Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) actualizat al României reprezintă o îmbunătățire în ceea ce privește coerența și nivelul de ambiție față de versiunile anterioare, dar eficacitatea lui este limitată de întârzieri în adoptare și de riscurile asociate implementării și guvernanței.
Energy Policy Group (EPG) a publicat un raport de cercetare redactat de Ioana Maria Vasiliu care examinează atât coerența Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) actualizat al României, cât și traiectoriile de decarbonizare, provocările de implementare și alinierea politicilor publice. Raportul utilizează Indicele Riscurilor de Securitate Energetică și Climatică (ECSRI) pentru a evalua dimensiunile securității energetice și climatice ale României care sunt abordate în PNIESC, dar include și o analiză a susținerii publice pentru a evalua acceptarea socială a obiectivelor climatice.
Strategia de tranziție a României rămâne puternic orientată către punctele forte tradiționale ale securității energetice, dar se bazează în mare măsură pe un număr limitat de proiecte de mare anvergură. Această abordare amplifică expunerea la riscuri legate de executare, finanțare și continuitate politică. Vulnerabilitățile emergente ale perioadei de tranziție — precum dependențele de lanțurile de aprovizionare, materiile prime critice, circularitatea și reziliența climatică — nu sunt suficient de integrate în cadrul de evaluare a riscurilor al PNIESC.
Raportul identifică trei provocări principale care afectează implementarea PNIESC în România. În primul rând, deși accesibilitatea prețurilor energiei în gospodării constituie o constrângere structurală, de implementare, aceasta nu este consolidată o strategie coerentă pe termen lung. În al doilea rând, PNIESC nu oferă secvențialitate operațională și claritate privind pregătirea infrastructurii, în timp ce riscurile legate de fiabilitatea sistemului se vor transfera spre rețelele de energie electrică, flexibilitate și reziliență. În al treilea rând, deși sprijinul public pentru obiectivele climatice rămâne puternic, în special atunci când este încadrat în contextul securității energetice, disponibilitatea de a suporta costurile este limitată și foarte sensibilă la aspecte ce țin de echitate și distribuția costurilor.
Contribuția PNIESC la reducerea riscurilor asociate securitatea energetică și climatică va depinde de trecerea de la planificare la implementare, dar și de consolidarea rezilienței la nivel de sistem și de integrarea accesibilității și acceptării sociale ca factori esențiali, nu ca simple considerente secundare.
Raportul de cercetare care analizează viitorul energetic și climatic al României poate fi citit integral, în engleză, aici.
