Declarații ale lui Ion Dănuț Jugănaru, președinte al ASPES Filiala Dobrogea în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, la Clubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Am făcut o scurtă prezentare a evoluției turismului anul trecut și pe primele nouă luni ale acestui an. Creșterea numărului de sosiri ale turiștilor anul trecut în România a fost cu 4,5% față de 2023. Ponderea turiștilor străini a fost doar de 16,7%. Din acest punct de vedere, suntem pe ultimul loc în Europa și, în ultimul timp, parcă mai mult regresăm decât să progresăm. La numărul de înnoptări, a fost o creștere importantă anul trecut. Cam jumătate dintre turiștii străini au venit pentru că au trebuit să vină, adică din motive profesionale și de afaceri. Alții au venit pentru că au vrut să viziteze România.
Am făcut o analiză a duratei medii a sejurului în marile destinații turistice ale lumii. Dacă pe total, suntem la 2,1-2,2 media de zile la străini, pe zone, în stațiunile litorale, exclusiv Constanța, media e ceva mai mare, dar socoteala se face doar la cât sunt deschise, adică 3-4 luni pe an cel mult. Dacă ar fi fost să împărțim la 12 luni, media ar fi fost catastrofală.
Pare ciudat că în zonele balneare, această medie este foarte mică, având în vedere că pentru un tratament balnear avem 12 zile. Cât de multe au fost sejururile de doar o zi ca să ajungi la o asemenea medie?! Sigur că mă simt dator să fac vechea precizare că datele Institutului Național de Statistică le luăm de bune, deși știm bine că sunt departe de realitate. Diferența de date de la „Ministerul… și Turismului” (o să-i spun așa, pentru că întotdeauna turismul e la coadă) este de zeci de mii de locuri de cazare față de ce are statistica și trebuie s-o luăm cu o marjă de eroare aici.
La nivel național, capacitatea de cazare a crescut binișor. Accentuez creșterea mare din ultimii ani a apartamentelor și camerelor de închiriat: cu 12,6% pe an. Mai mult de o treime din capacitățile de cazare din România sunt de acest fel și tot crește această pondere. Și aici e un subiect de discutat.
Evoluția numărului de înnoptări și de sosiri arată că, în primele nouă luni, a fost o creștere, dar o scădere de 0,9% per total, cu mari diferențe de la o zonă la alta. De pildă, pe Litoral, conform INS, am avut creștere la numărul de sosiri și am avut o staționare în privința numărului de înnoptări, cu marja de eroare respectivă. În context european, suntem undeva pe acolo la durata medie a sejurului, dar avem un grad de sezonalitate mult mai accentuat decât în majoritatea celorlalte țări ale Europei.
Nu suntem favorizați nici de conexiuni directe de zboruri. Aici trebuie încă mult discutat. La transportul feroviar nici nu vreau să mă refer. Știm cu toții cât de rău e.
Referitor la propuneri și la câteva soluții pentru diferite probleme, avem nevoie ca turismul să fie efectiv tratat în economia națională ca un domeniu prioritar. E scris undeva într-o lege, e scris în strategia pe care nu vrea nimeni să o ia în seamă, dar, până la urmă, trebuie să se întâmple în realitate. Suntem judecați, de cele mai multe ori, după ponderea în PIB. E ca un cerc vicios: „Nu stăm de vorbă cu voi, cu turismul, pentru că aveți o pondere prea mică în PIB, dar nici nu facem nimic ca să crească această pondere”. Atunci, rămânem în acest cerc din care nu ieșim. Știm cu toții ce s-a întâmplat în ultimii ani. Am avut miniștri care n-aveau nimic de-a face cu turismul. Ministerul a avut multe domenii importante și, la coadă, adăugat și turismul. Cred că în această etapă, în care ne aflăm, cea mai bună soluție până la urmă, decât turismul să fie uitat într-un colț, mai bine să revenim la Autoritatea Națională pentru Turism, în subordinea directă a prim-ministrului, că poate așa își face timp și de turism, să facă ce trebuie.
E mult de discutat aici, dar haideți să ne uităm puțin la vecinii bulgari. De mulți ani, deși la ei au fost mai des decât la noi schimbări de guverne, întotdeauna ei au păstrat Ministerul Turismului și rezultatele se văd. Or fi greșit ei sau noi?
