Declarații ale Andreei Paul, INACO în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.
Suntem în anul 2025 și astăzi citim rapoarte de 50 de pagini despre nevoia de a avea o viziune și o strategie de digitalizare, de retehnologizare și de reindustrializare, care se publică lunar și pe care mi le pot sintetiza plastic și non academic în maniera următoare: „Nu aveți așa ceva astăzi pentru că sunteți proști”. La partea de concluzii, soluția experților sună cam așa: „Ce ar trebui să faceți? Nu mai fiți atât de proști!” La partea de concret, nu găsesc cum să facem asta.
Aici intervine INACO, Inițiativa pentru Competitivitate, o entitate neguvernamentală pe am creat-o acum opt ani pentru că n-am reușit (ca membru al Camerei Deputaților în Comisia de buget-finanțe, la vremea aceea și ca vicepreședinte într-un partid politic) să conving decidenții politici că trebuie să însămânțăm potrivit pentru a culege roadele industriei viitorului în perspectiva a 10-20 de ani. Acum opt ani, am creat ghidul meseriilor viitorului, Smart Lab, primul laborator educațional, digital, inteligent, integrat din școlile publice românești. Între timp, l-am scalat la nivel național. Astăzi, 555 de Smart Laburi sunt active în liceele din România și numărul lor va ajunge la peste 1.100 în acest ciclu financiar. Și am mai făcut ceva. Ca părinte, nu-mi puteam permite să rămân prost, pentru că generația tânără nu are timp să aștepte după niciun decident public și după niciun profesor și după niciun curriculum. Smart Labul l-am creat pentru copiii mei mai întâi și apoi, pentru copiii acestei națiuni. Primul copil care a intrat în Smart Lab la opt ani, astăzi, este team-liderul echipei de robotică Quantum Bits, care a atins performanța, în acest an, să obțină locul 1 în lume la cel mai mare concurs de robotică numit First Lego League. Aceasta este o performanță care are în spate un ecosistem creat de INACO. Am dezvoltat conceptele STEM (știință, tehnologie, inginerie, matematică) și SMAC (social, mobil, analitic cloud). Am făcut fundraising de la companiile private, ca să le facilităm celor șapte copii de 10-15 ani din echipa Quantum Bits să piloteze proiectul de inovare cu care au câștigat acest concurs de robotică: o dronă dotată cu inteligență artificială, pentru salvarea persoanelor de la înec. România este pe locul 1 în Europa la decesele cauzate de înec și principalele victime sunt tineri și copii. Experiența aceasta nu era posibilă fără ecosistemul generat de INACO, cu companii private. Mentorul acestei echipe este un inginer antreprenor, Mihai Popescu. Am dat acest exemplu personal pentru că ilustrează situația peste 3.000 de tineri din România, olimpici naționali și internaționali, cărora astăzi Guvernul României le-a tăiat bursele de excelență olimpică. Din nou, INACO intervine cu 1 milion de euro, pentru acoperirea parțială a burselor.
Pe tema industriilor viitorului, Smart Lab-ul este în PNRR, în implementare. Se lucrează și la modificarea manualului de informatică și de TIC. Sunt în grupul lor de lucru, lucrăm intens. Domnul ministru Daniel David face ce trebuie din punctul ăsta de vedere și sunt foarte fericită că, în sfârșit, se mișcă și aici lucrurile.
La nivelul robotizării economice, avem niște insule de excelență. Nu vorbesc de Renault, pe care-l știe toată lumea, dar vorbesc despre IPEC, cel mai mare exportator și producător de ceramică, farfurii, cești și pahare, care are peste 300 de roboți industriali FANUC, lângă 500 de oameni angajați, dintre care 140 sunt nepalezi. Până în 2030, vrea să robotizeze integral procesul de producție, pentru că acolo e nevoie de precizie, de efort, de repetitivitate, nu de erori umane. Oamenii controlează, monitorizează, repară acești roboți și coboți. Un alt exemplu este prima fabrică 4.0 din România, construită la Arctic, Ulmi. Mașinile noastre de spălat haine sunt produse pe linii de asamblare integral robotizate. Se folosește AI masiv și sunt tineri care lucrează acolo, niște IT-ști cu vârsta în jur de 30 de ani, care stau pe marginea lanțului de asamblare cu un laptop în brațe. Mai sunt astfel de exemple. UiPath e foarte renumit.
