Presiunea ecranelor nu mai este o problemă marginală, ci un context de dezvoltare în care cresc copiii de astăzi. Datele științifice arată clar efectele asupra somnului, atenției, relațiilor și sănătății mintale, dar ridică și o întrebare esențială: ce facem concret, dincolo de constatări?
În acest cadru, educația preventivă și dezvoltarea gândirii critice devin instrumente-cheie. Narada propune un răspuns aplicat, construit pe dovezi și implementat direct în școli, exact în etapa în care aceste competențe pot face diferența. Pornind de la aceste realități, organizația Narada a construit „Nu tot ce zboară se mănâncă”, prima campanie educațională dedicată dezvoltării gândirii critice la nivel gimnazial, implementată prin programul „Extra Lab – Skills for the future” în 10 școli din România, cu implicarea a 100 de elevi din clasele a VII-a și a VIII-a și a 16 profesori, având ca obiectiv formarea utilizării responsabile a mediului digital și reducerea comportamentelor de risc generate de conținut și provocări virale online.
De ce este nu doar nevoie, ci devine o urgență un astfel de program util copiilor? Pentru că, în ultimul deceniu, copiii și adolescenții au fost crescuți într-o lume dominată de smartphone-uri, rețele sociale și ecrane omniprezente, care nu mai pot evitate. Potrivit datelor UNICEF din 2021, aproximativ unul din trei utilizatori de internet la nivel global este minor sub 18 ani, iar în țările dezvoltate, cu venituri medii și mari, aproape toți adolescenții au acces la un smartphone. Pew Research Center arată, de asemenea, că 90% dintre adolescenții americani folosesc YouTube, iar aproximativ 60% folosesc TikTok și Instagram zilnic sau aproape constant.
Analiza datelor din surse precum OMS, UNICEF și studiile europene EU Kids Online relevă că problema nu constă doar în cantitatea de timp petrecută în fața ecranelor, ci în calitatea și contextul utilizării tehnologiei. „Nu este vorba doar de câte ore petrec copiii în fața ecranelor, ci și de un nou concept: presiunea ecranului (screen pressure), care oferă o perspectivă mai nuanțată, recunoscând că impactul tehnologiei derivă nu doar din durata utilizării, ci și din presiunea psihologică de a fi constant conectat, validat și actualizat în mediul digital”, precizează Sorana Mocanu, psiholog clinician, psihoterapeut și expert în sănătate mintală. Acest aspect, subliniază Mocanu, se traduce într-un comportament prin care apare imposibilitatea de deconectare, nevoia de a răspunde imediat la mesaje, de a fi validat online și de a nu rata nimic (FOMO – fear of missing out). Cercetători precum Jonathan Haidt, în cartea sa „The Anxious Generation” (2024), argumentează că această tranziție bruscă către o copilărie mediată de smartphone după 2010 a coincis cu o creștere dramatică a cazurilor de anxietate, depresie și autoagresiune la adolescenți.
Cât timp petrec cu adevărat copiii online?
Studiul european EU Kids Online (2020) arată că majoritatea copiilor de 9-16 ani din 19 țări europene este zilnic online, cu o medie de aproximativ trei ore pe zi. Pe măsură ce ajung la adolescență, circa 40% depășesc patru-cinci ore zilnic, majoritatea pe rețele sociale, jocuri și clipuri video (Livingstone et al., 2021). Organizația Mondială a Sănătății (WHO, 2019) recomandă limitarea timpului sedentar la ecrane: maxim o oră pe zi pentru copiii de 2-4 ani, chiar și mai puțin, și prioritizarea activităților fizice și somnului pentru cei mai mari, de peste 5 ani. Problema nu este doar cantitatea, ci calitatea utilizării. Utilizarea compulsivă (caracterizată prin dorință intensă sau craving, interferență cu viața zilnică și stres la restricționare) crește de 2-3 ori riscul de simptome depresive și comportamente suicidare (Twenge & Campbell, 2018).
Cum perturbă ecranele somnul și care sunt soluțiile pentru îmbunătățirea calității acestuia?
Unul dintre cele mai clare efecte negative este asupra somnului. Meta-analize confirmă că utilizarea ecranelor seara și noaptea reduce durata somnului, prelungește timpul până la adormire și scade calitatea odihnei (Carter et al., 2016; Hale & Guan, 2015). Lumina albastră (wavelength 460-480nm) emisă de dispozitive suprimă producția de melatonină, iar conținutul emoțional (conflicte online, notificări) activează sistemul nervos simpatic exact când corpul ar trebui să se relaxeze. Studiile recente pe populații adolescente revelă un pattern specific: scrollingul nocturn pe rețelele sociale, combinat cu responsabilitățile academice și îngrijorările sociale, generează deficit cronic de somn asociat cu simptome depresive și scăderea performanțelor cognitive (Cain & Gradisar, 2010).
Specialiștii recomandă reguli simple și eficiente: fără dispozitive în dormitor peste noapte, oprirea digitală cu cel puțin o oră înainte de culcare și rutine de seară fără ecrane, cum ar fi cititul împreună sau discuțiile în familie. Aceste măsuri au demonstrat îmbunătățiri ale somnului și reducerea simptomelor anxioase (Crouch, 2017; Mindell et al., 2009).
