de Mircea Beuran,
Președintele Academiei de Științe Medicale
CARE ESTE STAREA DE SĂNĂTATE A ROMÂNIEI?
Starea de sănătate a României reflectă un amestec de progrese și provocări, tipice multor țări est-europene aflate în curs de modernizare a sistemului de sănătate. Iată o prezentare generală:
1. Speranța de viață
Speranța de viață s-a îmbunătățit în ultimii ani, dar rămâne sub media Uniunii Europene (UE). Speranța de viață a României este de aproximativ 75 de ani, comparativ cu media UE de aproximativ 81 de ani.
2. Boli netransmisibile (BNT)
Bolile cardiovasculare, cancerul și bolile respiratorii sunt principalele cauze de mortalitate. Factorii stilului de viață, cum ar fi fumatul, consumul de alcool și obezitatea, contribuie în mod semnificativ la aceste afecțiuni. Bolile cardiovasculare reprezintă aproape 60% din toate decesele, o rată ridicată în comparație cu UE.
3. Mortalitatea infantilă
Rata mortalității infantile în România este relativ ridicată în comparație cu țările vest-europene, deși s-a îmbunătățit în ultimul deceniu. Rata este de aproximativ 5,8 la 1.000 de născuți vii, mai mare decât media UE de aproximativ 3,4.
4. Accesul la asistență medicală
România se confruntă cu provocări în ceea ce privește accesul la asistență medicală, în special în zonele rurale, unde facilitățile și profesioniștii sunt limitate. Țara are mai puțini medici și paturi de spital pe cap de locuitor în comparație cu media UE, ceea ce duce la disparități în ceea ce privește accesul și calitatea asistenței medicale.
5. Cheltuieli pentru sănătate
Cheltuielile pentru sănătate ale României sunt una dintre cele mai scăzute din UE, atât ca cheltuieli totale, cât și ca procent din PIB. Sistemul se bazează în mare măsură pe îngrijirea spitalicească, dar investițiile în îngrijirea preventivă și asistența medicală primară rămân scăzute.
6. Probleme de sănătate publică
Bolile transmisibile precum tuberculoza și hepatita B și C sunt încă îngrijorări. În plus, România se confruntă cu probleme legate de sănătatea mintală și ratele scăzute de vaccinare, care au devenit mai proeminente în timpul recentelor focare de rujeolă și COVID-19.
7. Stilul de viață și factorii comportamentali
Ratele ridicate de fumat, dieta proastă și nivelurile scăzute de activitate fizică contribuie la problemele de sănătate. Eforturile de îmbunătățire a conștientizării sănătății publice și de promovare a unor stiluri de viață mai sănătoase sunt în curs de desfășurare, dar se confruntă cu provocări socioeconomice.
În rezumat, deși au existat îmbunătățiri în ceea ce privește rezultatele sănătății în România, disparități semnificative în ceea ce privește accesul și calitatea, în special între zonele urbane și rurale, încă afectează starea generală de sănătate. Modernizarea sistemului de sănătate și investițiile sporite în îngrijirea preventivă sunt esențiale pentru promovarea sănătății publice.
CARE ESTE NIVELUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE DIN ROMÂNIA PRIN COMPARAȚIE CU ȚĂRILE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE?
Comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, România se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește sănătatea publică, în special din cauza unor factori precum accesul limitat la servicii medicale de calitate, finanțarea redusă a sistemului de sănătate și prevalența ridicată a unor factori de risc. Iată principalele aspecte în care România diferă de alte state europene:
1. Speranța de viață
– România: În 2023, speranța de viață în România este de aproximativ
75 de ani, mai mică decât media UE, care depășește 80 de ani.
– Alte țări UE: Țările nordice, Franța și Spania au speranțe de viață mult mai ridicate, în jur de 82-84 de ani. Diferențele se datorează în parte accesului mai bun la îngrijire, prevenției și unei politici de sănătate publică mai solide.