A doua problemă pe care am identificat-o ca este necesitatea de a avea date statistice cât mai exacte. Am avansat puțin, dar e nevoie să impulsionăm acea inițiativă care trenează de foarte mulți ani: să avem un sistem informatic, în care să știm instant câte cazări s-au făcut, peste tot. Imaginați-vă cât de aberant poate să fie rezultatul statisticii, în momentul în care, să zicem, a venit un britanic, a făcut o călătorie în circuit în România de cinci zile, cu cinci înnoptări. După ce a plecat, din statistica noastră reiese că cinci turiști britanici au stat câte o noapte în România. E aberant, pentru că nu s-a putut identifica că același turist a fost în mai multe părți. E nevoie după părerea mea de o urgentare a punerii în practică a acelui sistem informatic.
Despre OMD-uri organizațiile de management al destinației – parteneriate public-private, cine a scris în PNNR la capitolul turism și cultură n-a înțeles nimic din ce înseamnă parteneriat public-privat. A scris că ministerul va înființa opt OMD-uri regionale. Ultimilor doi miniștri până cel actual, le-am spus în consiliul consultativ al turismului că este ca la o nuntă, unde ministerul nu poate să fie nici mire, nici mireasă, ci poate să fie, eventual, doar naș, dacă sunt de acord mirii. Nu poate să înființeze ministerul ceva ce se întâmplă în localitate, în regiune. De ce nu se înființează mai multe OMD-uri în România, că avem doar 31 sau câte avem?! Cele mai multe sunt locale. Este doar una regională, sunt vreo trei-patru județene și nu merge acest mecanism de înființare pe plan local. Primarul spune „de ce să plece din banii de aici de la noi pentru mai departe?!” Toată lumea e de acord că trebuie reformă, dar să nu se taie de la mine. Până la urmă, va trebui o reglementare care să spună din taxa, să-i spunem „city tax”, cu taxa hotelieră încasată, cât poate să rămână la primărie, cât merge la OMD-ul local, iar dacă nu există OMD județean, OMD local să dea la cel regional sau să dea la cel național, astfel încât, să înființăm odată acel OMD național, care să preia partea de promovare turistică de la minister. Noi n-avem posibilitatea de a face bugete multianuale și ne trezim prin ianuarie-februarie că începe târgul de la Berlin și noi încă n-avem stand plătit. S-ar rezolva în bună parte aceste probleme de promovare cu un buget echilibrat și prin contribuția turistului. Fiecare turistă în parte să plătească acea taxă, să pună măcar tot atât și ministerul și să se echilibreze, să avem un buget nu de un milion și ceva-două milioane de euro pe an, cât este bugetul de promovare a unei firme mai serioase în România. Este ridicol!
Am avut și situațiile acelea neplăcute în niște ani, când, după ce că au fost puțini bani alocați, nici nu s-au cheltuit toți, că s-au găsit motive să nu se poată cheltui suma respectivă. Foarte mult ar fi de discutat despre OMD-uri: ce facem, de ce n-are Bucureștiul OMD încă, deși ar fi putut să aibă de mult, cum putem reduce deficitul balanței comerciale la contul turist-călătorii? Dacă am făcut o evoluție în ultimii doi ani, cât a fost soldul? Cât a fost în 2022-2003 și crește din 2023: 3,6, aproape 3,7 miliarde euro sold negativ al balanței, anul trecut, 4,3 aproape miliarde de euro și tot așa. Dacă n-ar fi intervenit măsurile restrictive, de reducere a unor cheltuieli, am fi avut șanse ca anul ăsta să adâncim și mai mult. Evoluția la nouă luni arată că e pentru prima dată după mult timp când a scăzut puțin deficitul față de anul anterior, adică românii au cheltuit mai puțini bani în străinătate; să vedem cum iese la sfârșit de an. Altfel spus, mai puțin academic, din această afacere numită turism internațional, România pierde în fiecare an câteva miliarde de euro. Balanța se poate înclina într-o parte sau alta. Până la urmă, cred că n-o să mai întâlnim vreodată pe cineva care să spună „hai să-i împiedicăm pe români să mai călătorească în străinătate. Îi putem convinge, la un moment dat, pe unii dintre români să nu mai plece în străinătate, că avem o ofertă cel puțin la fel de bună în România, parțial se poate și acolo. Intenția discuției este cum aducem mai mulți turiști străini în România, care să cheltuiască mai mult și astfel să echilibrăm balanța. Din câte m-am uitat eu, dintre toate serviciile, turismul e singurul care trage în jos, care are deficit când de pe toate exporturile de serviciile. Mă întorc la discuții pe care le-am avut de-a lungul anilor cu miniștri. Nu înțelegea o doamnă ministru care venea de prin industria ușoară ce tot spun eu acolo cu turismul și exportul: ce legătură are?! Și am luat-o ca la cursul de economia turismului, cu studenții: „Luăm o bucată de brânză. Vrem s-o exportăm. Hai să vedem cât de complicat e cu ambalare, cu transport și celelalte. Aceeași bucată de brânză, o punem pe farfuria turistului și, lângă ea, mai punem o sticlă de vin și cu toate astea, am făcut un export de produse consumându-le. Acuma ați înțeles?” Nu înțelege mai nimeni cât de importantă este posibilitatea de a avea bani mai mulți din turism de la turiștii străini.
