Resursele energetice și minerale ale României – catalizatorul tranziției energetice și dezvoltării durabile a economiei naționale

de Nicolae Anastasiu,
Doru Cătălin Morariu

Resursele naturale energetice și minerale (Figura 1.) reprezintă un patrimoniu național, aflat în  proprietatea statului român¹, iar valorificarea sustenabilă a acestora, în condiții de impact  minim pe plan social și fără a afecta mediul ambient, reprezintă cheia succesului pentru  creșterea economică și dezvoltarea durabilă a României. 

În prezent, pe plan global, se afirmă tot mai puternic faptul că resursele energetice și minerale  constituie o componentă esențială a securității naționale. Acesta este motivul pentru care  cunoașterea și documentarea corectă a portofoliului de resurse energetice și minerale de care  dispune țara noastră cuplată cu gestionarea eficientă și modul de folosire judicioasă a resurselor energetice și minerale devin elemente definitorii pentru elaborarea strategiei naționale de  dezvoltare, care să propulseze România pe calea către o economie durabilă, verde și digitală.

FIGURA 1. – Resursele naturale energetice și minerale ale României – baza sistemului energetic național

Sursa: Anastasiu și Morariu, 2022.

Datorită acestui fapt, este imperios necesar ca interesele naționale să fie clar exprimate în  documentele de politică energetică și a resurselor naturale energetice și minerale, precum și în  strategiile de profil, care sunt adaptate continuu la noile realități economice și geopolitice.

Dezvoltarea și reconfigurarea Sistemului Energetic Național (SEN)² sunt dependente de  potențialul țării noastre în resurse energetice primare (neregenerabile și regenerabile) și de  potențialul în resurse minerale neenergetice, în special de materiile prime critice și de resursele  secundare al căror impact se face resimțit în toate verigile lanțului operațional și valoric al  producției și consumului de energie din România (Tabelul 1.). 

TABELUL 1. – Impactul resurselor energetice și minerale asupra componentelor sistemului energetic din România

Sursa: Anastasiu și Morariu, 2022.

Este România gata de start pentru reconfigurarea mixului energetic, așa cum se preconizează  în pilonii de decarbonare și securitate energetică? În ce măsură ecuația mixului energetic pe  care România și-o propune pentru perioada următoarelor 3 – 4 decenii poate fi rezolvată și susținută cu baza de resurse energetice primare și resurse minerale de care dispune țara noastră?  Pot aceste resurse să permită atingerea și susținerea obiectivelor climatice net-zero asumate  prin programul de țară, în condiții optime de securitate energetică și cu ajustări economice și  sociale minime? Este România pregătită în acest moment să iasă din zona de confort a unui mix energetic echilibrat, dar dominat de combustibili fosili, și să se înscrie pe un traseu mai  anevoios, de reducere substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)³, cu intervenții  structurale majore asupra sistemului energetic? Este țara noastră gata să accepte ajustări tehnologice cu consecințe economice și sociale semnificative, dar și cu perspectiva creării unui  mix energetic mult mai performant, care să joace rolul de catalizator în atingerea obiectivelor de țară pentru o economie națională durabilă care să conducă la atingerea țintei net-zero în  orizontul de timp 2050? Iar în situația în care unele din resursele energetice și minerale interne  nu mai sunt suficiente sau devin indisponibile, care sunt pașii necesari pe care trebuie să îi  facem acum, în mod proactiv, pentru a ne asigura că vom dispune în viitor de resursele  energetice primare din import, în condiții comerciale favorabile, pentru a satisface cerințele  SEN în conformitate cu prioritățile de moment ale trilemei energetice? 

TABELUL 2. Gradul de acoperire a resurselor energetice și minerale interne pentru realizarea potențialului de dezvoltare energetică al SEN

Sursa: Anastasiu și Morariu, 2023

Este industria din România suficient de bine conectată la realitățile și cerințele tranziției  energetice pentru a utiliza baza de resurse materiale și infrastructura pe care o posedă ca o  platformă de creștere economică, de atragere a investițiilor și de dezvoltare a unei economii circulare?