2. Rata mortalității evitabile
Figura 1. Rata Mortalității Evitabile
– România: Are una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate evitabilă din UE, care include decese ce ar putea fi prevenite prin acces la tratamente medicale sau prin prevenția bolilor.
– UE: Țările din vestul Europei, cu sisteme de sănătate mai bine dezvoltate, au rate mai mici de mortalitate evitabilă. România înregistrează o mortalitate ridicată din cauze precum bolile cardiovasculare și respiratorii.
Bolile cardiovasculare sunt principala cauză a mortalității, dar pandemia de COVID-19 a provocat un număr semnificativ de decese în anul 2020.
Figura 2. Ponderea Deceselor pe categorii de afecțiuni (2020)
3. Bolile cronice și factorii de risc
– Bolile cardiovasculare: România are rate ridicate de mortalitate din cauza bolilor cardiovasculare, de trei ori mai mari decât media UE. Acestea sunt influențate de factori precum obezitatea, fumatul și stilul de viață sedentar.
– Fumatul și consumul de alcool: Aproximativ 30% dintre români fumează, iar consumul de alcool per capita este ridicat. Aceste rate sunt printre cele mai mari din UE și contribuie la incidența crescută a bolilor cronice.
Figura 3. Incidența Factorilor de Risc
4. Accesul la servicii de sănătate
– România: Accesul la îngrijiri medicale de calitate este limitat, mai ales în zonele rurale. România cheltuiește aproximativ jumătate din media UE pe sănătate per capita, iar subfinanțarea afectează calitatea și accesibilitatea serviciilor.
– UE: Țările din vestul și nordul Europei oferă acces mai bun la îngrijiri medicale, iar diferențele între urban și rural sunt mai puțin pronunțate. De asemenea, acoperirea prin asigurări de sănătate este mai extinsă.
5. Sănătatea mintală
– România: Ratele de diagnostic pentru depresie și anxietate sunt mai mici, dar este posibil ca această diferență să fie cauzată de subdiagnosticare și stigmatizare. În timpul pandemiei, cazurile de probleme de sănătate mintală au crescut considerabil, dar accesul la tratament a rămas limitat.
Figura 4. Sănătatea Mintală
– UE: În țările din Europa de Vest, diagnosticarea și tratamentele pentru sănătatea mintală sunt mai bine integrate în sistemele de sănătate, cu o mai mare acceptare publică și un acces mai bun la resurse.
6. Vaccinarea și imunizarea
– România: Ratele de vaccinare pentru bolile copilăriei, cum ar fi rujeola, sunt mai scăzute decât media UE, din cauza ezitării față de vaccinuri și a accesului limitat în unele regiuni rurale. De exemplu, au existat epidemii de rujeolă în ultimii ani.
– UE: Țările vest-europene au rate de vaccinare mult mai ridicate, ceea ce reduce riscul de focare de boli prevenibile prin vaccin.
7. Obezitatea și alimentația
– România: Ratele de obezitate sunt în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza schimbărilor de stil de viață și accesului limitat la educație în nutriție. Aproximativ 25% din populație este afectată de obezitate.
– UE: Țările din nordul Europei și Marea Britanie au implementat programe eficiente de prevenire a obezității și de promovare a unei diete sănătoase, reducând astfel prevalența acesteia.
8. Subfinanțare sistemică și probleme de acces: România are cel mai scăzut nivel al cheltuielilor de sănătate ca procent din PIB dintre țările UE, cu doar aproximativ 85% din populație acoperită de asigurările sociale de sănătate. Această subfinanțare a dus la cheltuieli semnificative suportate direct de pacienți și la dependența de plățile informale, afectând accesul echitabil la îngrijiri. (Figurile 5, 6)
Figura 5. Cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor din România rămân cele mai scăzute dintre țările UE
Figura 6. Cheltuielile României sunt mai mici decât media UE în toate subdomeniile
9. Sănătate digitală și reforme: Deși sistemul de sănătate a întâmpinat dificultăți în aplicarea reformelor eficiente, pandemia de COVID-19 a accelerat dezvoltarea sănătății digitale, inclusiv telemedicina și dosarele electronice de sănătate, deși acestea rămân insuficient utilizate în zonele rurale.
