2026: Un an al optimismului prudent și al creșterii alimentate de inteligența artificială
Am intrat în 2026 cu o serie de incertitudini-cheie care continuă să planeze asupra piețelor. Deși cea legată de tarife s-a disipat în mare măsură, efectele restricțiilor comerciale sporite asupra economiei globale nu s-au materializat încă pe deplin. Acest impact în cascadă (sau întârziat) al taxelor vamale de import va necesita timp pentru a se manifesta integral – posibil câțiva ani sau mai mult – deoarece companiile absorb inițial o parte din costurile în creștere, iar firmele și consumatorii s-au protejat parțial prin achiziții anticipate.
Modul în care economiile vor reacționa la tarife va fi esențial pentru traiectoria politicii monetare în 2026. Ne așteptăm ca ritmul de creștere să rămână, în linii mari, rezilient în acest an, susținut parțial de temperarea presiunilor privind costul vieții și de transmiterea efectelor relaxării monetare anterioare, în timp ce investițiile de capital în domeniul inteligenței artificiale ar trebui să ofere un impuls suplimentar, în special în SUA.
Inflația ar putea rămâne persistentă din cauza tarifelor și a impactului schimbărilor demografice asupra pieței muncii, însă țintele băncilor centrale ar trebui să fie la îndemână, în timp ce numeroși decidenți de politică monetară vor analiza momentul oportun pentru majorări ale dobânzilor. În SUA, acest proces va fi îngreunat de restructurarea componenței Comitetului Federal pentru Operațiuni de Piață Deschisă (FOMC), în special prin înlocuirea președintelui Jerome H. Powell în luna mai.
Mai jos am sintetizat principalele aspecte de interes pentru participanții la piață în acest an, precum și cei mai importanți factori care ar putea determina volatilitate pe piața valutară.
1) Reziliență pe fondul exploziei AI
În anul 2025, majoritatea țărilor au gestionat bine furtuna tarifară, susținute de piețe ale muncii robuste, o inflație, în general, în scădere și politici monetare și fiscale mai relaxate. Deși incertitudinile legate de tarife ar trebui să continue să influențeze comerțul, nu anticipăm un impact major, în condițiile în care o mare parte din restricțiile comerciale au fost deja eliminate. Dobânzile mai scăzute ale băncilor centrale vor fi esențiale pentru deblocarea unor ritmuri solide de creștere, mai ales având în vedere decalajul temporal dintre aceste reduceri și accelerarea activității economice.
Un aspect-cheie rămâne impactul inteligenței artificiale asupra economiei globale. Cei care speră la o creștere imediată, stimulată de inteligența artificială, ar putea avea de așteptat, întrucât îmbunătățirile semnificative ale productivității necesită, de regulă, câțiva ani. Totuși, cheltuielile de capital în AI ar putea adăuga un plus notabil la PIB, iar semnalele timpurii ale îmbunătățirilor operaționale (cum ar fi eliminarea sarcinilor de rutină și o alocare mai eficientă a resurselor) ar putea conduce la creșteri moderate ale eficienței. Acest context ar trebui să avantajeze mai degrabă economiile dezvoltate decât piețele emergente, SUA și China (liderii mondiali în investițiile în AI) fiind probabil principalele câștigătoare.
Pe fondul încetinirii ritmului pieței muncii în 2026 (SUA și Regatul Unit par a fi vulnerabile), cheltuielile fiscale ar trebui să acționeze ca un amortizor al creșterii economice. Aceste cheltuieli vor varia însă semnificativ între țări. Europa este un exemplu elocvent: statele cu datorii reduse (Germania și țările nordice, de pildă) vor fi bine poziționate pentru a cheltui semnificativ, în timp ce economiile mai îndatorate (Italia, Franța etc.) dispun de mult mai puțin spațiu de manevră.
Această problemă este amplificată de aparenta incapacitate a autorităților din blocul comunitar de a adopta reforme ale pensiilor, ceea ce transferă o povară tot mai mare asupra contribuabililor pentru finanțarea unei populații dependente în creștere – o provocare care nu este, desigur, specifică doar Uniunii Europene.
2) Băncile centrale ar putea adopta o poziție mai restrictivă
Ca de obicei, traiectoria politicii monetare a băncilor centrale va fi crucială pentru piețele financiare în 2026. În țările G10, o mare parte din relaxarea monetară a fost deja realizată. Banca Centrală Europeană pare să fi încheiat acest proces, în timp ce Rezerva Federală (FED, SUA) și Banca Angliei nu par să mai aibă mult de parcurs (cel mult una sau două reduceri suplimentare), iar câteva alte bănci centrale (inclusiv RBA, RBNZ și BoC) sunt așteptate să își inverseze direcția în 2026. Până la sfârșitul anului, anticipăm nu doar atingerea unor niveluri minime ale ratelor dobânzilor, ci și posibilitatea unei înăspriri modeste a politicii monetare în anumite cazuri.
Multe dintre economiile avansate vor înregistra probabil o inflație peste țintele băncilor centrale în acest an. Deși o posibilă scădere a prețurilor la energie — care ar putea fi susținută de un potențial armistițiu între Rusia și Ucraina — ar putea conduce la o temperare a inflației totale, presiunile inflaționiste de bază vor rămâne probabil persistente, în special în ceea ce privește sectorul serviciilor.
Economiile cu piețe ale muncii relativ tensionate ar putea menține ridicată inflația determinată de dinamica salarii–prețuri, în timp ce tarifele impuse de SUA și erodarea percepută a independenței Rezervei Federale oferă argumente suplimentare pentru o orientare mai restrictivă a politicii monetare din partea băncilor centrale.