Cum funcționează în prezent lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice (MPC)⁴⁴? Cât  de robuste sunt și mai ales cât de vulnerabile pot deveni lanțurile de aprovizionare cu MPC în  contextul cerințelor impuse de tranziția energetică? Cum se poziționează Uniunea Europeană (UE), și implicit România în calitate de țară membră a UE, pentru a face față cererii crescânde  de MPC? Care sunt principalele surse de aprovizionare cu MPC și care este riscul concentrării  geografice a acestora? Cum influențează factorii geopolitici ritmul impus tranziției energetice? Ce poate oferi România în acest context? Cum ne pregătim să facem față noilor vulnerabilități  în funcționarea lanțurilor de aprovizionare cu resurse energetice și MPC, având în vedere  schimbarea polilor de control în peisajul geopoliticii energetice?

Iată doar câteva din întrebările la care trebuie să răspundem în prezentul și viitorul  apropiat.

Priorități naționale în domeniul resurselor energetice și minerale neenergetice

Tranziția energetică în concordanță cu obiectivul net-zero reprezintă una dintre cele mai mari  oportunități economice pentru România. Implementarea rapidă a producției de energie electrică cu emisii GES reduse va permite o transformare sistemică în întreaga economie. Acțiunea  globală pentru atenuarea schimbărilor climatice devine esențială pe termen lung pentru  prosperitatea României. În vederea asigurării dezvoltării echilibrate și creșterii economice  durabile a României, printre obiectivele prioritare ale programelor de guvernare trebuie incluse  și direcții strategice:

• Adoptarea de politici de reindustrializare a României prin crearea de ecosisteme  industriale, rețele de huburi industriale conectate cu centre de energie curată,  promovarea tehnologiilor pentru producția de energie curate și a soluțiilor tehnologice pentru eliminarea emisiilor GES, implementarea tehnologiilor digitale, tehnicilor  moderne de producție, materialelor noi și dezvoltarea economiei circulare.
• Repoziționarea domeniului minier (industria extractivă și de prelucrare) în perspectiva  asigurării resurselor minerale necesare dezvoltării durabile a țării și susținerii  obiectivelor strategice ale sistemului energetic național.
• Armonizarea interesului național de creștere a activităților sectorului minier cu cerințele  de dezvoltare sustenabilă și de reducere a vulnerabilității lanțurilor de aprovizionare cu  materii prime critice.
• Utilizarea durabilă a resurselor minerale ale țării în armonie cu mediului ambient, protejarea rezervațiilor naturale și a obiectivelor culturale în contextul european.
• Participarea responsabilă și în condiții de transparență a comunităților din zone cu  potențial minier la decizii și acțiuni derulate pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor miniere.
• Tranziția energetică oferă domeniului oportunitatea extinderii activității economice  durabile și generatoare de locuri de muncă, produse și servicii durabile.
• Pentru depășirea barierelor din calea tranziției, factorii de decizie politică trebuie să  găsească echilibrul potrivit între măsurile reactive și măsurile proactive în domeniul  energiei și al resurselor naturale energetice și minerale.

România trebuie să își valorifice poziția geostrategică, potențialul energetic național și să  materializeze posibilitatea de realizare a unui coridor de tranzit dinspre producători răsăriteni  spre consumatori occidentali. Avantajele geostrategice, resursele naturale, capacitățile de  producție și facilitățile energetice de care dispune țara noastră, precum și experiența de decenii  în domeniul valorificării resurselor naturale și al producției de energie, gradul de liberalizare  și integrare al pieței interne de energie, calitatea și costul forței de muncă locale sunt argumente  viabile în negocieri intereuropene. Tranziția către o energie curată trebuie să implice  consumatorii și să aducă beneficii tangibile acestora.

Dezvoltarea centrelor de energie curată în România – România are potențialul de dezvoltare  a unui coridor energetic și capacitate de transport, datorită ieșirii la Marea Neagră, conferind  transformarea în hub de securitate energetică pe flancul sud-est european. Din punct de  vedere energetic, România se află într-o situație atipică pentru regiunea sud-est-europeană  întrucât dependența față de furnizorii externi de energie este relativ moderată (a treia cel mai puțin dependentă țară din UE). Cadrul geopolitic actual oferă României oportunitatea  dezvoltării sectorului energetic în următorii 20 de ani, în contextul schimbărilor de paradigmă  economică pe plan regional și global. Diversitatea geologică a teritoriului României,  multitudinea surselor de energie cu o repartiție relativ echilibrată între granițele țării, o  infrastructură rutieră existentă, o rețea de transport al gazelor naturale și rețeaua de linii de  înaltă tensiune (ca parte integrantă a SEN) pot constitui premise favorabile pentru atingerea unui grad de eficiență energetică ridicată, prin dezvoltarea etapizată a unor centre de energie  curată (Figura 2).