Figura 7. Gradul de utilizare a teleconsultațiilor a crescut în timpul pandemiei de COVID-19 în România
În concluzie, România se confruntă cu provocări substanțiale în comparație cu alte țări europene. Cu toate acestea, investițiile în sănătate, programele de prevenție și accesul sporit la servicii de calitate ar putea ajuta la îmbunătățirea acestor statistici.*
CE COMPARAȚII SE POT FACE ÎNTRE ROMÂNIA ȘI CELELALTE ȚĂRI EUROPENE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE EFICIENȚA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ?
Eficiența sistemului de sănătate al României, în comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene, reflectă o serie de diferențe în ceea ce privește finanțarea, calitatea îngrijirii intraspitalicești, accesul la servicii medicale și rezultate generale ale stării publice de sănătate. Iată câteva comparații cheie:
1. Finanțarea și alocarea resurselor:
– România are una dintre cele mai mici cheltuieli pentru sănătate ca procent din PIB dintre țările UE, alocând aproximativ 5-6% din PIB, comparativ cu media UE de peste 9%.
– Țări precum Germania, Franța și Suedia investesc sume mai mari în sănătate, ceea ce permite îmbunătățirea infrastructurii, salarii competitive pentru personalul medical și o gamă mai extinsă de servicii de îngrijire.
2. Accesul la servicii medicale:
– România se confruntă cu o inegalitate de acces la servicii medicale, mai ales în mediul rural, unde există un deficit semnificativ de medici și facilități medicale. În contrast, țările din nordul Europei, precum Danemarca și Suedia, au sisteme bine dezvoltate pentru a asigura acces egal la îngrijire medicală.
– În Europa de Vest există o distribuție mai echilibrată a unităților medicale și a specialiștilor, ceea ce permite accesul rapid și calitativ al pacienților la tratamente esențiale.
Figura 8. România are un număr sub medie de asistenți medicali și un număr mult sub medie de medici comparativ cu alte state europene.
3. Indicatorii de sănătate în România:
– Indicatori precum speranța de viață și mortalitatea infantilă sunt sub media UE. De exemplu, speranța de viață în România este în jur de
75-76 de ani, comparativ cu media UE de aproximativ 81 de ani.
– Țările precum Spania și Italia, care au o speranță de viață ridicată, se concentrează pe îngrijirea preventivă și promovarea unui stil de viață sănătos, în timp ce România are încă un nivel ridicat al bolilor netransmisibile, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul.
4. Calitatea îngrijirii:
– În România, calitatea actului medical este afectată de lipsa echipamentelor moderne și de clădirile spitalicești învechite. Multe spitale funcționează în condiții sub standard, comparativ cu cele din Austria sau Olanda, care dispun de unități medicale bine dotate și de echipamente de ultimă generație.
– România se confruntă cu o rată crescută de infecții asociate asistenței medicale (infecții nosocomiale), comparativ cu țări din vestul Europei, unde protocoalele de igienă și de siguranță sunt mai stricte și mai bine implementate.
5. Satisfacția pacienților:
– Conform sondajelor de satisfacție, pacienții din România au niveluri mai scăzute de satisfacție față de calitatea îngrijirii medicale în comparație cu cetățenii din țări precum Olanda și Finlanda. Satisfacția scăzută este influențată de timpii de așteptare mai mari, accesul limitat la tratamente de specialitate și percepția asupra corupției din sistemul medical.
Figura 9. Românii au raportat rate mai ridicate ale nevoilor nesatisfăcute în materie de asistență medicală în timpul pandemiei, dar rate mai scăzute ale nevoilor nesatisfăcute în materie de îngrijiri de sănătate mintală.
