de Radu Rey,
directorul CE-MONT/INCE/AR,
membru al Academiei Române și ASAS
„Trenul dezvoltării trece pe lângă națiuni cam o dată la 100 de ani; dacă națiunea s-a pregătit și are curaj, se va dezvolta; dacă nu – mai așteaptă 100 de ani…”
Jean-Jacques Rousseau
În contextul noilor provocări globale legate de schimbările climatice, securitatea alimentară, depopularea rurală și crizele economice succesive, zona montană a României se conturează tot mai clar drept o resursă strategică majoră. Este timpul ca muntele românesc – bogat în biodiversitate, tradiții și resurse – să fie revalorizat și repus în centrul unei dezvoltări economice durabile, echilibrate și inteligente.
Muntele – o resursă europeană ignorată?
Munții ocupă peste 25% din suprafața terestră a globului și susțin viața a peste 720 milioane de oameni. Ecosistemele montane sunt esențiale: ele generează apă, lemn, resurse minerale, hrană de calitate, energie regenerabilă și păstrează un tezaur de biodiversitate și cultură. Cu toate acestea, în ciuda importanței lor, munții sunt frecvent marginalizați în politicile naționale și europene.
România deține unul dintre cele mai vaste masive montane compacte din Europa, ocupând locul 8 pe continent ca suprafață montană și locul 1 între țările UE aderate după 2004. Munții săi sunt locuiți, cultivați și trăiți de generații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari care au modelat o veritabilă „civilizație a ierbii” – o formă de trai și producție economică adaptată spațiului montan și respectuoasă cu natura.
Riscuri majore existente în zona montană
- Depopularea accentuată a satelor de munte, dezinteresul în creștere și abandonul agricol de către generațiile tinere cu riscul pierderii continuității unei activități economice tradiționale multiseculare.
- Efectivele de bovine – în scădere de 40-60%, mai ales în cazul vacilor pentru lapte;
- Efectivele de ovine (în fermele mici și mijlocii) – scădere de 80-90% față de 1994, cu accelerare după 2007 când MADR a stabilit subvenții pentru ovine doar de la 50 capete în sus, eliminând susținerea fermelor mici care tradițional dețineau 10-20 oi și asigurau cca 40-50% din necesarul de îngrășăminte organice, gratuit, nesubstituibile la munte, cu rol fundamental în menținerea structurii calitative a biodiversității și a florei naturale a pajiștilor montane;
- Îngrășămintele organice, fără de care nu poate exista o agricultură eficientă și durabilă montană, prin scăderea efectivelor de animale, sunt tot mai puține, lipsesc platformele de bălegar și bazinele colectoare de purin la grajduri și astfel, o mare resursă de azot organic, se pierde, poluând și apele freatice și se menține o stare de igienă precară, care afectează sănătatea animalelor și fermierilor și implicit producțiile de lapte și carne. Fânurile adunate în clăi/stoguri, tradiționale, sunt expuse mucegăirii, cu riscul apariției aflatoxinelor în lapte. Fânarele pe fânețe ca soluție bună există numai în câteva județe (Neamț, Suceava, Maramureș, rareori în alte județe);
- Absența/reducerea îngrășămintelor organice generează un fenomen specific muntelui, de cea mai mare gravitate: „resălbăticirea” valorii nr. 1 a pajiștilor montane – poliflora naturală, cu o structură furajeră valoroasă (biodiversitate de înaltă valoare socială) – creație multiseculară a omului de munte, în cooperare cu natura – grație îngrășămintelor organice de la animalele rumegătoare (ovine, caprine, bovine), cu eforturi considerabile, în peste 1.000 de ani de păstorit – fără întreruperi anuale;
- Este demonstrat științific faptul că în decurs de numai 5-6 ani de lipsă de continuitate în administrarea îngrășămintelor organice dispar, natural, plantele valoroase (ex.: trifoiul alb și roșu, ghizdeiul ș.a.) și pajiștile sunt invadate de specii fără valoare economică sau de foarte slabă calitate (mușchiul de pădure, nardetele, spini, buruieni).
- Este un fenomen riscant, care se produce în creștere anuală, insidios (nu se sesizează ușor), ce a fost ignorat cu inconștiență, atât de agricultorii montani (lipsiți de școlarizarea agricolă), cât și de sfera profesională centrală și locală și de cea politică în mare parte, care nu sesizează amploarea și ireversibilitatea fenomenului – din cauza aceleiași lipse de cunoaștere a specificității economiei agromontane, o situație generală, moștenită și profund păgubitoare.