Legat de acest aspecte, trag un semnal de alarmă: ca economist, dacă vrei să faci o analiză integrată și o propunere pentru creșterea densității robotice a economiei, nu poți, pentru că nimeni astăzi nu știe câți roboți industriali funcționează în economia românească la 10.000 de angajați. Cum vreți să faceți strategia de industrializare, dacă dumneavoastră nu știți care este situația actuală. La Institutul Național de Statistică, nici nu se știe că există acest indicator. Dacă vrem să discutăm despre industriile viitorului, să începem prin a ne uita la câți roboți industriali funcționează în economie. O informație veche, oferită de Federația Internațională de Robotică arată că, la nivelul anului 2021, aveam 33 de roboți la 10.000 de angajați, de patru ori mai puțin decât media mondială, de 12 ori mai puțin decât economia germană și de extrem de multe ori mai puțin decât economiile chineză, coreeană, singaporeză. La nivel mondial, funcționează 162 de roboți industriali la 10.000 de angajați, media europeană este de 219 roboți la 10.000 de angajați. În România, nu știm. E posibil, din estimările mele, să fie în jur de 40-45 de roboți industriali la 10.000 de angajați. Ar fi bine să ne propunem dublarea acestui indicator în următorii cinci ani, pentru că, în ultimii șapte ani, la nivel mondial, densitatea robotică a economiei globale s-a dublat viteza crește. Avem câteva soluții concrete de ce am putea să facem în acest sens:
- un voucher de formare profesională RoboSkills România – inspirat dintr-un model singaporez; voucher oferit în fiecare an angajaților, pentru formare profesională continuă, dedicată tehnologiilor viitorului
- 1.000 de coboți în 1.000 de întreprinderi mici și mijlocii – grant cofinanțat cu fonduri europene
- un hub național industrie 4.0 – model german, model polonez
- achiziții publice de inovație – noi avem criteriile de achiziție publice fundamentate exclusiv pe prețul cel mai mic, or, nu poate exista inovație în prețul cel mai mic; ca să stimulezi start-up-urile, ai nevoie ca prima achiziție a unui prototip, care încă nu e gata de lansat pe piață, să fie făcută de guvern, așa cum se întâmplă în națiunile avansate din punctul de vedere al cercetării-dezvoltării.
- școală profesională de robotică – modelul portughez este foarte bun; s-a înjumătățit abandonul școlar, pentru că s-a asigurată autonomia curriculară în școlile profesionale și curriculumul se adaptează la economiile locale unde activează aceste școli profesionale.
- credite fiscale pentru automatizări verzi
- reglementări, laboratoare de reglementări favorabile robotizarii economiei.
- fondul Scale Up Robotics România – dacă vrem cu adevărat să discutăm despre relocalizare a platformelor de producție, să procedăm așa cum a făcut Shape Robotics, compania olandeză care a adus asamblarea robotică din Thailanda în România, acum trei ani și roboții educaționali multifuncționali din Smart Lab sunt aprovizionați cu acești roboți produși în România.
- programul Robo for rural – agricultură de precizie.
- RPA în administrația publică.
Cum să ținem tinerii în România? Haideți să adunăm toate energiile din societatea civilă și privată, să creăm acel ecosistem pentru olimpicii României, nu ca să-i ținem în țară, dar ca să-i ajutăm să contribuie la dezvoltarea economică a României, indiferent de decizia pe care o iau, de domeniul în care profesează, de locul unde se hotărăsc să trăiască. Copiii despre care v-am vorbit iubesc foarte mult România, o cinstesc, o onorează. Nu prea au primit din partea Statului Român mare lucru, dar din partea societății civile și a companiilor private, da, dar ei au nevoie de un ecosistemul mai puternic de mentorat și de susținere pe termen lung, ca start-up-urile inovatoare să crească aici, acasă și să avem primii unicorni creați de către români.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
