Traiectorii pentru decarbonizarea sistemelor de termoficare din Drobeta-Turnu Severin și Craiova

Sistemele de încălzire centralizată se confruntă cu un declin cauzat de o infrastructură învechită, costuri ridicate ale combustibililor și creșterea numărului de consumatori care renunță la acest serviciu.

Energy Policy Group (EPG) a publicat un raport de cercetare redactat de Alexandru Ciocan, Mihai Constantin, Noah Murray și Alina Arsani care analizează sistemele de încălzire centralizată din orașele Drobeta-Turnu Severin și Craiova.

În Drobeta-Turnu Severin, sistemul de încălzire centralizat al orașului întâmpină pierderi ridicate, dependență puternică de subvențiișiinsecuritateînceeacepriveștefurnizarea.Numărulconsumatorilorconectați la acest sistem a scăzut cu peste 4.000 între2020 și 2024, iar volumul de producție și consuma scăzut cu peste 20% în aceeași perioadă. Pierderile din 2024 depășesc40% din căldura generată, iar subvențiile care protejează gospodăriile pun presiune pe bugetul local, mai ales după ce prețul combustibilului(păcura în acest caz) a crescut de la 253 RON/MWh la 460 RON/MWh în 2024.

În Craiova, numărul gospodăriilor conectate la un sistem de încălzire centralizat a scăzut de la 60.000 la 53.000 între 2020 și 2024. Consumatorii au fost protejați de un sprijin local puternic după ce prețul căldurii a crescut rapid, pentru energia termoelectrică de la 280 RON/MWh (2020) la mai puțin de 540 RON/MWh (2024), iar pentru centralele de cartier la aproximativ 800 RON/MWh. Comparativ cu 2020, cheltuielile cu subvențiile orașului au fost de peste 5,5 ori mai mari în 2023 și de aproape 3 ori mai mari în 2024. Aceste traiectorii confirmă creșterea costurilor structurale și a sarcinii fiscale fără măsuri de eficiență și de schimbare a combustibilului utilizat.

Din punctul de vedere al mediului, dependența de combustibili fosili (în special păcură și cărbune) generează emisii ridicate de CO₂ și poluanți care afectează calitatea aerului. Pompele de căldură la scară largă oferă o alternativă competitivă întrucât furnizează 3-4,5kWh de căldură per kWh de energie electrică consumată. Astfel, costurile de încălzire sunt comparabile cu cele ale centralelor individuale pe gaz, dar permit decarbonizarea.

Pentru a consolida opțiunile de decarbonizare și a moderniza sistemul de încălzire centralizată în conformitate cu obiectivele climatice, autorii studiului recomandă autorităților centrale și locale să exploreze următoarele opțiuni:

• Elaborarea sau actualizarea strategiei locale de încălzire, aliniată la politicile UE și naționale, cu indicatori clari și obiective măsurabile.
• Prioritizarea soluțiilor bazate pe energii regenerabile. Pentru Drobeta, prin concentrarea pe pompe de căldură la scară largă, dar și utilizarea Dunării și a energiei apelor uzate ca surse regenerabile stabile. Pentru Craiova, modernizarea sistemului în jurul unui mix de tehnologii care susțin decarbonizarea.
• Consolidarea eficienței energetice și a măsurilor privind cererea.Accelerarea reabilitării termice a clădirilor pentru a reduce cererea cu 40-50%.Se va ajunge astfel la economii bugetare directe pentru consumatori, completate de instalarea de echipamente individuale de gestionare a consumului.
• Luarea în considerare a unui model de încălzire semi-centralizat ca opțiune.Pentru orașele în care soluțiile centralizate nu mai sunt fezabile din cauza producției care a fost oprită sau a complexității statutului juridic al rețelei de transport soluțiile descentralizate pot fi o opțiune.
• Utilizarea instrumentelor de finanțare disponibile. Autoritățile centrale ar trebui să fie deschise la un set mai larg de proiecte prin Fondul de Modernizare și alte scheme, care includ stocarea termică, energia geotermală, pompele de căldură și energia solară termică.
• Asigurarea echității sociale și accesibilitatea. Reducerea costurilor de producție a căldurii este esențială pentru a ușura presiunea financiară creată de subvențiile universale și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor de încălzire centralizată.
• Finalizarea înlocuirii capacității de producție de bază de lignit. În cazul CET II Craiova, capacitatea CAF ar trebui reevaluată în funcție de cererea actuală. Pe termen lung, sistemul de încălzire urbană ar trebui să permită accesul pentru  noi producători și reducerea producției din gaz.
• Proiectarea unui model hibrid. Pentru Craiova,o cale strategică către decarbonizare și stabilitate a costurilor este redată de dezvoltarea unei configurații hibride care să combine noua centrală de cogenerare pe bază de gaz cu pompe de căldură apă-apă la scară largă sau instalații de stocare.
• Integrarea stocării termice. Diverse configurații de stocare a energiei termice ar putea contribui la echilibrarea sarcinilor de vârf și la optimizarea funcționării cogenerării.
• Modernizarea rețelei de transport și distribuție. Reducerea pierderilor actuale de la 35% la valorile de referință ale UE (≤15 %), pentru a reduce povara fiscală a subvențiilor.
• Eliminarea treptată a centralelor costisite de cvartal, care produc în prezent căldură la un preț de 800 RON/MWh. Consolidarea aprovizionării din unități centralizate eficiente pot reduce facturile consumatorilor.

Analiza integrală a celor două sisteme de termoficare cât și recomandările prezentate în detaliu de experții EPGsunt disponibile în noul raport de cercetare al organizației,aici.