După informațiile existente, în ultimii 4-5 ani au dispărut cca 2.000 (două mii) de stâne din munții României. Grav este faptul că flora naturală valoroasă este înlocuită cu specii fără valoare furajeră, dar și mai grav este faptul că odată cu dispariția fiecărei stâne dispare și o tradiție multiseculară a păstoritului, fenomen astăzi ireversibil, având în vedere atitudinea de dezinteres a tineretului agricol montan, pentru asigurarea continuității tradiționale, în condițiile lipsei de motivație consistentă și a existenței unor alternative mai atractive.
Este cel mai grav fenomen economic din ultimii 25 ani, deoarece în condițiile sec. XXI – devine ireversibil istoric. Experiența europeană și mondială a arătat clar că tineretul montan odată ce a părăsit agricultura montană, nu mai poate fi recuperat și nici înlocuit, decât foarte rar.
Rezultă riscul major pentru România de pierdere treptată, dar definitivă a unei mari economii agro-alimentare, care mai hrănește, încă, cca 4 milioane de oameni, cu hrană proteică de calitate – pe baza energiilor regenerabile, aceasta în condițiile tot mai evidente ale crizei alimentare la nivel mondial (saltul de la 7,6 miliarde locuitori în 2017, la 9,5 miliarde în 2050…).
În „politica agricolă montană” sunt 4 factori fundamentali aflați în legătură directă și dependentă reciprocă:
- Omul (agricultorul de munte, producătorul direct, ca factor esențial, de neînlocuit);
- Animalele rumegătoare (bovine, ovine, caprine/ rase „de tip montan”);
- Îngrășămintele organice (bălegar, urină) – strict necesare;
- Flora naturală polimorfă – furajeră (iarba – cu biodiversitate valoroasă).
Dacă România rămâne fără oameni în munți (producătorii agricoli activi, crescătorii de animale) – ceilalți trei factori se prăbușesc. Consecința depopulării montane este periclitarea securității alimentare a unui mare segment de populație, element de natură strategică, ce vizează inclusiv securitatea națională, fiind totodată o mare pierdere pentru Uniunea Europeană și chiar pentru umanitate. Acumulări în cercetare și cunoaștere există, dar specialiștii economiei agricole montane sunt în număr foarte redus. Excepții pozitive există. Ferme și alte inițiative „pilot” există, reprezentând rezultate ale eforturilor din ultimii 34 de ani.
Schimbările climatice: de la provocare la oportunitate
Se preconizează că până în 2050, aproximativ 600 milioane de oameni vor fi nevoiți să se relocheze din cauza creșterii nivelului mărilor. Muntele devine, astfel, un refugiu potențial. Dar acest refugiu nu poate fi utilizat oricum. Agricultura montană este un domeniu aparte, greu, dar cu beneficii mari. Nu oricine poate lucra muntele – e nevoie de o reziliență fizică și psihologică specială, de cunoștințe tradiționale și de o legătură strânsă cu natura.
Capacitatea Carpaților românești de a produce hrană sănătoasă – lapte, carne, fructe, plante medicinale – este uriașă, dar profund subutilizată. În 1990, agricultura montană asigura hrana pentru circa 4 milioane de români. Astăzi, sistemul este în declin accentuat, lovit de liberalismul economic excesiv, de monopolul procesatorilor și de lipsa unei strategii coerente și susținute.
Criza modelului economic actual
Zonele montane au fost supuse unui tip de capitalism nereglementat care a dezechilibrat profund raportul între silvicultură și agro-zootehnie. Marile companii de procesare a laptelui și cărnii oferă prețuri derizorii, derentabilizând activitățile de bază ale locuitorilor de munte. În absența unei alternative viabile, abandonul rural s-a accelerat, iar degradarea pajiștilor montane – o comoară furajeră naturală – este o pierdere pentru întreaga Uniune Europeană.
Modelul asociativ-cooperatist, implementat cu succes în Franța, Italia sau Elveția, rămâne în România o promisiune neîmplinită. Lipsa sprijinului concret pentru organizarea producătorilor și pentru microindustrializarea produselor agroalimentare montane menține economia rurală într-un cerc vicios al subdezvoltării.
Ce e de făcut?
