentru cei care vin după noi.
Ca tineri artiști, printre care mă număr și eu, avem un atlas de oportunități – naționale și internaționale: open call-uri, rezidențe artistice, burse, fonduri, colaborări etc. Important este să facem lucruri, să ne lovim de ele, să greșim și să învățăm din astfel de contexte, până ajungem să înțelegem care sunt bune pentru noi și care nu. Dar, în același timp, să nu așteptăm doar oportunități – ci să le generăm.
Andreias Welther ne-a vorbit despre responsabilitate, inițiativă și viziune de generație. Între creație și strategie, între risc și construcție, avem un model de artist care își asumă nu doar opera, ci și contextul în care aceasta există. Un semn că generația tânără nu mai așteaptă validare, ci creează cadrul în care arta poate continua să existe și să se dezvolte.