6. Eficiența utilizării resurselor:
– România se confruntă cu o gestionare ineficientă a resurselor în multe spitale și unități medicale, ducând la risipă și la utilizarea suboptimă a fondurilor disponibile. În contrast, Germania și Suedia folosesc modele de management bazate pe date și pe performanță pentru a optimiza resursele și a reduce risipa.
În concluzie, sistemul de sănătate din România este mai puțin eficient decât cel al multor state membre ale Uniunii Europene. Acest lucru este cauzat de finanțarea limitată, de lipsa unei distribuții echitabile a serviciilor medicale, de dotările și infrastructura insuficientă, precum și de dificultățile de menținere a personalului medical. Pentru a îmbunătăți eficiența, România ar avea nevoie de reforme substanțiale, investiții mai mari și măsuri de consolidare a calității și a accesului la îngrijire, aliniindu-se astfel mai aproape de standardele europene.
CE REFORME MEDICALE AR TREBUI ROMÂNIA SĂ ADOPTE PENTRU A-ȘI ÎMBUNĂTĂȚI SISTEMUL PUBLIC DE SĂNĂTATE ȘI STAREA DE SĂNĂTATE PROPRIU-ZISĂ A POPULAȚIEI?
Pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate și a sănătății publice în România, sunt câteva direcții de reformă prioritare, inspirate din bune practici internaționale și adaptate la specificul național. Aceste reforme ar trebui să vizeze atât îmbunătățirea infrastructurii, cât și accesul la servicii și prevenirea bolilor.
1. Investiții în infrastructura medicală
– Renovarea și modernizarea spitalelor: Multe spitale din România au nevoie de renovări semnificative și de echipamente moderne. Investițiile în infrastructură ar putea reduce infecțiile nosocomiale și ar îmbunătăți condițiile pentru pacienți și personalul medical.
– Construirea de noi spitale și centre medicale: În zonele rurale sau subdezvoltate, este esențial să se construiască centre de sănătate pentru a facilita accesul la îngrijiri de bază.
2. Digitalizarea și implementarea dosarului electronic de sănătate
– Dosarul electronic național: Un dosar electronic centralizat ar facilita accesul medicilor la istoricul medical complet al pacienților și ar ajuta la reducerea timpului de diagnosticare și tratament.
– Telemedicină: Extinderea accesului la telemedicină, mai ales în zonele rurale, ar putea ajuta pacienții să obțină consultații de specialitate fără a se deplasa la orașe.
3. Stimularea personalului medical
– Creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de lucru: Pentru a reduce migrarea cadrelor medicale, salariile competitive și un mediu de lucru sigur sunt esențiale.
– Programe de formare continuă: Acestea ar trebui să fie gratuite și accesibile pentru a menține personalul medical actualizat cu cele mai noi practici și tehnologii.
4. Dezvoltarea unui sistem de prevenție și educație pentru sănătate
– Campanii de educație pentru sănătate: Prin campanii naționale, oamenii ar putea fi încurajați să adopte un stil de viață sănătos și să efectueze controale medicale periodice.
– Programe de screening pentru boli cronice: Screeningurile pentru boli cardiovasculare, diabet, cancer și alte afecțiuni frecvente ar putea duce la identificarea precoce a problemelor de sănătate.
5. Îmbunătățirea gestionării finanțării și a transparenței
– Alocare eficientă a fondurilor: Transparența în alocarea fondurilor și reducerea birocrației ar putea ajuta la folosirea mai eficientă a resurselor, concentrându-le acolo unde este cea mai mare nevoie.
– Sisteme de monitorizare a performanței: Implementarea unor standarde de calitate și sisteme de evaluare a performanței ar putea încuraja spitalele și personalul medical să ofere îngrijire de calitate superioară.
