Cantitatea de materii reciclate intrate în economiile lumii crește ușor și depășește 7,3 miliarde de tone, dar, pe fondul exploatării galopante de resurse și materii prime virgine, indicele global de circularitate continuă să scadă și ajunge la 6,9%, potrivit raportului Circularity Gap 2025, realizat de Deloitte și Circle Economy Foundation. Acest dezechilibru este accentuat de faptul că o cantitate semnificativă de materii virgine neregenerabile ajunge la groapa de gunoi ca parte a unor categorii de deșeuri considerate greu reciclabile, așa cum sunt deșeurile industriale grele, bunurile de larg consum cu durată redusă de utilizare, vehiculele scoase din uz sau materialele de construcție. Acestea însumează aproape o cincime (18,1%) din totalul materiilor folosite la nivel global, iar în scenariul în care cele cu potențial de reutilizare ar fi reciclate și reintroduse în producție, indicele global de circularitate ar putea crește până la 25% chiar și fără a reduce consumul total de materii, mai arată studiul.
Construcțiile rămân un sector-cheie în economia măsurilor de stimulare a circularității, furnizând în prezent cea mai mare cantitate de materii secundare (49,6%). Totuși, potențialul este încă slab exploatat, dat fiind că, în prezent, numai 22% din deșeurile din construcții sau demolări ajung să fie reciclate, iar, odată transformate în materie secundară, cele mai multe sunt folosite sub formă de agregate cu valoare mică de întrebuințare. Pe locul al doilea, deșeurile industriale (deșeuri metalice, nămoluri, deșeuri chimice, resturi și ambalaje industriale ș.a.) contribuie cu 44% și au o rată de reciclare de 41%. La mare distanță, deșeurile menajere contribuie cu numai 3,8%, iar deșeurile speciale (deșeuri medicale, deșeuri periculoase sau deșeuri electronice) au o pondere de doar 2,6% în totalul materiilor secundare.
„Raportul explică pragmatic cauzele declinului global al indicelui de circularitate. Practic, este vorba despre faptul că efortul în creștere de a gestiona «curat» deșeurile nu ține pasul cu ritmul în care economiile lumii continuă să exploateze resurse virgine. Pe de altă parte, devine evident că abilitatea și totodată responsabilitatea de a deturna această tendință ține de aliniere și cooperare între autorități și industrii. Schimbarea începe cu reglementare și cu stimulente care să susțină activitățile de colectare și reciclare, astfel încât materiile secundare să devină accesibile atât din perspectiva lanțurilor de aprovizionare, cât și din cea a prețurilor. Provocările nu lipsesc, însă beneficiile există, iar experiența noastră în asistarea clienților în transformarea operațiunilor în sens circular ne spune că ele apar relativ rapid. Aș aminti în primul rând optimizarea costurilor, diminuarea amprentei de mediu și, cel puțin la fel de important, creșterea angajamentului în rândul angajaților și al clienților”, a declarat Adrian Teampău, Director, taxe indirecte și economie circulară, Deloitte România.
Studiul mai arată că activitățile de extracție s-au triplat la nivel global în ultimii 50 de ani, atingând recent pragul de 100 de miliarde de tone. În lipsa unor măsuri de contracarare a acestei tendințe, până în 2060 este de așteptat o creștere cu încă 60%. Efectele sunt resimțite nu doar în cadrul ecosistemelor naturale și al lanțurilor de aprovizionare, ci și în perpetuarea și aprofundarea unor dezechilibre de ordin socioeconomic. De exemplu, amprenta materială per capita (adică volumul de materii utilizate calculate pe cap de locuitor) din statele cu economii consolidate este de 24 de tone anual, adică de șase ori mai mare decât cea din țări în curs de dezvoltare. În schimb, statele prospere găzduiesc mai puțin de o cincime din populația globală. De exemplu, doar Uniunea Europeană și SUA consumă jumătate din materiile la nivel global, deși, împreună, găzduiesc doar 10% din populația lumii.
„Cifrele prezentate în edițiile succesive ale raportului Circularity Gap ancorează foarte convingător ideea că tranziția sustenabilă nu poate fi privită ca un plan de rezervă, nici ca o obligație care ține mai degrabă de companiile mari decât de actorii mai mici ai pieței. Cu atât mai puțin este cazul să o privim ca pe un impediment pentru creștere. Dimpotrivă, economiile și societățile se schimbă într-un ritm fără precedent, iar urmărirea criteriilor ESG în cadrul afacerii ține de capacitatea de a construi predictibilitate și reziliență, indiferent de profilul și dimensiunea organizației. În România, pachetul de propuneri Omnibus în sfera sustenabilității scoate de sub incidența CSRD peste 90% dintre companiile vizate inițial. Dar această schimbare nu ar trebui să inducă descurajare în materie de green, ci, din contră, este un răgaz binevenit pentru o analiză temeinică, cu ghidaj specializat, a operațiunilor, pentru alinierea eficientă a obiectivelor de business cu cele de sustenabilitate și pentru informarea și instruirea angajaților”, a declarat Ovidiu Popescu, Partener, Deloitte România, Lider al practicilor de energie și sustenabilitate Deloitte South Eastern Europe.