Răspunsul este clar: o strategie națională de dezvoltare montană cu caracter multianual, coerentă și asumată politic. România are deja un cadru legislativ – Legea Muntelui nr. 197/2018 – dar aplicarea ei este sporadică, lipsită de finanțare sustenabilă și de un suport administrativ solid.
Este nevoie de:
- un secretariat de stat pentru zona montană, permanent, cu atribuții clare;
- o implementare riguroasă a legislației privind „produsul montan”, care să ofere valoare adăugată și protecție producătorilor;
- centre regionale de dezvoltare montană, încadrate cu specialiști;
- programe educaționale adaptate specificului montan și investiții în formarea tinerilor fermieri de munte.
În plus, reconcilierea dintre silvicultură și agro-zootehnie trebuie să devină o prioritate. Modelul mediteranean – unde pășunatul controlat în pădure este permis pentru prevenirea incendiilor – ar putea fi adaptat și în Carpați.
Munții României nu trebuie priviți ca o zonă de rezistență economică marginală, ci ca un spațiu de inovație, de reechilibrare ecologică și de producție agroalimentară durabilă. Agricultura montană nu este doar o formă de economie, ci o formă de civilizație – una care, cu sprijin adecvat, ar putea deveni o alternativă sănătoasă și viabilă pentru viitorul economic și social al țării.
În viitor, fiecare metru de pământ montan, care poate produce hrană va trebui gestionat astfel ca să producă hrană în mod durabil. O nouă „civilizaţie a ierbii” este așteptată să se construiască, cu folosirea vastei şi bunei experiențe tradiționale – acolo unde aceasta nu a dispărut încă. Vegetația erbacee este ea însăşi o absorbantă de CO2, astfel că rolul munților verzi, cu păduri şi pajiști – perene – să devină o constantă echilibrată atât pentru atenuarea încălzirii globale şi schimbărilor climatice și conservării biodiversității, cât şi pentru combaterea foametei pe planetă. Economic, produsele montane, agroalimentare, se realizează cu cele mai mici costuri, deoarece se bazează pe îngrășămintele naturale și iarba naturală și nu pe culturi care presupun mari consumuri de energie și de petrol, care costă (zonele de câmpie-deal).
Redescoperirea muntelui – ca resursă, ca loc de viață și ca izvor de produse alimentare sănătoase – este o necesitate strategică. Pandemia, crizele alimentare și schimbările climatice au arătat fragilitatea actualului model de dezvoltare. În acest context, muntele poate deveni un colac de salvare economică, ecologică și identitară.
Pentru aceasta, este nevoie nu doar de politici, ci de voință, continuitate și încredere în capacitatea muntelui românesc de a renaște.
UN „SCENARIU” PENTRU ORGANIZAREA UNEI MICROZONE MONTANE – „PILOT” pentru VALORIFICAREA „PRODUSELOR MONTANE”, în SISTEM ASOCIATIV-COOPERATIST – PRINCIPII –
Faza pregătitoare include:
-Voința de a se aborda un „proiect-pilot” de dezvoltare montană sustenabilă (la nivel central și local).
-Existența unui concept axat pe cunoaștere și experiență și stabilirea obiectivelor principale.
-Finanțarea realizării unui studiu complex la nivelul microregiunii montane avută în vedere (studii de marketing, de impact, tehnico – economic și social).
-Existența suportului legislativ și a unor mecanisme de sprijin, la nivel central, județean și local (Guvern/MADR, administrația județeană și locală).
-Evaluarea, prin studii, a costurilor și mijloacelor materiale și umane care pot garanta cel puțin o dezvoltare
moderată.
-În bugetul proiectului este necesar să se prevadă o „marjă de siguranță” – pentru aspecte imprevizibile care vor necesita corective pe parcurs.
-Constituirea unei echipe de management a proiectului – care să includă experții necesari, pe domenii.
Proiectul „pilot” include în sine și elementul experimental, de cercetare, care va scoate în evidență aspecte noi, care nu au putut fi prevăzute în faza de proiectare și care cer corecții adaptate pe parcurs și fără să afecteze fondul proiectului.
Rezultatele ce se vor obține vor putea fi multiplicate în alte microregiuni montane similare, urmând metodologia utilizată cu succes în cadrul experimental, cu evitarea repetării unor erori și asigurarea sustenabilității.
- Echipa de management a proiectului va crea contacte și schimburi de experiență cu zone similare din țări avansate din UE, cu ”actorii” implicați direct în proiect.