6. Extinderea asigurărilor de sănătate și accesului la servicii
– Asigurări de sănătate complementare: Crearea unui sistem de asigurări complementare pentru a acoperi costurile care nu sunt incluse în sistemul public.
– Accesibilitate în zonele rurale: Dezvoltarea unor programe de finanțare pentru servicii de îngrijire la distanță și echipe medicale mobile pentru a adresa lipsa de acces în zonele rurale.
7. Creșterea finanțării pentru cercetare și inovare medicală
– Fonduri pentru cercetare: Investițiile în cercetarea medicală, inclusiv colaborarea cu universități și centre de cercetare internaționale, ar putea stimula descoperiri noi și soluții pentru problemele specifice ale populației.
– Inovația în sănătate: Implementarea de tehnologii inovatoare, cum ar fi inteligența artificială pentru diagnosticare și managementul bolilor, ar putea optimiza resursele disponibile.
Aceste reforme ar necesita voință politică, investiții semnificative și o abordare strategică pe termen lung. Un sistem de sănătate mai modern și accesibil ar putea îmbunătăți considerabil sănătatea publică și calitatea vieții în România.
CE SOLUȚII PROPUNE INTELIGENȚA Artificială ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ÎMBUNĂTĂȚIREA INFRASTRUCTURII MEDICALE DIN ROMÂNIA?
Pentru îmbunătățirea infrastructurii medicale din România, se pot lua în considerare mai multe soluții care să abordeze atât modernizarea unităților existente, cât și extinderea capacităților pentru a răspunde cerințelor tot mai mari ale populației. Iată câteva soluții concrete:
1. Modernizarea spitalelor existente
Reabilitarea clădirilor învechite: Multe spitale din România funcționează în clădiri vechi și insuficient modernizate. Este necesară reabilitarea acestora prin renovări complete care să includă reparații structurale, instalații sanitare și electrice, precum și măsuri de eficiență energetică.
Dotarea cu echipamente moderne: Multe unități spitalicești nu dispun de echipamente medicale adecvate. Achiziționarea de echipamente moderne, cu accent pe diagnosticarea rapidă și precisă (ex. aparate RMN, CT), ar îmbunătăți semnificativ capacitatea spitalelor de a trata pacienții în mod eficient.
2. Construirea de noi unități medicale
Spitale regionale moderne: Construcția unor spitale regionale de urgență ar contribui la reducerea presiunii asupra unităților din centrele mari și ar facilita accesul pacienților din diverse regiuni la îngrijiri medicale de calitate.
Centre medicale în mediul rural: Investiții în dezvoltarea unor centre medicale mai mici în mediul rural ar ajuta la acoperirea zonelor care nu dispun de infrastructură medicală. Aceste centre ar putea oferi îngrijiri de bază, evitând deplasările lungi ale pacienților.
3. Parteneriate public-private (PPP)
Atracția de investiții private: Guvernul ar putea încuraja parteneriatele public-private pentru a construi și moderniza spitale. Aceste parteneriate ar putea aduce finanțare suplimentară și know-how din sectorul privat, accelerând astfel modernizarea infrastructurii medicale.
Management privat: Există oportunități de a introduce management privat pentru administrarea anumitor unități, pentru a îmbunătăți eficiența operațională, reducerea costurilor și oferirea de servicii mai bune.
4. Utilizarea fondurilor europene
Accesarea fondurilor structurale și de investiții: România are la dispoziție fonduri europene ce pot fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii medicale. Un plan strategic de atragere și utilizare eficientă a acestor fonduri ar putea contribui semnificativ la modernizarea infrastructurii.
Transparență și eficiență în utilizare: Este important să fie asigurate transparența în utilizarea acestor fonduri, precum și un proces eficient pentru a minimiza birocrația și întârzierile.
5. Implementarea de standarde moderne
Standardele de igienă și siguranță: Clădirile spitalicești trebuie să fie conforme cu standardele moderne de igienă și siguranță, inclusiv ventilarea adecvată, circuitele de flux al pacienților și separarea clară a zonelor pentru a preveni infecțiile nosocomiale.