Atenția fragmentată: multitasking-ul constant afectează învățarea.
Creierul uman este proiectat pentru concentrare susținută, nu pentru jonglarea rapidă între aplicații, mesaje și clipuri. Gazzaley și Rosen (2016) explică această tensiune: mediul digital impune multitasking-ul (schimbarea rapidă între teme și platforme ca WhatsApp, TikTok, gaming), ceea ce duce la întreruperi frecvente, toleranță scăzută la plictiseală și dificultăți de reflecție profundă și de activare a gândirii critice.
Studiile arată că timpul mare petrecut în multitasking corelează cu probleme de atenție și rezultate școlare mai slabe (Rosen et al., 2013). Totuși, nu toată utilizarea este dăunătoare: activitățile constructive (proiecte creative, învățare ghidată) pot îmbunătăți abilități cognitive, în timp ce scrolling-ul pasiv și notificările reactive le deteriorează (Graber, 2019; Jackson et al., 2011).
Relațiile interpersonale între părinți și copii. Prezență fizică, absență emoțională
Fenomenul „technoference”, descris ca intruziunea tehnologiei în interacțiunile față în față, se manifestă prin faptul că membrii familiei se află fizic în același spațiu, dar sunt psiholgic absorbiți de dispozitivele individuale. Părinții distrași de telefon generează frustrare, probleme de comportament, alături de dificultăți de autoreglare la copii (McDaniel & Coyne, 2016). Chiar și prezența unui smartphone pe masă reduce calitatea conversațiilor și intimitatea (Turkle, 2015). Acest efect, denumit efectul iPhone, sugerează că tehnologia afectează relațiile interpersonale nu doar prin utilizare directă, ci și prin simpla sa prezență în mediul relațional.
Relațiile sociale între copii, mediate de tehnologie.
La adolescenți, rețelele sociale pot oferi conexiuni și susținere socială, mai ales pentru cei marginalizați sau cu interese de nișă (Boyd, 2014). Dar generează și presiuni psihologice intense prin comparație socială, anxietate legată de imagine și FOMO (Primack et al., 2017). Nevoile fundamentale de atașament, potrivit teoriei atașamentului, nu pot fi satisfăcute integral în mediul digital, respectiv contactul vizual susținut, percepția empatică din partea adulților de referință și experiențe de proximitate fizică cu prieteni sau colegi de aceeași vârstă în activități comune (Bowlby, 1988; Ainsworth et al., 1978).
Impactul presiunii ecranului asupra somnului, atenției și relațiilor poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății mintale. Totuși, tehnologia nu este inamicul copilăriei, ci un mediu în care copiii își construiesc identitatea. „Soluția nu este eliminarea ei, ci cultivarea unei relații conștiente: copiii să învețe să folosească tehnologia ca pe un instrument, nu să fie folosiți de ea. Școlile pot, de asemenea, juca un rol major prin promovarea unor principii digitale, integrarea tehnologiei ca instrument pedagogic și încurajarea autoreglării”, declară Sorana Mocanu. În contextul în care presiunea ecranului amplifică riscurile de dezinformare și provocări virale periculoase, o soluție esențială vine din educație preventivă: dezvoltarea gândirii critice pentru a filtra informația și a lua decizii responsabile în mediul digital, pe lângă folosirea moderată a ecranelor și aplicațiilor.
În acest context, răspunsul nu mai poate fi lăsat exclusiv la nivelul familiei sau al autoreglării individuale, ci cere intervenții educaționale structurate, aplicate direct în mediul școlar. Campania Narada „Nu tot ce zboară se mănâncă” intervine exact în această zonă de prevenție, unde riscurile digitale sunt deja prezente, iar capacitatea de filtrare critică este încă în formare. Prin programul „Extra Lab – Skills for the future”, bazat pe intervenții educaționale testate anterior de Narada și pe cercetări internaționale și românești (Paul & Elder, 2013; Facione, 2011; Nădăban & Roman, 2024), programul vizează schimbări concrete de comportament: elevii învață să analizeze informația, să pună întrebări, să compare perspective și să construiască concluzii proprii, inclusiv prin utilizarea responsabilă a instrumentelor digitale. Ei sunt ghidați să înțeleagă mecanismele din spatele informației online, să recunoască presiunile sociale și emoționale ale mediului digital și să exerseze luarea deciziilor argumentate în situații reale, inclusiv în fața provocărilor virale cu potențial periculos, precum „Momo Challenge”, „Balena Albastră” sau „Blackout Challenge” în care gândirea critică devine o competență esențială.
În 2025, programele Narada au impactat pozitiv 1.180 de elevi, 512 părinți și 100 de profesori din 28 de școli, demonstrând îmbunătățiri în autoreglare, colaborare și reflecție. „Extra Lab – Skills for the future” extinde această misiune, pregătind copiii pentru un viitor impredictibil prin meta-competențe esențiale și prin folosirea sănătoasă a mediului digital.
