10 pași pentru industria viitorului

Un document programatic pentru reindustrializarea inteligentă a României

Ne plângem adesea că modelul nostru de creștere economică este cel al unei economii de consum, dependentă de importuri și conjuncturi externe, dar vrem oare să redevenim o țară care produce valoare, inovație și prosperitate? După trei decenii de tranziție și transformări în care am vândut fabrici, am pierdut competențe și am înlocuit producția cu importurile, lumea se întoarce la industrie. Europa își caută autonomia energetică, își reconstruiește capacitățile de producție, lanțurile de aprovizionare sigure, investește în tehnologii verzi și reclamă recâștigarea competitivității industriei sale. În acest context, are oare România șansa de a reveni pe harta industrială a continentului? Poate doar dacă va avea curajul să gândească strategic și să acționeze coerent.

În anii ’80, industria românească genera aproape jumătate din PIB, iar milioane de oameni lucrau în sectoare care, deși rigide, produceau oarece valoare pentru anumite piețe de desfacere. După 1990, tranziția a fost brutală: de la 45% am coborât la 23% pondere industrială, pierzând peste 2 milioane de locuri de muncă. Cehia și Polonia, care au urmat modele mai echilibrate, au astăzi industrii ce contribuie cu 28–32% la PIB. România, în schimb, a rămas dependentă de consum și importuri. Aceasta nu este doar o statistică – este radiografia unei economii care și-a pierdut coloana vertebrală productivă. Dar în același timp, este și punctul de plecare pentru o nouă direcție: industria viitorului – verde, digitală, inovativă. Energia poate deveni principalul avantaj competitiv al României. Gazele din Marea Neagră, noile tehnologii și resurse energetice, energia eoliană offshore și potențialul solar pot alimenta o reindustrializare inteligentă dacă sunt integrate în lanțuri de producție interne. Nu este suficient să producem energie; trebuie să o folosim pentru a crea valoare adăugată în țară.
Acum însă, contextul global s-a schimbat radical. Europa trece printr-un proces amplu de reindustrializare, accelerat de crizele succesive: pandemia, războiul din Ucraina, tensiunile geopolitice și tranziția energetică. În acest moment de reașezare economică, România are o oportunitate strategică: să devină un pol regional al industriei verzi și al tehnologiilor inovatoare.

De la ruine la renaștere

În anii ’70–’80, România era o forță industrială în Europa de Est. Industria genera aproape jumătate din PIB și asigura milioane de locuri de muncă. Sigur, era o industrie rigidă, ineficientă, subordonată monopolitic. Dar exista infrastructură, know-how și o tradiție industrială solidă. După 1990, tranziția a adus un proces brutal de dezindustrializare. Privatizările haotice, corupția și lipsa unei strategii naționale au transformat combinatele în ruine și orașele industriale în zone monoeconomice decimate. România a devenit o piață de consum dependentă de importuri, iar industriile strategice au dispărut sau au fost externalizate.
Astăzi, în plină tranziție globală spre energie verde, tehnologie și autonomie economică, România are o nouă șansă istorică. Europa își reconfigurează lanțurile industriale, investește masiv în digitalizare și tranziție verde, iar competiția pentru resurse și know-how se intensifică.

Întrebarea fundamentală este: cum putem construi o industrie a viitorului, inteligentă, sustenabilă și competitivă?

Propun un răspuns în 10 pași concreți:

