După ani în care s-a numărat printre economiile europene cu cea mai rapidă creștere, România se află acum într-o situație dificilă, confruntându-se cu stagnare, inflație ridicată și un deficit bugetar uriaș, ceea ce lasă puțin spațiu pentru metodele tradiționale de stimulare a economiei – reduceri de impozite, scăderea ratelor dobânzilor și creșterea cheltuielilor publice. Dimpotrivă, pe fondul încetinirii economice, guvernul a fost nevoit să majoreze impozitele pentru a ține sub control deficitul și a menține ratingul suveran al țării cu un nivel peste „junk”, în timp ce propunerile de reducere a cheltuielilor creează o criză politică nedorită.
Ultimele date privind evoluția României din ianuarie 2026 arată o inflație globală de 9,6% față de aceeași perioadă a anului trecut, în ușoară scădere față de 9,7% din decembrie 2025, cu mult peste media zonei euro de 1.7% și cea mai mare rată din Uniunea Europeană. În același timp, cifrele preliminare indică două trimestre consecutive de contracție a PIB-ului real, cu o scădere abruptă de 1,9% în ultimul trimestru, ceea ce plasează economia într-o recesiune tehnică, chiar dacă, pentru 2025, creșterea anuală estimată rămâne modest pozitivă, la aproximativ 0,6%. Această dualitate – inflație ridicată combinată cu o economie în scădere – semnalează un scenariu de „aterizare forțată”, dar oferă și o oportunitate importantă pe termen lung – de a reechilibra economia pe o bază mai solidă și de a consolida finanțele țării, care s-au deteriorat de la începutul pandemiei.
În ceea ce privește creșterea economică, expansiunea estimată a PIB-ului țării de 0,6% în 2025 a fost printre cele mai slabe din regiune. Produsul intern brut al Poloniei a crescut cu 3,6% în 2025, cea mai puternică creștere din 2022, înregistrând o accelerare clară față de 3,0% în 2024. În prezent, România nu este singura țară din Uniunea Europeană care se află în recesiune tehnică. Irlanda este cealaltă țară, dar din motive total diferite. Produsul intern brut al acesteia a scăzut cu 0,6% față de trimestrul anterior în cele trei luni până în decembrie 2025, după o scădere de 0,3% în trimestrul anterior, potrivit estimărilor preliminare. Aceasta marchează a doua perioadă consecutivă de contracție economică, determinată în mare parte de o recesiune în sectorul industrial dominat de multinaționale.
O recesiune tehnică este definită în mod obișnuit ca două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului ajustat sezonier față de trimestrul anterior, fără a implica o încetinire structurală completă. De obicei, acesta este un criteriu strict și mecanic, recesiunile mai profunde fiind confirmate de obicei de indicatori mai largi, precum ocuparea forței de muncă, producția industrială și creșterea veniturilor reale. Episoadele recente de recesiuni tehnice din UE arată că încetinirile superficiale și de scurtă durată pot fi compatibile cu o redresare mai amplă, cu condiția menținerii piețelor forței de muncă și a încrederii. În perioada 2022-2023, zona euro a intrat pentru scurt timp într-o recesiune tehnică, după șocul energetic provocat de pierderea gazului rusesc ieftin, însă șomajul a rămas aproape de niveluri scăzute record, iar blocul a evitat o recesiune profundă datorită cererii puternice de servicii și a suportului fiscal.
Situația României reflectă parțial această dinamică – energia și prețurile reglementate au fost factori-cheie ai inflației, iar actuala recesiune tehnică este asociată cu o consolidare fiscală deliberată, menită să corecteze un deficit bugetar mare. Cu toate acestea, situația actuală a României evidențiază trei riscuri-cheie. În primul rând, raportul dintre inflație și creștere economică este extrem de strâns. Deși o rată a dobânzii mai mică ar stimula creșterea economică, Banca Națională a României va rămâne cel mai probabil reticentă să reducă agresiv ratele până când inflația nu va fi clar pe o traiectorie descendentă. În al doilea rând, discursul privind consolidarea fiscală – deși bine primit de agențiile de rating – implică o cerere internă redusă și prime de risc politic mai mari, cel puțin pe termen scurt. În al treilea rând, riscul de șocuri externe, inclusiv volatilitatea prețurilor la energie și perturbările politicii comerciale care afectează canalele de export ale UE, ar putea prelungi faza de recesiune.
Comisia Europeană prevede pentru România o creștere reală a PIB-ului de „1,1 % în 2026”, întrucât consolidarea fiscală necesară frânează consumul privat și public, care este la rândul său afectat de o creștere bruscă a inflației. Cu toate acestea, economia va continua să crească datorită unei redresări treptate a investițiilor private, unei accelerări a cheltuielilor finanțate din planurile de redresare și reziliență (PNRR) și unei îmbunătățiri considerabile a exporturilor nete.” Acest lucru face ca fondurile europene provenite din PNRR să fie extrem de importante
.Potrivit ultimului sondaj eToro Retail Investor Beat, la sfârșitul anului trecut, 70% dintre investitorii români individuali nu aveau încredere în economia românească. Recesiunea tehnică actuală este un exemplu al modului în care inflația persistentă ridicată și înăsprirea monetară și fiscală au accelerat încetinirea, ca parte a unei ajustări necesare. Dar, pe termen lung, acest lucru creează o oportunitate importantă: această ajustare, dacă este credibilă și bine implementată, poate pune bazele unei traiectorii de creștere mai durabile. Pentru a realiza acest lucru, politicienii vor trebui să coopereze în găsirea celor mai bune decizii care vor servi economia românească.