Ca măsuri de aducere la economia reală a mai multor afaceri din turism, să recunoaștem că nu vrem să încasăm mai mulți bani de la acele structuri neautorizate, că am fi putut să o facem mai demult. Avem (eu cunosc mai bine zona Litoralului) structuri neclasificate care au peste 10 camere. Ce e ăsta? Mini-hotel nu e, pensiune nu e. Ce este? E casa mea. Bun. Câte persoane sunteți? Trei. Și de ce aveți nevoie de 17 camere de baie? E clar că e făcut pentru așa ceva. Cum putem să identificăm foarte ușor? De la consumul de apă. Are de 10 ori, de 100 de ori mai mare consumul decât media. La gunoiul menajer adunat, are cantități imense. Rezultă că sunt niște turiști pentru care nu plătesc. Se poate identifica dacă se dorește, dar nu s-a prea dorit până acum. S-au făcut niște mici progrese anul ăsta, ca să-i mai aducă pe unii să plătească, dar e încă departe. Sunt rezerve mari și din ele o să crească PIB-ul, pentru că descoperim că banii vin în economia noastră. Se face în astfel de locuri și muncă la negru, pentru că nu există angajator persoană juridică și atunci oamenii care lucrează să facă curat și ce mai fac pe acolo sunt angajați fără forme legale.
Fac de ceva timp o propunere la care țin și nu prea mă aude nimeni: am fost cooptat într-un proiect dezvoltat de Universitatea Ovidius și de Geoecomar, am făcut consultanță pentru Ministerul Mediului pentru zona costieră, strategia de dezvoltare a zonei costiere. Eu am fost cooptat ca expert în turism și tot spuneam cum e cu turismul, dar au zis că „nu e treaba noastră, Ministerul Turismului să se ocupe de așa ceva”. Comitetele interministeriale nu funcționează dacă nu sunt prezidate de prim-ministru sau de o autoritate. Trebuie regândit acest mecanism.
Propun să ne gândim ce înseamnă eticheta ecologică pentru turism. Este un program european. Turistul străin vestic din zilele noastre este sensibil la așa ceva, la acele unități hoteliere prietenoase cu mediu. Putem acorda niște facilități fiscale. Am stat de vorbă cu diverși consilieri locali. Consiliul local zice „de ce să-i dau o facilitate?” Eu îi spun „cât încasezi acum de la unitatea respectivă, dacă o să aibă turiști mai mulți și de calitate mai bună, care plătesc mai mult, nu o să încasezi mai mult? Atunci, dă-i o facilitate, face un efort mare să-și îmbunătățească tot ce are acolo și să fie prietenos cu mediul și, pe urmă, o să fie mai bine pentru comunitate”.
Privitor la plajele blue-flag, în sezonul ăsta, am avut șase plaje. Haideți să vedem cam cât au avut alții. Unele țări (care au plaje mai multe, e adevărat, decât noi) au de ordinul sutelor: bulgarii au de câteva ori mai multe decât noi. Nu reușim să-i ajutăm să fie mai mulți cei tentați să facă astfel de lucruri, de amenajări suplimentare, ca să avem o cerere din partea turiștilor străin, mai ales.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Sponsor PRINCIPAL: BCR
Sponsori: Aqua Carpatica, Banca Transilvania, Murfatlar vinul, SCC Erbaşu, ComputerLand Romania, Magyc MYG MG, Coral, ASFOR, Halley Cables, Nutrifoliar, Aromatic