10 pași pentru industria viitorului

1. O strategie națională de reindustrializare pe termen lung
   • România are nevoie de un plan strategic pe cel puțin 20 de ani, care să depășească ciclurile electorale.
   • Acest document trebuie să fixeze sectoarele prioritare: energie verde, microelectronică, AI aplicată, biotehnologii, industria medicală și robotică, industria de apărare.
   • Obiective măsurabile: creșterea ponderii industriei în PIB la 40% până în 2035, crearea a 500.000 de noi locuri de muncă în industrii tehnologice.
2. Energie pentru industrie, nu doar pentru consum
   • Resursele din Marea Neagră trebuie exploatate și integrate în lanțuri valorice interne (petrochimie, materiale noi).
   • România trebuie să își dubleze capacitatea de energie regenerabilă (solar, eolian, hidro, geotermal, biometan) și să dezvolte rețele inteligente de transport.
   • Marii consumatori industriali trebuie să beneficieze de contracte pe termen lung, la prețuri competitive.
3. Valorificarea resurselor naturale prin valoare adăugată locală
   • România nu își mai poate permite exportul de materii prime brute.
   • Litiul și cuprul trebuie procesate în fabrici de baterii și microcomponente electronice în țară.
   • Agricultură + biotehnologie = dezvoltarea unei industrii bioeconomice competitive.
   • Crearea de centre naționale pentru reciclarea materialelor critice, aliniate la strategia UE pentru economie circulară.
4. Industria digitală și AI
   • România trebuie să devină un hub regional pentru AI aplicată în industrie.
   • Crearea Institutului Național pentru Industria 4.0, cu filiale la Cluj, Iași și București.
   • Granturi pentru IMM-uri industriale care implementează automatizare și digitalizare.
   • Integrarea AI în procesele de producție: mentenanță predictivă, optimizarea consumului de resurse, reducerea risipei.
5. Educație și cercetare aplicată pentru industrie
   • Reformarea școlilor profesionale prin sistem dual: elevii să învețe direct în companii.
   • Programe universitare adaptate industriei viitorului: robotică, inginerie energetică, biotehnologii.
   • Crearea unor consorții universitate–companie–stat, pentru proiecte de cercetare aplicată.
   • Programe de „brain regain”: stimulente pentru tinerii ingineri și cercetători români să revină în țară.
6. Huburi industriale regionale
   • România trebuie să dezvolte clustere industriale integrate, după modelul german și polonez.
     Exemple de direcții:
     Hunedoara–Galați: siderurgie modernă și materiale verzi;
     Iași–Cluj: microelectronică și AI industrială;
     București–Timișoara: biotehnologii și farmaceutice;
     Constanța: energie offshore și tehnologii maritime.
   • Aceste huburi trebuie sprijinite prin infrastructură logistică și fiscalitate adaptată.
7. Infrastructură pentru competitivitate
   • Nu există industrie modernă fără infrastructură: drumuri, căi ferate, porturi și rețele digitale.
   • România trebuie să conecteze huburile industriale cu coridoarele europene de transport TEN-T.
   • Investiții prioritare în portul Constanța ca hub logistic pentru resurse și produse industriale.
   • Extinderea rețelei 5G și construirea de centre de date pentru industriile digitale.
8. Stabilitate fiscală și cadru predictibil
   • Investitorii cer reguli stabile. România trebuie să garanteze un cadru fiscal fix pentru 10 ani.
   • Introducerea unor stimulente fiscale pentru inovație și cercetare.
   • Eliminarea birocrației prin digitalizarea completă a proceselor administrative pentru investiții.
9. Fond suveran pentru industrie și inovare
   • Crearea unui fond național alimentat din redevențele resurselor naturale și fondurile UE.
   • Misiune: cofinanțarea proiectelor industriale mari (fabrici de baterii, microcipuri, energie verde).
   • Fondul să funcționeze transparent, după modelul fondurilor suverane din Norvegia sau Singapore.
10. Diplomație economică activă
    • Ambasadele României trebuie să devină centre de atragere a investițiilor, cu indicatori de performanță clari.
    • România trebuie să negocieze în UE alocarea unor proiecte industriale strategice către teritoriul său.
    • Parteneriate bilaterale cu SUA, Germania, Coreea de Sud, Japonia, pentru transfer de tehnologie și know-how.

Concluzie: O șansă reală pentru un viitor industrial

România se află la o nouă răscruce. După ratarea primei reindustrializări, după decenii de importuri și consum, are șansa să construiască o industrie inteligentă, verde și inovativă. Cei 10 pași prezentați sunt o propunere de realizare a unor condiții pentru a rămâne competitivi în Europa. Dacă România îi urmează, halele ruginite de la Hunedoara și Reșița pot deveni huburi moderne, iar tinerii ingineri vor avea motive să rămână acasă. Dacă nu, vom rămâne doar o piață de desfacere, vulnerabilă și marginală.
Industria viitorului nu va semăna cu cea a trecutului. Nu va fi despre fum și furnale, ci despre energie curată, AI, robotică și biotehnologii. Alegerea este simplă: fie investim acum și redevenim o economie productivă, fie ratăm ultima mare șansă de a ne defini locul în Europa.