Probabil cea mai importantă consecință a unei orientări mai restrictive a politicii monetare este impactul asupra randamentelor obligațiunilor la nivel global. Piețele financiare sunt, desigur, orientate spre viitor, astfel încât chiar și un simplu semnal al unei schimbări de ton ar putea fi întâmpinat cu o creștere a randamentelor pe segmentul scurt al curbei (și, eventual, la capătul lung, în cazul în care așteptările privind inflația ar deveni instabile).
O creștere graduală și controlată a randamentelor, în concordanță cu așteptările solide de creștere economică sau cu majorări moderate ale ratelor de politică monetară, este acceptabilă. În schimb, orice indiciu al unei escaladări abrupte ar reprezenta un semnal de alarmă major, având în vedere impactul asupra evaluărilor bursiere, asupra costurilor de finanțare și asupra riscului de recesiune.
Un avertisment pentru bancherii centrali: prudența este esențială.
Dinamica datoriilor suverane reprezintă, de asemenea, un risc semnificativ pentru randamente în acest an, guvernele multor state cu economii avansate confruntându-se cu deficite fiscale masive și cu raporturi datorie/PIB ridicate. Creșterea necesarului de finanțare, alimentată de îmbătrânirea populației, de scăderea forței de muncă și de orientarea către politici mai restrictive în materie de imigrație, ar trebui să ducă la emiterea unui volum mai mare de datorie publică și să pună o presiune suplimentară în sens ascendent asupra randamentelor, mai ales în condițiile în care guvernele întâmpină dificultăți chiar și în a adopta reduceri modeste ale cheltuielilor sociale.
Considerăm că o creștere semnificativă a randamentelor pe termen lung reprezintă, probabil, cel mai important risc negativ pentru perspectiva noastră asupra economiei globale în 2026.
3) Stimulentul fiscal al Germaniei ar putea duce la redresarea Zonei Euro
Avem o perspectivă discret optimistă asupra economiei Zonei Euro în 2026. Indicatorii recenți de activitate sugerează că economia Zonei Euro performează relativ bine, creșterea depășind proiecțiile anterioare ale Băncii Centrale Europene. Cererea internă solidă pare să compenseze șocul extern provocat de tarifele americane mai ridicate, o tendință pe care o anticipăm să continue, în contextul presiunilor inflaționiste persistente – în special al scăderilor prețurilor la energie – și al costurilor de împrumut reduse.
Observăm, de asemenea, semne că blocul comunitar s-a adaptat rapid la tarife, atenuând impactul asupra exporturilor prin diversificarea piețelor, în special către cele asiatice.
Activitatea economică ar trebui să fie bine susținută de programul amplu de investiții în infrastructură al Germaniei, în valoare de 500 de miliarde de euro, anunțat anul trecut, al cărui efect integral nu s-a materializat încă (multiplicatorul este, de obicei, ridicat, dar se manifestă lent). Ne așteptăm ca această injecție fiscală să se reflecte în 2026 într-un nivel mai ridicat al ocupării forței de muncă, într-o creștere a consumului intern și a investițiilor, ceea ce ar trebui să se traducă într-un ritm mai robust de creștere a economiei Zonei Euro (Germania are o pondere de aproximativ 25–30%).
Considerăm că îmbunătățirea infrastructurii, o piață a muncii solidă, o politică monetară relaxată și investițiile mai mari în inteligență artificială ar putea genera, în acest an, o surpriză pozitivă moderată în ceea ce privește ritmul de creștere din Zona Euro, mai ales dacă efectul tarifelor se va estompa mai rapid decât se anticipează.
4) Perspective favorabile pentru monedele emergente
Suntem de părere că majoritatea monedelor din piețele emergente ar trebui să își consolideze în 2026 performanța solidă din anul trecut. Un dolar american mai slab — în special unul aflat sub presiunea unor reduceri suplimentare ale ratelor dobânzii de către Rezerva Federală — ar oferi un răgaz clar piețelor valutare emergente (EM FX). Aceste monede ar trebui să continue să ofere oportunități atractive pentru strategii de tip carry trade în acest an, multe dintre ele (în special în America Latină) beneficiind de randamente reale ridicate.
Creșterea economică în spațiul piețelor emergente ar trebui să rămână robustă în acest an, mai ales în contextul unei politici monetare mai relaxate și al unei inflații ținute sub control în majoritatea cazurilor. Această atenuare a presiunilor asupra prețurilor, în special, ar trebui să îmbunătățească atractivitatea oportunităților investiționale din economiile în curs de dezvoltare.
Gradul ridicat de diversitate și lipsa de omogenitate dintre piețele emergente garantează că performanța valutară va rămâne neuniformă. Vom urmări cu interes dacă ascensiunea rapidă a inteligenței artificiale va genera diferențieri și în acest segment, în condițiile în care unele economii asiatice (în special China, India, Singapore, Malaezia și Coreea de Sud) par bine poziționate pentru a beneficia de un impuls de creștere asociat AI.
Totuși, intensificarea riscurilor geopolitice ar putea constitui un factor nefavorabil, în special o escaladare a tensiunilor comerciale SUA–China sau o reaprindere a conflictelor în Orientul Mijlociu. În plus, evoluțiile recente din Venezuela sunt un semnal clar că investitorii nu ar trebui să lase garda jos.
Ne așteptăm la un nou an cu mize ridicate, lipsit de tipul de pace și liniște pe care participanții la piață și le-ar dori.