- Rezultatul studiului de marketing va evidenția direcția de înaintare, privind:
- Tipul de „produse montane”, cu șanse reale pe piață (ex. brânzeturi tari, sortimente carnate, produse vegetale) pe piețele externă și internă (politici diferite) și cele mai bune prețuri;
Elementele de know-how tehnic, fiabile, asimilabile (existente în UE);
- Specializarea (specializările) cu perspectivă durabilă necesare pentru microzona (bazinul) montană în cauză (pregătirea forței de muncă, calificată, în timpul realizării investițiilor);
- Dimensionarea rațională a investițiilor, corelat cu resursele locale reproductibile, legate de asigurarea durabilă a hranei animalelor rumegătoare și limitele unei dezvoltări sustenabile.
- Faza pregătitoare include crearea cooperativelor agricole în două variante de avut în vedere:
Varianta A: cooperativele de gradul I (o singură cooperativă/UAT), cu profil (incipient), de colectare și valorificare a materiilor prime „produse montane” (prin posibilități proprii, limitate), fie prin actualii „transformatori” industriali, cu posibilitatea negocierii unor prețuri mai bune (ex. pentru lapte, cu ofertă în cantități mai mari); fie prin căutarea și găsirea unor „nișe” de piață, cu prețuri superioare celor oferite de industrie, tendința rămânând o trecere spre cooperativa de gradul II, cu capacitate proprie de transformare a materiilor prime și de valorificare, cu valoare adăugată. Și în acest caz esențialul se află în asigurarea unei „nișe de piață”, constantă. Există și varianta înființării „din start” a unor cooperative de gr. II, la nivel microregional (bazin tradițional), în funcție de fondurile ce pot fi asigurate.
- Sunt de avut în vedere regulile generale ale unui concept benefic și sustenabil, cu succes de piață:
- volum de marfă, semnificativ (suficient de interesant pentru sistemul comercial);
- marfă tot timpul anului;
- calitatea garantată și dorită de consumatori (factor esențial);
- garanții sanitare.
Plecând de la aceste raționamente apare necesitatea asocierii cooperativelor agricole comunale de gr. II (sau I) la nivel de microregiune montană (bazine montane) – într-o „Asociație Intercooperatistă Agricolă Montană” profilată pe valorificarea superioară a „produselor montane”, cu brand local, în măsură să-și poată face loc pe piața externă și pe piața internă.
Doar atingerea acestui obiectiv ar putea constitui soluția completă pentru o dezvoltare rurală montană sustenabilă, prin care fermierii ar putea obține prețuri corecte pentru materiile prime, etichetate drept produse montane, care ar răspunde nevoilor reale ale fermierilor montani, mici și mijlocii, contribuind astfel la creșterea veniturilor familiale, utilizând resurse regenerabile și sporind capitalizarea fermelor și capacitatea investițională.
Dacă luăm în considerare că prețul real îl stabilește piața liberă, vom explica cu situația din microregiunea Bazinul Dornelor, unde 1 litru de lapte (produs montan garantat), nu doar în micul municipiu Vatra Dornei, ci și în comunele și satele din Țara Dornelor, a ajuns în 2024 la 5 lei/l (1 euro!), comparativ cu prețul de 0,80-1,00 lei/l, practicat de marea industrie alimentară.
- Investițiile (ipotetice) necesare:
Prima categorie de investiții: pentru cooperativele agricole montane de gradul I sau II (o singură cooperativă/UAT) – apare necesitatea unui „ajutor de pornire” (esențial în faza de demaraj, pentru evitarea unui „blocaj” al inițiativei), cu un „Caiet de sarcini” care să stabilească utilizarea rațională a fondurilor. Mărimea „ajutorului” devine variabilă, în funcție de mărimea cooperativei.
- Cea de a II-a categorie de investiții vizează organizarea centrelor de colectare a materiilor prime (lapte, fructe, fructe de pădure) și mici baze locale pentru preluarea animalelor vii – prin sistemul de colectare și achiziții al cooperativei. Pentru lapte și fructe apare necesitatea unui depozit, cu posibilitatea refrigerării.