Figura 2. Tentativă de delimitare a principalelor centre de energie curată și facilități
de stocare a CO2 (huburi de eficiență energetică) ce pot fi implementate în România

Sursa: Anastasiu și Morariu, 2022.

Realizarea acestor huburi, în perspectiva anilor 2030-2050, ține de investiții și organizare, de  un management performant și de o stabilitate legislativă. Tentativa de conturare a centrelor de  energie curată din România centralizează aceste informații și ne oferă o vizualizare sintetică  asupra huburilor propuse, clusterelor industriale subordonate și poziția nucleelor de energie  curată propuse vizavi de regiunile economice către care tindem. Ele se pot recomanda ca o  abordare integrată pentru o tranziție energetică de succes, generatoare de creștere economică  durabilă în România. Varietatea actuală a surselor de energie predominant curată precum și  capacitatea acestora de a evolua progresiv și ascendent, în consonanță cu cerințele tranziției  energetice de promovare a noi vectori energetici și extindere a soluțiilor tehnologice pentru  eliminarea emisiilor GES, fac din Dobrogea o zonă cu un viitor energetic promițător, care  reprezintă primul centru de energie curată din România (Figura 3).

Figura 3. Principalele repere în secvența de dezvoltare a mixului de energie curată din hubul  Dobrogea

Sursa: Anastasiu și Morariu, 2022.

Obiectivele prioritare ale României în procesul de inițiere a unei strategii de creștere  economică durabilă trebuie să aibă în vedere: (i) valorificarea echitabilă a resurselor minerale,  energetice și a materiilor prime critice; (ii) accesul durabil la resurse; (iii) circuitul economic  al resurselor prin promovarea reciclării și a creșterii eficienței lor; (iv) reconsiderarea industriei  extractive (miniere și de prelucrare) în concordanță cu cerințele globalizate ale societății  secolului XXI, dar și în interesul național, luând în considerare și armonizând realitățile  specifice și ambițiile economiei românești. 

În final, dorim să ne exprimăm convingerea că pentru realizarea unei economii durabile de succes, pe fondul tranziției energetice globale, dar și al provocărilor macroeconomice și  geopolitice cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană și implicit România, este nevoie de voință politică susținută, cooperare și coordonare între toate părțile interesate, inclusiv  operatorii, autoritățile de reglementare, investitorii și societatea în general.

Nicolae Anastasiu este geolog, academician,  membru al Academiei Române.
Doru Cătălin Morariu este doctor, inginer, cadru didactic asociat în cadrul Facultății de Geologie şi  Geofizică a Universității din București.

1. În conformitate cu art. 135, alin. 2, lit. d, din Constituția României: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național”. ↩︎
2. Sistemul energetic național (SEN) este definit ca totalitatea proceselor industriale și a elementelor de infrastructură aferente fluxului tehnologic pentru toate verigile lanțului operațional și valoric al producției și consumului de energie din România, de la extracția resurselor energetice și minerale primare și până la utilizarea energiei finale pentru furnizarea de servicii și bunuri consumatorilor finali. ↩︎
3. Gazele cu efect de seră (GES) sunt acei constituenți gazoși ai atmosferei, atât naturali cât și antropici, care absorb și emit radiații și care provoacă efectul de seră. Principalele GES incluse în Protocolul de la Kyoto sunt: dioxid de carbon (CO2), oxid de azot (N2O), metan (CH4), dioxid de sulf (SO2) și hidrofluorocarburi (HFC). ↩︎
4. Deşi în prezent nu există o definiţie unică a Materiilor Prime Critice (MCP), iar factorii care determină criticitatea depind de contextul specific al fiecărei naţiuni, există totuşi o unanimitate de opinii prin aceea că tehnologia adoptată şi utilizată pe plan internaţional (Critical Raw Materials, sau abreviat CRM) se referă exclusiv la materiile prime sau resursele minerale neenergetice, care sunt considerate ca esențiale, strategice şi/sau critice deoarece ele joacă un rol important pentru anumite sectoare economice, considerate ca prioritate în strategia țărilor respective (cum ar fi tehnologiile pentru energie curată, tehnologiile digitale, şi cele din industria aerospațială sau de apărare).
     ↩︎