Design pentru eficiență și flux: Spitalele ar trebui să fie proiectate pentru a asigura un flux de pacienți eficient și pentru a minimiza timpul de așteptare. Aceasta include și crearea unor spații adaptate pentru confortul pacienților și familiilor acestora.
6. Digitalizarea infrastructurii
Dosarul electronic al pacientului: Digitalizarea întregii infrastructuri pentru a include dosarul electronic al pacientului și soluții de telemedicină ar permite o mai bună comunicare între diferitele unități medicale și ar facilita accesul la informații relevante în timp real.
Telemedicina: Dezvoltarea infrastructurii pentru telemedicină ar permite pacienților din zonele rurale sau greu accesibile să beneficieze de consultații medicale fără a fi nevoie de deplasări.
7. Managementul și mentenanța infrastructurii
Planuri de mentenanță preventive: Spitalele și alte unități medicale ar trebui să aibă planuri clare de mentenanță pentru echipamente și clădiri. Mentenanța preventivă poate reduce costurile de reparații și poate prelungi durata de viață a infrastructurii.
Evaluări periodice: Efectuarea de evaluări periodice pentru a identifica rapid zonele cu probleme și a lua măsuri corective ar putea asigura că infrastructura medicală este întotdeauna la standardele cerute.
8. Integrarea conceptului de „spital verde”
Eficiență energetică: Utilizarea materialelor și tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic poate reduce semnificativ costurile de funcționare. Clădirile ar trebui să fie izolate corespunzător și dotate cu soluții de energie regenerabilă (de ex. panouri solare).
Reducerea amprentei ecologice: Spitalele ar putea implementa măsuri pentru reducerea consumului de apă și gestionarea eficientă a deșeurilor, inclusiv reciclarea materialelor și tratarea corespunzătoare a deșeurilor medicale.
9. Integrarea serviciilor comunitare și a asistenței ambulatorii
Centre ambulatorii bine echipate: Dezvoltarea unor centre ambulatorii bine dotate pentru diagnostic și tratament rapid poate reduce presiunea asupra spitalelor și poate preveni aglomerarea unităților de urgență.
Integrarea serviciilor sociale: Colaborarea cu autoritățile locale pentru a asigura servicii de asistență socială adecvate, care să sprijine pacienții în perioada de recuperare.
10. Accesibilitate și mobilitate
Transport medical de urgență: Dezvoltarea unui sistem mai eficient de transport medical de urgență, inclusiv ambulanțe moderne și centre de coordonare, ar putea îmbunătăți semnificativ timpii de răspuns în cazuri de urgență.
Accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități: Clădirile medicale trebuie să fie adaptate pentru a oferi acces facil pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv rampe de acces, lifturi și echipamente specializate.
Implementarea acestor soluții ar necesita colaborare între guvern, autoritățile locale, sectorul privat și comunitatea medicală. Prin modernizarea infrastructurii și prin investiții strategice, sistemul de sănătate din România poate deveni mai eficient, mai accesibil și mai capabil să răspundă nevoilor populației.
Cum priveşte AI cercetarea medicală Imagine generată de AI (Image Generator GPT).
Textul prezintă suport AI (ChatGPT 4o, ChatGPT 1o-mini), iar diagramele și schemele grafice sunt generate cu suport AI (Whimsical Diagrams).
- (https://eurohealthobservatory.who.int/publications/m/romania-country-health-profile-2023
https://read.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/romania-country-health-profile-2023_f478769b-en
https://health.ec.europa.eu/system/files/2019-11/2019_chp_romania_english_0.pdf
https://health.ec.europa.eu/system/files/2017-12/chp_romania_english_0.pdf
https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/communicable-disease-threats-report-2-8-january-2022-week-1
(Vlădescu et al.,2016).
(Brînzac,2023).