- În varianta creării din start a unor cooperative de gr. II (unică/UAT), investițiile vizează centrele de colectare a materiilor prime, completate cu o unitate de transformare în „produse montane” semifabricate sau chiar finite, vandabile, dependent de asigurarea de către cooperativa agricolă comunală a unei „nișe de piață” (acest obiectiv fiind cel mai dificil de realizat). Pandemia de COVID a generat un nou mod de valorificare prin comerțul on-line, cu prețuri satisfăcătoare pentru fermieri și efecte sanitare favorabile pentru consumatori.
- Din experiența ultimilor ani, rezultă că unele soluții actuale, prin mici cooperative în satele montane, nu pot avea caracter durabil, garantat, fiind dificil să se pătrundă și să se reziste, evitându-se intermediari, pe piețe capabile să asigure o plată superioară pentru o marfă de calitate superioară, în mod constant. În plus, lipsa de lideri competenți care să asigure un management benefic și constant.
Categoria a III-a de INVESTIȚII
Constituie soluția finală pentru organizarea unei microregiuni montane (bazin montan, ~10-20 UAT-uri), care implică asocierea cooperativelor agricole din UAT-urile apropiate geografic în forma unei „Asociații Intercooperatiste Agricole Montane…”, cu cca 4 obiective de investiții:
- Fabrică de produse lactate (axate în principal pe brânzeturi tari) cu secție de afinaj;
- Abator cu mezelărie și atelier de prelucrare a subproduselor;
- Fabrică de produse vegetale, montane;
- Depozit central pentru „produse montane”, cu serviciile de transport și întreținere.
În cadrul unei Asociații Intercooperatiste Agricole Montane ar urma să funcționeze: serviciul comercial, care va asigura prospectarea piețelor externe și interne, promovarea „produselor montane”, sub brand propriu, încheierea contractelor și organizarea comercială și serviciul tehnic și de dezvoltare durabilă.
- Din rațiuni de rentabilitate economică și o administrare eficientă, cele 4 obiective principale, menționate, ar reprezenta echivalentul unui Parc Ecoindustrial Montan.
RESURSELE FINANCIARE
(Necesar: studiu de specialitate)1
Sursele financiare pentru INVESTIȚII vizează fondurile UE, contribuții de stat pentru zonele montane DEFAVORIZATE, alte surse, în esență nerambursabile și acordate la început, o singură dată. Experiența post-1990 a demonstrat că metoda apelării la „cofinanțări” prin „contribuții” ale fermierilor (în general săraci, cu vârste înaintate, neîncrezători) nu este posibilă.
Varianta mai scurtă
Investiții, din start, în cele 3 fabrici (lapte, carne, vegetale) care devin LOCOMOTIVE pentru organizarea ASOCIAȚIEI COOPERATISTE – la nivel de microregiune („bazin montan”). Agricultorii montani, astăzi, sunt mai permisibili pentru a accepta ideea de cooperativă. O activitate intensă de pregătire/convingere, la nivelul UAT-urilor din „bazinul montan” (ANZM/MADR, FMR, CE-MONT, TV, presă), va putea mobiliza fermierii să se asocieze în acest tip de cooperativă, care devine PROPRIETATEA LOR (precedent: în „Bazinul Dornelor”, în 1994, s-a reușit înscrierea ca membri cotizanți a 2.300 fermieri, în Federația Agricultorilor de Munte – Dorna (activă 1992-2025), o asociație premergătoare unei mari cooperative (cooperare română-franco-germană-MADR/CZMR, MAP – Franța și GTZ – Germania).
(Lucrare prezentată în Aula Magna – Academia Română, decembrie 2013. În lucrarea „Subprogram tematic pentru zona montană” – la dispoziția MADR/R.R.)
EXEMPLE de MĂSURI
Crearea, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, a unui secretariat de stat pentru zona montană (Agenția Națională a Zonei Montane), cu statut de permanență, structură cu profil preponderent tehnic care să nu fie influențată de ciclurile politice.
Defalcarea unui buget distinct pentru zona montană.
1.1. La nivelul MADR, menținerea unei Direcții pentru Zona Montană.
2. Aplicarea, cu celeritate, a prevederilor Legii Muntelui nr. 197/2018 și a legilor subsecvente (necesare „instrucțiunile de aplicare”).
Adoptarea unei „strategii naționale de protecție și dezvoltare durabilă a zonei montane din România, prin consens politic și a unui program de punere în aplicare, eșalonat, pe termen scurt și mediu.
Continuarea și accelerarea organizării Agenției Naționale a Zonei Montane prin centrele regionale și oficiile de dezvoltare montană, la nivel de bazine tradiționale (HG 1036/2018), cu stabilirea principalelor atribuții pe categorii profesionale relevante pentru zona montană. Studiu pentru delimitarea microregiunilor (bazinelor) tradiționale și reorganizarea GAL-urilor astfel ca acestea să cuprindă numai localitățile montane (în vederea garantării pentru consumatori a provenienței „produselor montane” exclusiv din zona montană (aspect foarte important pentru garantarea „produselor montane” – în viitor).
3.Punerea în aplicare, în termen scurt, a prevederilor HG 332/2019 cu privire la comitetele de masiv și ale Consiliului Național al Muntelui – prezidat de primul-ministru.
4. Asigurarea resurselor financiare pentru punerea în aplicare a prevederilor legilor subsecvente Legii Muntelui nr. 197/2018, pentru investiții în ruralul montan (legile cu nr.: 296, 330, 331, 332, 333, 334/2018, altele asemenea), în funcție de necesități.
5.Intensificarea activității Agenției Naționale a Zonei Montane pentru mărirea numărului producătorilor ce realizează „produse montane” certificate.
6.Asigurarea adaptării învățământului rural, din gimnaziile montane, la specificitatea economiei agricole și mediului montan. Sprijinirea creării de școli profesionale de agricultură montană (reluarea proiectului, avansat, abandonat în 2009, cu temeliile construite!).
7.Crearea unui Fond Național de Susținere a Muntelui prin contribuțiile entităților care folosesc resursele zonei montane și realizează profit (lemn, apă, lapte, carne, turism ș.a.).
8. Negocieri, insistente, cu Comisia Europeană/DGAgri, pentru sprijinirea motivantă a fermierilor mici și mijlocii, din zona montană și a creării/dezvoltării cooperativelor agricole montane și a asociațiilor intercooperatiste agricole montane – la nivel de bazine/microregiuni tradiționale montane. În cadrul propunerilor pentru PNS, încă din perioada 2025-2027 și post-2027, să se prezinte un program de dezvoltare agro-rurală montană bazat pe orientările Acordului Verde European și legislația montană a României. Includerea în „Viziunea” UE/CE pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală – Orizont 2040/2050 a agriculturii montane – în mod distinct, axată pe valorificarea „produselor montane”.
- Urgență (MADR):
- Scăderea „pragului” de subvenție pentru vaci de la 5 la 2 cap. (producerea de lapte+îngrășămintele organice!).
- Subvenții pentru oile fătătoare din fermele mici, montane: de la 1 la 30 oi/30euro/cap/an (refacerea efectivului, îngrășămintele organice, hrana familiilor!).
- SECTORUL FORESTIER/ZONA MONTANĂ:
– Blocaje de transport european pentru export de produse lemnoase; lucrări silvice de sezon (pepiniere, împăduriri) afectate.
- Cerere de lemn – în scădere: diminuarea veniturilor.
- Măsuri pe termen scurt: asigurarea activităților strict necesare (pază), gestionarea doborâturilor de vânt și prevenirea incendiilor. Evitarea adoptării unor măsuri extreme (interzicerea activității). Construirea stocurilor „timpurii” la prelucrători: sprijinirea agenților economici (șomaj, șomaj tehnic) pentru stimularea forței de muncă.
- Amenajamente silvo-pastorale.
- Termen lung:
– Sprijin pentru proprietarii privați – lucrări de regenerare și îngrijire a arboretelor;
– Promovarea produselor din lemn care pot înlocui plasticul, fierul, betonul (construcția de grajduri și gospodării noi, modernizări);
– Stimularea construcțiilor publice și private, din lemn (clădiri, anexe).
O „VIZIUNE” pentru zona montană a României –ORIZONT 20401 EFECTE SUSTENABILE
- România – un actor important în domeniul „produselor montane” agro-alimentare, de înaltă calitate.
- Cca 500 cooperative agricole montane și 40 asociații intercooperatiste montane (bazine/microregiuni). Crearea unei industrii alimentare axate pe valorificarea „produselor montane”, în sistem cooperatist.
- Cca 1.000.000 locuri de muncă stabile (timp total și parțial). Stoparea/atenuarea exodului tineretului agricol montan.
- Reducerea șomajului urban.
4. Cca 200.000 locuri de muncă în/pentru zona montană, stabile.
5. Mijloace de existență, durabile, pentru cca 800.000 familii montane (~3.000.000 oameni). Standard de viață decent.
6. Valorificarea de noi resurse latente, regenerabile. Combaterea sărăciei/foamei.
7.Consum minim de energie convențională și de petrol. Energii regenerabile.
8.Hrană sănătoasă pentru cca 6 milioane de oameni (în comunitățile montane și URBANE) și pentru sistemul sanitar, copii, alte categorii sociale ce necesită o alimentație energetică și protectivă.
Stabilitate economică și social culturală.
9.Dezvoltare sustenabilă – cu protejarea naturii și biodiversității.
10. Capacitatea înaltă de rezistență la agresiuni, în caz de necesitate.
11. Devine necesar și durabil ca problematica complexă și specifică a zonei montane să se includă în politicile publice, permanente, al României.
12.ZONA MONTANĂ – „PROIECT DE ȚARĂ”.
Cu precizarea că după punerea în funcțiune a sistemului agro-cooperatist montan bazat pe valorificarea „produselor montane”, de înaltă calitate, în termen relativ scurt, necesitatea de sprijin intens din partea statului se va putea reduce semnificativ.
BIBLIOGRAFIE
[1] Brown, R. L., Planul B 3.0 – Mobilizare generală pentru salvarea civilizației, Editura Tehnică, București, 2008;
[2] Buciuman, E., Strategie și acțiune în zona montană, Revista Tribuna economică, nr. 44, 1990;
[3] Bucur, C., Rolul strategic fundamental al zonelor montane din România în făurirea și dezvoltarea civilizației populare românești și în definirea identității noastre naționale, Seminarul național al FMR, București, 2006;
[4] Ebner, M., Raport provizoriu – cu privire la situația și perspectivele agriculturii din zonele de munte și deal, Parlamentul European – Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală – 2008/2066-INI;
[5] Huber, B., Politica Uniunii Europene în favoarea zonelor de munte, Conferința internațională „Politici montane în Europa”, București, 2001;
[6] Marușca, T., Valorificarea fondului pastoral și agroturistic montan în noul context al schimbărilor climatice din Carpați, Seminarul național al FMR, București, ASAS, 2007;
[7] Rey, R., Contextul european și starea de criză din agricultura și ruralul montan românesc, Lumea rurală – astăzi și mâine, coord. acad. Cristian Hera, Editura Academiei Române, București, 2006;
[8] Rey, R., „Viitor în Carpați”, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1979;
[9] Rey, R., „Civilizație Montană”, Editura Științifică și Tehnică, București, 1985;
[10] Rey, R., „Munții și secolul XXI/Mountains and the 21st century. Studiu comparat al strategiilor europene privind zonele montane, cu referire special la zona Carpaților românești” (Premiul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”/ASAS), Edit. Terra Nostra – Iași, 2013;
[11] Rey, R., „Cronicile Munților”, Edit. George Coșbuc – Bistrița, 2023 (1640 pag.). Premiul ASAS.
[12] ***, Lucrările reuniunii Asociației Mondiale a Populațiilor Montane, Quito -Ecuador, sept.2002;
[13] ***, Raportul „Summitului Internațional pentru dezvoltare durabilă” – Johannesburg, 2002;
[14] ***, „Carta europeană a produselor montane de calitate” – 2005 (Euromontana);
[15] Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014 al Comisiei, din 11 martie 2014, de completare a [16] Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate, facultativă, „produs montan”.
[17] „Acordul Verde European”/Comisia Europeană. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – ale Comisiei (Bruxelles – 11.12.2019/COM 2019640 final). P8_TA-PROV.
[18] Rezoluția PE/10 Mai, 2016 referitoare la politică de coeziune în regiunile montane ale UE (2015/2279 (INI).
[19] Lucrările Conferinței naționale a CE-MONT/INCE, București, Casa Academiei, 4 Iulie, 2019: „Economia Montană în contextul multi și interdisciplinar. Particularități și perspective realiste și vizionare”.
[20] Lucrările Dezbaterii naționale „Modelul economic românesc în UE. România, Orizont – 2040”. Zona montană – segment strategic major în ansamblul economico-social-cultural al României. Contribuția CE-MONT/INCE (sub egida Academiei Române/INCE – sediul BNR/15.XI.2019).
[21] Lucrările primei reuniuni, oficiale, a noului Consiliul Național al Muntelui, prezidat de Primul-Ministru, Vicepreședinte – Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (20 aprilie, 2023).
